1 Corinteni 11
11
Ținuta femeii în adunări
1„Vă-ndemn acum, dragii mei frați,
Ca pe-a mea urmă, să călcați,
Pentru că eu – neîndoios –
Pășesc pe urma lui Hristos.
2Vă laud și îmi pare bine,
Că voi vă amintiți, de mine,
În toate, și că n-ați uitat
Învățătura ce v-am dat.
3Dar vreau să știe fiecare,
Cum că Hristos este Cel care
E Capul, oricărui bărbat.
Bărbatu-apoi, e așezat
Să fie cap, pentru femei,
Iar Dumnezeu dar, dragii mei,
Întotdeauna, ne-ndoios,
Este chiar Capul lui Hristos.
4De-aceea, orișice bărbat,
Dacă atunci când s-a rugat –
Sau, poate, când a prorocit –
Capul i-a fost acoperit,
A săvârșit un lucru rău,
Că-și necinstește, Capul său.
5Orice femeie, de la voi,
Dacă se roagă – sau, apoi,
O prorocie, a rostit –
Fiind cu capul dezvelit,
Ea, negreșit, păcătuiește,
Căci, pe-al ei cap, îl necinstește,
Pentru că ea-i ca una care
E rasă-n cap și, păr, nu are.
6Dacă femeia îndrăznește
Și, capul, nu și-l învelește,
Ca pletele să și le-ascundă,
Este mai bine să se tundă!
Iar dacă-i rușinos să iasă,
În lume, tunsă sau chiar rasă,
Atuncea, o să trebuiască
Să-nvețe să se învelească.
7În ce-l privește pe bărbat,
Acesta nu e obligat
A fi, pe cap, acoperit,
Pentru că el e, negreșit,
Chipul și slava – tot mereu –
Al marelui nost’ Dumnezeu,
Pe când femeia-i slava care
Al ei bărbat, numai, o are.
8Din ea, n-a fost omul luat,
Ci ea-i luată, din bărbat.
9Și nu bărbatul – ați văzut –
Pentru femeie-a fost făcut,
Ci ea-i făcută ca să fie –
Pentru al ei bărbat – soție.
10Femeile, necontenit,
Pe cap, să poarte, negreșit,
Un semn al stăpânirii lor,
Din pricina îngerilor.
11Totuși, în Domnul, niciodat’,
Femeia nu-i fără bărbat,
Și nici omul, de-asemenea,
Nu e, în Domnul, fără ea.
12Dacă femeia-i din bărbat,
Omul, prin ea s-a întrupat,
Și toate sunt, apoi, mereu,
Venite, de la Dumnezeu.
13Vă-ntreb pe voi, dragii mei frați,
Căci singuri, vreau să judecați:
E cuviincios, ca o femeie –
Când are-a se ruga – să steie
Descoperită-n fața Lui,
Adică-n fața Domnului?
14Dar firea nu vă-nvață bine,
Și nu vedeți că-i o rușine,
Pentr-un bărbat, de a avea
Păr lung, în timp ce, pentru ea –
15Vorbesc, acum, despre femei –
Podoabă-i părul lung, al ei?
Căci părul ce l-a căpătat,
Ca-nvelitoare-i este dat.
16Dacă iubește cineva,
Cearta cuvintelor, cumva,
Vreau ca să știe, cum, că noi
N-avem ăst obicei, și-apoi,
Biserica – de-asemenea –
N-are ăst obicei, nici ea.
Biserica lui Dumnezeu,
Nici n-o să-l aibă, vă spun eu.”
Despre Cina Domnului
17„Vă dau această-nvățătură,
Și-s trist că nu sunt în măsură
Să laud faptul că doriți
Ca, împreună, voi să fiți.
De câte ori vă adunați,
A fi mai buni, nu căutați,
Ci dimpotrivă – am văzut –
Că tot mai răi, voi v-ați făcut.
18Am auzit – și rău îmi pare –
Că dacă faceți adunare,
Mereu, se iscă, mai apoi,
Doar dezbinare, între voi.
În parte, cred, cu-adevărat,
Căci chiar așa s-a întâmplat,
19Pentru că trebuie, apoi,
A fi partide, între voi,
Căci doar așa, pot ca să vină
Toți cei găsiți buni, la lumină.
