Matei 13:24-52

Partajează

Matei 13:24-52 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.” Şi le-a mai zis o parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu drojdia pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” Iisus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea altfel decât în parabole ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Voi deschide gura şi voi vorbi în parabole, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii. Atunci Iisus a lăsat mulţimile să plece şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină.” El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului, ţarina este lumea, sămânţa bună înseamnă fiii Împărăţiei, iar neghina înseamnă fiii celui Rău. Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. Deci, după cum se smulge neghina şi se arde în foc, tot aşa se va întâmpla şi la sfârşitul veacului. Fiul Omului Îşi va trimite îngerii şi ei vor smulge din Împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă! Împărăţia cerului se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Iisus. „Da!” I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Matei 13:24-52 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în câmpul lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit dușmanul lui și a semănat neghine în grâu și a plecat. Iar când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, atunci au apărut și neghinele. Așa că robii stăpânului au venit și i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânță bună în câmpul tău? De unde are așadar neghine? El le-a spus: Un dușman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești dar să mergem să le strângem? Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinați și grâul împreună cu ele. Lăsați-le să crească împreună amândouă până la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: Strângeți întâi neghinele și legați-le în snopi să le ardeți; dar grâul adunați-l în grânarul meu. A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă unui grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în câmpul său; Grăunte, care într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ierburi și se face un copac, încât păsările cerului vin și cuibăresc în ramurile lui. Le-a spus altă parabolă: Împărăția cerului se aseamănă cu dospeala, pe care o femeie a luat-o și a ascuns-o în trei măsuri de făină, până a dospit totul. Toate acestea le-a spus Isus mulțimilor în parabole; și fără parabolă nu le vorbea. Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri ținute în taină de la întemeierea lumii. Atunci Isus a dat drumul mulțimii și a intrat în casă; și discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp. Iar el a răspuns și le-a zis: Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului; Câmpul este lumea; sămânța bună sunt copiii împărăției; dar neghinele sunt copiii celui rău. Iar dușmanul care i-a semănat este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii; și secerătorii sunt îngerii. Așadar după cum neghinele sunt strânse și arse în foc, așa va fi la sfârșitul acestei lumi. Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi și vor strânge din împărăția lui toate cele ce poticnesc și pe cei ce fac nelegiuire; Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă. Din nou, împărăția cerului este asemănătoare unui tezaur ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găsește îl ascunde și de bucuria lui se duce și vinde tot ce are și cumpără câmpul acela. Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu un om, un comerciant, care caută perle frumoase; Care după ce a găsit o perlă foarte prețioasă, s-a dus și a vândut tot ce a avut și a cumpărat-o. Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu o plasă aruncată în mare și care a adunat din fiecare fel, Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la țărm și au șezut și au strâns în vase ce era bun, dar au aruncat ce era stricat. Astfel va fi la sfârșitul lumii; îngerii vor ieși și vor reteza pe cei stricați din mijlocul drepților, Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Isus le-a spus: Ați înțeles toate acestea? Ei i-au spun: Da, Doamne. Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învățat despre împărăția cerului este asemănător unui om gospodar, care scoate din tezaurul lui lucruri noi și vechi.

Matei 13:24-52 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina. Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» «Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»” Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său. Acesta, deși este cea mai mică dintre toate semințele, când crește se face mai mare decât verdețurile și devine copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” Le‑a mai spus o pildă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a pus în trei măsuri de făină de grâu, până a dospit totul.” Isus le‑a spus toate acestea mulțimilor în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii. Atunci Isus a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Tâlcuiește‑ne pilda cu neghina din ogor!” El le‑a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. Ogorul este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău. Vrăjmașul care a semănat‑o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. Așadar, după cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și ei vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și‑i vor arunca în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi [de auzit] să audă. Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într‑un ogor. Omul care a găsit‑o a ascuns‑o și, de bucurie, merge, vinde tot ce are și cumpără ogorul acela. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Când găsește un mărgăritar de mare preț, merge, vinde tot ce are și‑l cumpără. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de vietăți. După ce s‑a umplut, pescarii îl trag la mal, se așază, adună în coșuri ce este bun și aruncă ce este rău. La fel va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți și‑i vor arunca în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Ați înțeles toate acestea?” „Da”, I‑au răspuns ei. El le‑a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției cerurilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”

Matei 13:24-52 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în țarina lui. Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?» El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.» Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s-o smulgem?» «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu!’»” Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” Isus le-a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.” Atunci Isus le-a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină!” El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău. Vrăjmașul care a semănat-o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă! Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „De aceea orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”

