YouVersion
Pictograma căutare

1 Corinteni 11:2-11

1 Corinteni 11:2-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Vă laud având în vedere faptul că totdeauna vă amintiți de mine; și astfel continuați să trăiți în acord cu învățăturile pe care vi le-am dat. Dar vreau să (mai) știți despre Cristos că El este Capul oricărui bărbat. În același mod, bărbatul (căsătorit) este capul femeii (care este soția lui); iar Dumnezeu este Capul lui Cristos. Orice bărbat care se roagă sau care profețește cu capul (lui fizic) acoperit, își desconsideră Capul lui (care este Cristos). Și orice femeie care se roagă sau care profețește cu capul neacoperit, își desconsideră capul (familiei care este bărbatul ei); pentru că ea se comportă la fel ca aceea care s-a ras pe cap. Dacă femeia (căsătorită) nu are capul ei (fizic) acoperit, poate și să își taie părul. Dar dacă este rușine pentru o femeie (căsătorită) să fie tunsă sau rasă pe cap, atunci să și-l acopere. Bărbatul este imaginea și gloria lui Dumnezeu; iar femeia este gloria bărbatului. Având în vedere acest fapt, un bărbat nu este obligat să își acopere capul. De fapt, nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci invers; și nu a fost creat bărbatul după ce deja exista femeia, ci ea a fost făcută pentru bărbat, după ce fusese el creat. Acest fapt explică de ce femeia trebuie să își acopere capul fizic, ca un simbol al trăirii ei în subordonare față de soț. Ea mai trebuie să facă acest lucru și din cauza îngerilor. Totuși, în relația cu Stăpânul (nostru), femeia (căsătorită) nu este considerată ca existând separat față de bărbatul care este soțul ei. În același mod, bărbatul nu există fără femeie.

1 Corinteni 11:2-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Vă laud și îmi pare bine, Că voi vă amintiți, de mine, În toate, și că n-ați uitat Învățătura ce v-am dat. Dar vreau să știe fiecare, Cum că Hristos este Cel care E Capul, oricărui bărbat. Bărbatu-apoi, e așezat Să fie cap, pentru femei, Iar Dumnezeu dar, dragii mei, Întotdeauna, ne-ndoios, Este chiar Capul lui Hristos. De-aceea, orișice bărbat, Dacă atunci când s-a rugat – Sau, poate, când a prorocit – Capul i-a fost acoperit, A săvârșit un lucru rău, Că-și necinstește, Capul său. Orice femeie, de la voi, Dacă se roagă – sau, apoi, O prorocie, a rostit – Fiind cu capul dezvelit, Ea, negreșit, păcătuiește, Căci, pe-al ei cap, îl necinstește, Pentru că ea-i ca una care E rasă-n cap și, păr, nu are. Dacă femeia îndrăznește Și, capul, nu și-l învelește, Ca pletele să și le-ascundă, Este mai bine să se tundă! Iar dacă-i rușinos să iasă, În lume, tunsă sau chiar rasă, Atuncea, o să trebuiască Să-nvețe să se învelească. În ce-l privește pe bărbat, Acesta nu e obligat A fi, pe cap, acoperit, Pentru că el e, negreșit, Chipul și slava – tot mereu – Al marelui nost’ Dumnezeu, Pe când femeia-i slava care Al ei bărbat, numai, o are. Din ea, n-a fost omul luat, Ci ea-i luată, din bărbat. Și nu bărbatul – ați văzut – Pentru femeie-a fost făcut, Ci ea-i făcută ca să fie – Pentru al ei bărbat – soție. Femeile, necontenit, Pe cap, să poarte, negreșit, Un semn al stăpânirii lor, Din pricina îngerilor. Totuși, în Domnul, niciodat’, Femeia nu-i fără bărbat, Și nici omul, de-asemenea, Nu e, în Domnul, fără ea.