Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în câmpul lui.
Dar, pe când dormeau oamenii, a venit dușmanul lui și a semănat neghine în grâu și a plecat.
Iar când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, atunci au apărut și neghinele.
Așa că robii stăpânului au venit și i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânță bună în câmpul tău? De unde are așadar neghine?
El le-a spus: Un dușman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești dar să mergem să le strângem?
Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinați și grâul împreună cu ele.
Lăsați-le să crească împreună amândouă până la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: Strângeți întâi neghinele și legați-le în snopi să le ardeți; dar grâul adunați-l în grânarul meu.
A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă unui grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în câmpul său;
Grăunte, care într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ierburi și se face un copac, încât păsările cerului vin și cuibăresc în ramurile lui.
Le-a spus altă parabolă: Împărăția cerului se aseamănă cu dospeala, pe care o femeie a luat-o și a ascuns-o în trei măsuri de făină, până a dospit totul.
Toate acestea le-a spus Isus mulțimilor în parabole; și fără parabolă nu le vorbea.
Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri ținute în taină de la întemeierea lumii.
Atunci Isus a dat drumul mulțimii și a intrat în casă; și discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp.
Iar el a răspuns și le-a zis: Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului;
Câmpul este lumea; sămânța bună sunt copiii împărăției; dar neghinele sunt copiii celui rău.
Iar dușmanul care i-a semănat este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii; și secerătorii sunt îngerii.
Așadar după cum neghinele sunt strânse și arse în foc, așa va fi la sfârșitul acestei lumi.
Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi și vor strânge din împărăția lui toate cele ce poticnesc și pe cei ce fac nelegiuire;
Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
Din nou, împărăția cerului este asemănătoare unui tezaur ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găsește îl ascunde și de bucuria lui se duce și vinde tot ce are și cumpără câmpul acela.
Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu un om, un comerciant, care caută perle frumoase;
Care după ce a găsit o perlă foarte prețioasă, s-a dus și a vândut tot ce a avut și a cumpărat-o.
Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu o plasă aruncată în mare și care a adunat din fiecare fel,
Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la țărm și au șezut și au strâns în vase ce era bun, dar au aruncat ce era stricat.
Astfel va fi la sfârșitul lumii; îngerii vor ieși și vor reteza pe cei stricați din mijlocul drepților,
Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Isus le-a spus: Ați înțeles toate acestea? Ei i-au spun: Da, Doamne.
Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învățat despre împărăția cerului este asemănător unui om gospodar, care scoate din tezaurul lui lucruri noi și vechi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
