Zaharia 11:1-10

Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii! Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos! Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Paște oile de tăiat! Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță. Căci nu mai am milă de locuitorii țării”, zice Domnul, „ci, iată, dau pe oameni pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara și n-o vor izbăvi din mâinile lor.” Atunci M-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Și am păscut oile. Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de Mine. Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară să moară, cea care are să piară să piară și cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!” Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele.