1 Corinteni 12
12
Darurile duhovnicești
1„De daruri, care sunt cerești –
Adică sunt duhovnicești –
Doresc ca să aveți știință,
Să nu fiți în necunoștință.
2Atuncea când, păgâni, erați,
Numai la idoli vă duceați,
Precum erați obișnuiți
Și cum ați fost călăuziți.
3De-aceea, am să spun, mereu:
Prin Duhul de la Dumnezeu –
Atunci când întâmpla-se-va
Ca să vorbească cineva –
Nicicând, nu va putea fi spus,
Că „Anatema e Iisus!”
A spune, iar, nu va putea
„Iisus e Domnul”, nimenea,
De pe acest întreg pământ,
Decât numai, prin Duhul Sfânt.
4Sunt multe darurile-aceste,
Însă, un singur Duh, doar, este.
5Sunt multe slujbe – precum știți –
Însă, un singur Domn, găsiți.
6Lucruri sunt multe, tot mereu,
Dar este-un singur Dumnezeu,
Cari face totu-n toți apoi,
7Și, fiecare dintre noi,
Capătă-n Duh, o arătare
Din cari, folos, un altul are.
8De pildă, despre-nțelepciune –
Prin Duh – îi este dat a spune,
Un anumit lucru, cuiva;
Altul primește altceva:
Va căpăta, poate, putință
De a vorbi de cunoștință.
Dar orice lucru, să știți bine,
Că din același Duh, ne vine.
9Tot prin același Duh, apoi,
Credință, au unii din voi,
Sau darul vindecărilor.
10Minuni, fac alții, fraților,
În timp ce unii prorocesc
Sau, duhuri, ei deosebesc.
Alții, în limbi, pot să vorbească,
Iar unii știu să tălmăcească.
11Dar toate-acestea, date, sânt,
Numai de către-Acel Duh Sfânt,
Care, în parte, dăruiește,
La fiecare, cum voiește.”
Mădularele trupului
12„Este un singur trup, în care,
Se află multe mădulare,
Căci mădularele acele,
Numai un trup, formează ele.
Deci, fraților, neîndoios,
La fel este și cu Hristos.
13După cum știți, dragii mei frați,
De-un Duh, am fost noi, botezați,
Chemați fiind ca să venim
Și-un singur trup s-alcătuim –
Fie Iudei sau Greci, cu stare
De robi sau slobozi. Fiecare,
Dintre acei care-s chemați,
De-un singur Duh, sunt, adăpați.
14Deci, trupul nu e, așadar,
Numai un singur mădular;
Ci mădulare sunt mai multe,
Și știu, de-un singur Duh, s-asculte.
15Dacă piciorul zice: „Eu,
Nu-s mână, deci nu-i trupul meu”,
Aceasta va-nsemna că el
Nu este din trupul acel?
16Dacă urechea ar putea
Să spună, de asemenea:
„Pentru că ochi nu sunt, nici eu
Nu sunt, acum, în trupul meu”,
Prin acest fapt, se dovedește
Că nu, în trup, ea se găsește?
17Dar vreau să vă întreb, pe voi:
Dacă întregul trup apoi,
Ar fi doar ochi – loc – unde oare,
Atunci, auzul își mai are?
Când tot, auz doar, se vădește,
Mirosul unde se găsește?
18Acuma, Tatăl Cel de Sus,
Pe mădulare-n trup le-a pus,
Așa precum El a găsit
Că este cel mai potrivit.
19Dacă e doar un mădular,
Unde-i, atuncea, trupul dar?
20Deci, e un singur trup, în care,
Se află multe mădulare.
21Ochiul nu poate să îi spună
Mâinii, apoi: „Tu nu ești bună,
Și n-am, de tine, trebuință”.
Nici capul nu are putință,
Către picioare-a zice-apoi:
„Nu am nevoie eu, de voi”.
22Ba chiar acele mădulare
Cari, fără-nsemnătate mare
Și slabe, par, la început,
Sunt, pentru trup – cum s-a văzut –
Deci pentru-ntreaga sa ființă,
De cea mai mare trebuință.
23Apoi, din trup, părțile care
Nu par a fi la cinste mare,
Când le-mbrăcăm, ne străduim,
Mereu, să le împodobim.
Deci, ele au să reușească,
În acest fel, să dobândească
Mai multă frumusețe-apoi.
24Cele frumoase – știți și voi –
Nu trebuie împodobite,
Pentru că nu sunt nevoite.
Când Dumnezeu a întocmit,
Trupul, cu cale, a găsit
Ca să îi dea la fiecare,
Dintre acele mădulare,
Care par slabe – după noi –
Cu mult mai multă cinste-apoi.
25Prin ce-a lucrat, ne dă de știre,
Că nu-i nici o deosebire
Făcută-n trup, ci, fiecare,
Din ale sale mădulare,
Unul de altul se-ngrijesc
Și, deopotrivă, își slujesc.
26Când suferă un mădular,
Vor suferi cu toate dar.
Când prețuit are să fie
Un mădular, de bucurie,
Pline vor fi toate astfel,
Fiind alăturea de el.
27Voi sunteți trupul lui Hristos
Și fiecare – ne-ndoios –
Sunteți, în parte, mădulare,
Pe cari Hristos, în trup, le are.
28Iar în Biserică, mereu
E rânduit, de Dumnezeu,
Întâi apostoli ca să fie,
Apoi prorocii ca să vie,
Și-n rândul trei învățători;
Apoi, sunt tămăduitori,
Precum și cei ce fac minuni,
Cei ce, cârmuitori, sunt buni,
Cei ce au dar de ajutor,
Sau au darul vorbirilor
În diferite limbi. Apoi,
29Voiesc să vă întreb, pe voi:
Toți, ca apostoli, au venit?
Sau toți, proroci, s-au dovedit?
Toți sunt, cumva, învățători,
Ori, de minuni, sunt făcători?
30Sau, oare, toți tămăduiesc?
În limbi, oare, cu toți vorbesc?
Ori tălmăciri, pot toți a spune?
31Cătați deci, darurile bune,
Și-am să v-arăt – stând împreună –
O cale ce-i nespus de bună.”
Selectat acum:
1 Corinteni 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca