Zaharia 11:1-10

Deschide-ți ușile, Libanule, ca focul să îți mistuie cedrii. Urlă, bradule, pentru că cedrul a căzut, pentru că puternicii sunt prădați. Urlați, stejari ai Basanului, pentru că pădurea cea deasă a fost dată jos. Răsună urletul păstorilor, pentru că gloria lor este prădată; răsună răcnetul leilor tineri, pentru că mândria Iordanului este prădată. Astfel spune DOMNUL Dumnezeul meu: Paște turma de măcel; Ale căror stăpâni le înjunghie, și nu se cred vinovați; și cei care le vând, spun: Binecuvântat fie DOMNUL, pentru că sunt bogat; și păstorii lor nu au milă de ele. Fiindcă nu voi mai avea milă de locuitorii țării, spune DOMNUL; ci, iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său și în mâna împăratului său; și ei vor lovi țara și nu îi voi elibera din mâna lor. Și voi paște turma de măcel, pe voi, cele sărace din turmă. Și mi-am luat două toiege; pe unul l-am numit Frumusețe și pe celălalt l-am numit Legături; și pășteam turma. Într-o lună am nimicit de asemenea trei păstori; și sufletul meu i-a urât și sufletul lor de asemenea m-a detestat. Atunci am spus: Nu vă voi mai paște; cea care moare, să moară; și cea care trebuie stârpită, să fie stârpită; și restul să mănânce, fiecare, carnea celeilalte. Și mi-am luat toiagul, Frumusețe, și l-am tăiat în două, ca să rup legământul meu pe care l-am făcut cu toate popoarele.