Matei 13:24-52 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în grădina lui. Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul, a semănat neghină între grâu și a plecat. După ce au răsărit firele de grâu și au început să producă boabe în spic, a fost evidentă și neghina. Sclavii acelui stăpân au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar semințe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (și) neghină?» El a răspuns: «Un dușman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem și să o smulgem?» El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeți și grâul bun. Lăsați-le să crească împreună până la recoltare; și la vremea strângerii recoltei, voi spune celor care seceră: ‘Smulgeți întâi neghina, legați-o în snopi pentru a fi arsă; apoi strângeți-mi grâul în grânar.’»” Isus le-a prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o sămânță de muștar semănată de un om în grădina lui. Aceasta este cea mai mică dintre toate semințele. Dar după ce a devenit o plantă cu multe ramuri, este mai mare decât zarzavaturile. Seamănă cu un copac, iar păsările își fac cuiburi în ramurile lui.” Le-a mai prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o cantitate de drojdie pe care a pus-o cineva într-o compoziție corespunzătoare în cocă, pentru ca aceasta să crească.” Isus a spus oamenilor toate aceste lucruri folosind parabole. Nu spunea nimic fără să ilustreze învățăturile Sale cu ajutorul lor. Astfel se întâmpla practic ce fusese prezis prin profetul Isaia care zisese: „Voi vorbi prin intermediul parabolelor; voi spune lucruri (care au fost) secrete de la crearea lumii.” Atunci Isus a dat oamenilor posibilitatea să plece și a intrat într-o casă. Discipolii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Interpretează-ne parabola cu neghina din grădină!” El le-a răspuns: „Cel care seamănă semințe bune este Fiul Omului. Grădina este lumea. Semințele bune sunt fiii Regatului. Plantele cu neghină sunt fiii celui rău. Dușmanul care le-a semănat este diavolul. Vremea «recoltării» este sfârșitul lumii. Cei care adună recolta sunt îngerii. Deci la sfârșitul lumii va fi ceva asemănător cu smulgerea neghinei și arderea ei în foc. Fiul Omului va trimite îngerii Săi și ei vor smulge din Regatul Său toate lucrurile care sunt o provocare la păcătuire și pe cei care comit nedreptatea. Aceștia vor fi aruncați în cuptorul aprins, unde este plâns și chinuire eternă. Atunci cei corecți vor străluci ca stelele în Regatul Tatălui lor! Cine dorește să ia în considerare cuvintele Mele, să rețină ce tocmai am spus! Regatul ceresc se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un câmp. Omul care o găsește, ca să intre în posesia ei, o ascunde din nou, se duce și vinde tot ce are și cumpără terenul în care este îngropată. Regatul ceresc se mai aseamănă și cu un comerciant care caută perle frumoase. Când găsește o perlă de mare valoare, se duce și vinde tot ce are, ca să poată să o cumpere. Regatul ceresc se mai aseamănă cu o plasă mare folosită la prinderea peștelui. Se lansează în mare; și apoi în ea se prind tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii o aduc la mal, stau jos și aleg în vase ce este bun; apoi ei aruncă înapoi în mare tot ce nu este bun. Tot așa va fi și la sfârșitul lumii: îngerii vor veni și vor despărți pe oamenii răi de cei buni. Cei răi vor fi aruncați în «cuptorul aprins». Acolo va fi plâns și chin îngrozitor.” Isus i-a întrebat: „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!” El le-a zis: „Oricine a învățat ce trebuie despre Regatul ceresc, seamănă cu un om serios care scoate lucruri noi și lucruri vechi din tezaurul pe care îl deține.”

Matei 13:24-52 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

După ce-a tălmăcit, Iisus, Încă o pildă, le-a mai spus: „Împărăția cerului, Asemenea e omului, Care-n ogorul său, a pus Sămânță bună. El s-a dus, Când a sfârșit de semănat – Trudit fiind – și s-a culcat. Atunci, dușmanul a venit, În țarină a năvălit, Neghină-n grâu a semănat, Și-apoi, tiptil, s-a-ndepărtat. Astfel, neghina s-a ivit, În grâul care-a încolțit. Robi-au văzut-o și s-au dus, Stăpânului lor, de i-au spus: „Doamne, tu, în a ta țarină, N-ai pus grâu bun? Atunci, neghină, De unde oare-a apărut?” „Lucrul acesta, l-a făcut Vrăjmașul meu.” „Vrei să mergem, Acuma, și să o smulgem?” „Nu!”, spuse el. „Să nu mergeți, Ca nu cumva să îmi smulgeți Și grâul, odată cu ea. Vor crește dar, alăturea, Până la seceriș. Atunci, La lucrători, le dau porunci: „Întâi, neghină s-adunați. În snopi, doresc, să o legați, Pentru că-n foc o aruncăm; Iar grâul o să-l adunăm – Un bob, nu vom pierde, măcar – Și-l punem în al meu grânar.” Iisus vorbea, mereu, ‘nainte, Și-a spus odată: „Țineți minte: Împărăția cerului E-asemenea grăuntelui Cel de muștar, ce-a fost luat De-un om, și-n urmă, semănat. Muștarul este cel mai mic Grăunte; dar va fi voinic, Căci, după ce s-a înălțat, Într-un copac s-a transformat Și domină acea grădină De zarzavaturi. Au să vină, Stol, păsările cerului, Să-și facă cuib, în frunza lui.” Când astă pildă a sfârșit, O alta le-a istorisit: „Împărăția cerului E-asemeni aluatului, Ce de-o femeie-a fost luat Și în făină-a fost lăsat – În trei măsuri – de a dospit Tot ce fusese plămădit.” În pilde, le-a vorbit Iisus, Pentru-a-mplini ce a fost spus Printr-un proroc ce-a zis: „Vorbesc În pilde și descoperesc Lucruri ascunse, din trecut, De pe când lumea s-a făcut.” Drumul a dat, norodului, Și-apoi, cu ucenicii Lui, Iisus, în casă, a intrat, Iar ei, acolo, L-au rugat: „Am vrea, pilda cu-acea neghină, Cari fost-a pusă în grădină, S-o tălmăcești.” El, imediat, Le spuse: „Cel ce-a semănat, Grâul, e Fiul omului, Iar lumea, e țarina Lui. Sămânța bună, sunt copii Ai cerului Împărății. Neghina e, la rândul său, Întruchiparea celui rău. Satana-i cel ce-a semănat Neghina. Acel secerat, Sfârșitul e; iar lucrători Sunt îngerii secerători. Deci, cum neghina se va smulge Și-apoi în foc ea va ajunge, La fel are să fie și Când acest veac se va sfârși. Atuncea, Fiul omului Trimite-va îngerii Lui, Să smulgă, din Împărăție, Orice lucrare ce-o să fie O pricină de a greși Și pe cei cari vor săvârși Fărădelegi; vor fi luați Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților. Cei drepți, atunci, la Tatăl lor, Ca soarele, străluci-vor. De-aveți urechi de auzit, Să înțelegeți ce-am vorbit!” „A cerului Împărăție Asemănată o să fie, Cu un ogor, unde, odată, Fu o comoară îngropată. Acela care o găsește, Să-și vândă totul, se zorește, Sperând astfel, să reușească, Acel ogor, să-l dobândească. A cerului Împărăție Asemuită-o să mai fie, Cu negustoru-acela care Cată, mereu, mărgăritare. Unul de preț, de-o să găsească, Va vinde tot, să-l dobândească.” „Împărăția cerului E-asemenea năvodului Ce-a fost, în mare, aruncat. Mulți pești, în el, a adunat. Când este plin, la mal e scos. Pescari-atunci, se-așează jos Și pun, ce-i bun, în vase, iară Ce-i rău, vor arunca afară. Când acest veac se va sfârși, Atunci, îngerii vor ieși Și-i vor alege pe cei răi, Dintre cei buni. Apoi, o să-i Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților. Ați înțeles tot ce v-am spus?” – Pe-ai Săi, i-a întrebat Iisus. „Da Doamne!”, I-au răspuns. Apoi, Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”

Matei 13:24-52 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?». El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?». Dar el le‑a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul. Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”. Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său. Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”. Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia și o ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul”. Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole, ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”. Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”. El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului. Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău. Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să asculte! Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela. La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără. Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău. Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”. Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.

Matei 13:24-52 Noua Traducere Românească (NTR)

Isus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în terenul său. Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în terenul tău? De unde are atunci neghină?». El le-a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta». Sclavii l-au întrebat: «Vrei, deci, să mergem s-o strângem?». Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!’»“. Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în terenul său: el este, într-adevăr, mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, astfel că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui“. El le-a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat-o o femeie și a pus-o în trei măsuri de făină, până a dospit tot aluatul“. Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura să spun pilde; voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“. Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: ‒ Explică-ne pilda cu neghina din teren! Isus, răspunzând, a zis: ‒ Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. Terenul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. Deci, așa cum este strânsă neghina și este arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate cauzele de păcătuire și pe cei ce comit fărădelegi și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă! Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un teren, pe care un om o găsește și o ascunde. Apoi, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și cumpără terenul acela. De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase. Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, apoi o cumpără. Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți. Când s-a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! Ați înțeles voi toate acestea? Ei au zis: ‒ Da. El le-a zis: ‒ De aceea orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.

Matei 13:24-52 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»’” Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.” Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină.” El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului. Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci, cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”