„Referitor la ce mi-ați scris,
Iată ce aș avea de zis:
Omul să nu se-atingă-i bine,
De o femeie – după mine.
Doresc, totuși, ca să se știe,
Că doar din pricini de curvie –
Ca să nu cadă în păcat –
Să aibă oricare bărbat,
Nevasta lui. De-asemenea,
Orice femeia va avea,
Bărbatul ei dar, negreșit.
Cel care e căsătorit,
Să-și facă a s-a datorie
De soț, față de-a lui soție.
Soața, apoi, față de el,
Trebuie-a face tot la fel.
Nevasta, peste trupul ei,
Nu stăpânește – dragii mei –
Ci stăpânește-al ei bărbat.
La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat:
Nu-i el stăpânul trupului –
Stăpână, e nevasta lui.
Aminte dar, luați cu toți:
De datoriile de soți,
Nu vă lipsiți – fără-ndoială –
Decât prin bună învoială,
Când, postul, vreți să-l împliniți
Și-n rugăciune, stăruiți.
Apoi, să nu vă separați,
Ci, iarăși, să vă-mpreunați,
Ca nu cumva să reușească,
Satana, să vă ispitească
Din pricină că voi – din fire –
Lipsiți sunteți, de stăpânire.
Lucrul acesta, eu vi-l spun
Cu-ngăduință; nu îl pun,
Ca pe-o poruncă, pentru voi.
Aș vrea, ca toți să fiți, apoi,
Exact așa precum sunt eu.
Dar știu că, de la Dumnezeu,
Un dar, primește fiecare.
Astfel, cu darul ce îl are,
Unu-ntr-un fel are să fie,
Altu-n alt fel o să se ție.
Celor ce-s ne-nsurați, la voi –
Și văduvelor, mai apoi –
Le spun că este foarte bine
Dacă rămân, așa, ca mine.
De nu pot să se stăpânească,
Atunci, să se căsătorească.
Mai bine se căsătoresc,
Decât să ardă-i sfătuiesc.
Celor căsătoriți, nu eu
Le poruncesc, ci Dumnezeu,
Ca o nevastă, niciodat’,
Să nu-și lase, al ei bărbat.
(Femeia, care-i despărțită,
Să se mărite, e oprită;
Sau dacă, singură, nu-i place,
Cu al ei soț să se împace.)
La fel, bărbatul e oprit
Ca, soața, să-și fi părăsit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
