YouVersion
Pictograma căutare

1 Corinteni 1:21-30

1 Corinteni 1:21-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Prin înțelepciunea ei, lumea nu a putut să Îl cunoască pe Dumnezeu. Dar în acord cu înțelepciunea de care dispune, El a decis să salveze pe cei care cred atunci când se predică despre cruce – acest concept considerat stupid. Iudeii pretind că autenticitatea unui mesaj este demonstrată doar atunci când se întâmplă lucruri miraculoase. Grecii sunt oamenii care vor o demonstrație filosofică. Dar noi predicăm prezentându-L pe Cristos care a fost crucificat; iar acest mesaj este o ofensă pentru evrei și o nebunie pentru celelalte națiuni. Dar pentru cei (care au fost) chemați – indiferent că sunt evrei sau de altă naționalitate – Cristos este atât forța, cât și înțelepciunea lui Dumnezeu. Și se întâmplă așa pentru că „nebunia” lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât capacitățile intelectuale ale oamenilor; iar așa-zisul punct slab al lui Dumnezeu este superior forței (intelectuale a) oamenilor! Fraților, amintiți-vă că atunci când v-a chemat Dumnezeu, numai câțiva dintre voi erați considerați „înțelepți” conform standardului acestei lumi. Nu ați fost mulți nici cu o semnificativă influență (în societate) și nici nu proveneați din familii remarcabile. Dar Dumnezeu a ales astfel exact acele lucruri pe care lumea le consideră ca fiind o nebunie, ca să le facă de rușine pe acelea despre care ea spune că reprezintă înțelepciunea. El a ales lucrurile pe care lumea le consideră slabe, ca să le facă de rușine pe cele considerate remarcabile. Dumnezeu a ales (să acționeze folosind) lucrurile inferioare, nesemnificative și (chiar) considerate ca neavând nicio valoare, ca să le distrugă pe cele care sunt importante pentru lume. El a făcut acest lucru pentru ca nimeni să nu mai pretindă că este justificat să se laude înaintea lui Dumnezeu. Și datorită Lui, voi sunteți în Cristos. Dumnezeu L-a făcut pentru noi înțelepciune, dreptate, sfințire și răscumpărare

1 Corinteni 1:21-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Întrucât, lumea nu putea, Cu-nțelepciunea ce-o avea – Pe Dumnezeul cerului, În toată-nțelepciunea Lui – Să Îl cunoască, Dumnezeu A hotărât că nu e greu Ca să aducă mântuire, La credincioși, printr-o vestire A nebuniei crucii. Iată, Iudeii doar minuni așteaptă, Iar Grecii caută s-adune, Neîncetat, înțelepciune. Dar eu v-am propovăduit Doar pe Hristos Cel răstignit. Pentru Iudei, El se vădește Prilejul care-i poticnește, Iar pentru Neamuri, nebunie Se dovedește ca să fie. Dar pentru cei ce sunt chemați – Printre Iudei sau Greci – aflați Că ea este – se poate spune – Putere și înțelepciune, Cari vine de la Dumnezeu. Căci nebunia Lui, mereu, Mai înțeleaptă se arată, Decât sunt oamenii vreodată, Iar slăbiciunea Lui apare, Decât toți oamenii, mai tare. De pildă, vreau să vă uitați, La voi, cei care-ați fost chemați: În rândul vostru, înțelepți – În felul lumii deci, deștepți – Nu sunt prea mulți; nu-s mulți nici cei Cari sunt puternici, nici acei Cari, din alese neamuri, sânt. Iată că Dumnezeu Cel Sfânt Lucruri nebune, a ales, Prin ele vrând, bine-nțeles, Ca pe acele înțelepte – Care, în lume, sunt deștepte – El să le facă de rușine. A mai găsit că este bine S-aleagă, de pe-acest pământ, Doar lucruri care slabe sânt, Să rușineze-astfel, anume, Pe cele tari, ce sunt în lume. A mai ales lucruri privite Drept josnice, disprețuite, Ba chiar și lucruri ce nu sânt, Spre-a nimici, de pe pământ, Pe cele care-s în ființă, Pentru a nu fi cu putință Ca să se laude, cumva, Față de Domnul, cineva. Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare