Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.
(Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.
Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.
Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;
Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.
Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?
Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.
Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.
Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.
Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.
De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.
Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.
Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