20Când, într-un loc, vă adunați,
Nu-i cu putință să mâncați,
În tihnă, cina Domnului,
Care-i spre pomenirea Lui,
21Pentru că dacă stați la masă,
Cina ce o aveți de-acasă,
Sunteți grăbiți să o luați,
Mai înaintea altor frați,
Încât, flămânzi sunt uni-apoi,
Sau beți sunt alții, dintre voi.
22Dar oare, case, nu aveți,
Ca să mâncați, ori ca să beți?
Sau arătați dispreț, mereu,
Bisericii lui Dumnezeu?
Ori vreți să-i rușinați dar, voi,
Pe cei cari n-au nimic, apoi?
Și-atunci, ce vreți ca să mai zic?
Nu pot să vă mai spun nimic!
Ori laudele-mi așteptați?
Dar nu puteți fi lăudați,
Pentru că, din astă privință,
Mie îmi e, cu neputință.
23Căci, de la Domnul, am primit,
Tot ceea ce v-am dăruit,
Și tot ceea ce-am căutat
Să vă învăț, neîncetat.
Așa după cum ați văzut,
În noaptea-n care-a fost vândut,
Domnul Iisus S-a ridicat
Și-apoi, o pâine, a luat.
24Lui Dumnezeu, I-a mulțumit,
A frânt-o și a glăsuit:
„Această pâine, s-o luați
Și-apoi, din ea, toți să mâncați.
Acesta este trupul Meu,
Cari, pentru voi, s-a frânt. Deci, Eu
Vă-ndemn să faceți, negreșit,
Lucrul acest, necontenit,
De-acum, spre pomenirea Mea.”
25Același lucru, El avea
Să-l facă-apoi, când a luat
Paharul, și a cuvântat:
„Cupa aceasta, pe pământ,
Arată noul legământ
Care, acum, s-a încheiat,
În al Meu sânge. Ne-ncetat,
Faceți ăst lucru, când veți bea,
Din el, spre pomenirea Mea.”
26Căci ori de câte ori mâncați,
Pâinea aceasta – iubiți frați –
Și beți acest pahar, să știți,
Că voi, de fapt, numai vestiți,
Pieirea Domnului astfel,
Până când se va-ntoarce El.
27Dacă mănâncă cineva,
Pâinea aceasta, sau cumva,
În chip nevrednic, o să fie
Băut paharul, să se știe,
Căci cel cari astfel s-a purtat
Are să fie vinovat
Apoi, de trupul Domnului
Și-asemeni, de sângele Lui.
28Deci, fiecare să vegheze
Și, starea, să și-o cerceteze,
Când, să mănânce, o să vrea,
Din pâine, sau din vin să bea.
29Un lucru să mai știți voi, încă:
Cel care bea și cari mănâncă,
Își va-nghiți osânda lui,
Dacă el, trupul Domnului,
Nu știe să-l deosebească
Și, cinste, să Îi dăruiască.
30Din astă pricină, la voi
Sunt mulți neputincioși și-apoi,
Bolnavii sunt, în număr mare,
Și nu puțini sunt nici cei care,
Cuprinși au fost, de un somn greu,
Ce-i ține adormiți, mereu.
31Dacă ne-am judeca, dragi frați,
Noi singuri, n-am fi judecați.
32Când suntem judecați, să știți,
Suntem, de Domnul, pedepsiți,
Pentru ca-n ziua cea de-apoi,
Să nu fim osândiți și noi,
Cu toată lumea, cari chemată
Va fi, atunci, la judecată.
33La masă, când vă adunați,
Unii pe alții v-așteptați.
34Atunci când întâmpla-se-va
Că, foame, îi va fi cuiva,
Acela să mănânce-acasă –
‘Nainte de-a pleca la masă –
Pentru a nu vă-mpinge-apoi,
Către osândă, și pe voi.
De celelalte lucruri care
Nevoie e ca, fiecare
Să le cunoască, vă vorbesc
Atunci, când am să vă-ntâlnesc.”
Selectat acum:
1 Corinteni 11: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca