1 Împărați 2
2
1Și s-au apropiat zilele lui David să moară; și el i-a poruncit lui Solomon, fiul său, spunând:
2Eu merg pe calea întregului pământ; tu fii tare de aceea și arată-te bărbat;
3Și păzește porunca DOMNULUI Dumnezeul tău, de a umbla în căile lui, de a ține statutele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, precum este scris în legea lui Moise, ca să prosperi în tot ceea ce faci și oriunde te întorci;
4Ca DOMNUL să continue cuvântul său pe care l-a vorbit referitor la mine, spunând: Dacă ai tăi copii vor lua seama la calea lor, pentru a umbla înaintea mea în adevăr cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit (a spus el) de un bărbat pe tronul lui Israel.
5Mai mult, tu știi de asemenea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, și ce a făcut celor două căpetenii ale oștirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a ucis și a vărsat sângele de război pe timp de pace, și a pus sângele de război pe brâul lui, care era pe coapsele lui și pe sandalele lui care erau în picioarele lui.
6Fă de aceea conform înțelepciunii tale și nu lăsa capul său alb să coboare în pace în mormânt.
7Dar arată bunătate față de fiii lui Barzilai galaaditul și ei să fie dintre cei care mănâncă la masa ta, pentru că astfel ei au venit la mine când am fugit din fața fratelui tău, Absalom.
8Și, iată, tu ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, un beniamit din Bahurim, care m-a blestemat cu un blestem apăsător în ziua când am mers la Mahanaim; dar el a coborât să mă întâlnească la Iordan și i-am jurat pe DOMNUL, spunând: Nu te voi da la moarte prin sabie.
9De aceea acum, nu îl lăsa fără vină, pentru că tu ești un om înțelept și știi ce trebuie să îi faci; dar capul său alb să îl cobori în mormânt cu sânge.
10Astfel, David a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David.
11Și zilele cât David a domnit peste Israel au fost patruzeci de ani: șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim.
12Atunci Solomon a șezut pe tronul lui David, tatăl său; și împărăția a fost întemeiată, foarte mult.
13Și Adonia, fiul lui Haghita, a venit la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Și ea a spus: Vii cu pace? Și el a spus: Cu pace.
14Iar el a mai spus: Am ceva să îți spun. Iar ea a zis: Spune.
15Iar el a zis: Tu știi că împărăția era a mea și că tot Israelul și-a îndreptat fața către mine, ca să domnesc; totuși, împărăția s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că era a lui de la DOMNUL.
16Și acum am o singură rugăminte la tine, nu mă refuza. Iar ea i-a zis: Spune.
17Iar el a zis: Vorbește, te rog, împăratului Solomon, (pentru că el nu îți va spune nu) ca să îmi dea pe sunamita Abișag de soție.
18Și Bat-Șeba a spus: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine.
19Bat-Șeba de aceea a intrat la împăratul Solomon pentru a-i vorbi pentru Adonia. Și împăratul s-a ridicat să o întâlnească și s-a aplecat înaintea ei și a șezut pe tronul său; și a făcut să fie pus un tron pentru mama împăratului; și ea a șezut la dreapta lui.
20Atunci ea a spus: Am o mică rugăminte la tine; te rog, nu îmi spune nu. Și împăratul i-a zis: Cere, mama mea, pentru că nu îți voi spune nu.
21Și ea a zis: Sunamita Abișag să îi fie dată lui Adonia, fratele tău, de soție.
22Și împăratul Solomon a răspuns și i-a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe sunamita Abișag pentru Adonia? Cere pentru el și împărăția, pentru că el este fratele meu mai mare; chiar pentru el și pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei.
23Atunci împăratul Solomon a jurat pe DOMNUL, spunând: Dumnezeu să îmi facă astfel și încă mai mult, dacă Adonia nu a vorbit acest cuvânt împotriva vieții lui.
24De aceea acum, precum DOMNUL trăiește, care m-a întemeiat și m-a pus pe tronul lui David, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, precum a promis, că Adonia va fi dat la moarte în această zi.
25Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada; și el a căzut asupra lui încât acela a murit.
26Și împăratul i-a spus preotului Abiatar: Du-te la Anatot, la câmpurile tale, pentru că tu ești demn de moarte; dar în acest timp nu te voi da la moarte, pentru că ai purtat chivotul DOMNULUI DUMNEZEU înaintea lui David, tatăl meu, și deoarece ai fost chinuit în tot ce s-a chinuit tatăl meu.
27Astfel Solomon l-a alungat pe Abiatar din a fi un preot DOMNULUI, ca să împlinească cuvântul DOMNULUI, pe care l-a spus referitor la casa lui Eli în Șilo.
28Atunci veștile au venit la Ioab, pentru că Ioab se întorsese după Adonia, deși nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la tabernacolul DOMNULUI și a apucat coarnele altarului.
29Și i s-a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la tabernacolul DOMNULUI; și, iată, el este lângă altar. Atunci Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, spunând: Du-te, cazi asupra lui.
30Și Benaia a venit la tabernacolul DOMNULUI și i-a zis: Astfel spune împăratul: Ieși afară. Iar el a spus: Nu, ci voi muri aici. Și Benaia a adus din nou cuvânt împăratului, spunând: Astfel a zis Ioab și astfel mi-a răspuns.
31Și împăratul i-a zis: Fă precum a spus și cazi asupra lui și îngroapă-l; ca să îndepărtezi de la mine și de la casa tatălui meu, sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab.
32Și DOMNUL să întoarcă sângele lui asupra capului său, care a căzut asupra a doi bărbați mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, tatăl meu, David, neștiind de aceasta, adică pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel și pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda.
33Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului seminței lui pentru totdeauna; dar asupra lui David și asupra seminței lui și asupra casei lui și asupra tronului său, să fie pace de la DOMNUL pentru totdeauna.
34Astfel Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a urcat și a căzut asupra lui și l-a ucis; iar el a fost îngropat în casa lui în pustie.
35Și împăratul l-a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui peste oștire; și pe preotul Țadoc, împăratul l-a pus în locul lui Abiatar.
36Și împăratul a trimis și l-a chemat pe Șimei și i-a spus: Zidește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo nici încoace nici încolo.
37Pentru că va fi, că în ziua când ieși afară și treci peste pârâul Chedron, să știi într-adevăr că vei muri negreșit; sângele tău va fi asupra capului tău.
38Și Șimei i-a zis împăratului: Spusa este bună; precum domnul meu împăratul a spus, astfel servitorul tău va face. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile.
39Și s-a întâmplat, la sfârșitul a trei ani, că doi dintre servitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și ei i-au spus lui Șimei, zicând: Iată, servitorii tăi sunt în Gat.
40Și Șimei s-a ridicat și și-a înșeuat măgarul și a mers la Gat, la Achiș, să îi caute pe servitorii săi; și Șimei a mers și i-a adus pe servitorii săi din Gat.
41Și i s-a spus lui Solomon că Șimei mersese din Ierusalim la Gat și s-a întors.
42Și împăratul a trimis și l-a chemat pe Șimei și i-a spus: Nu te-am pus eu să juri pe DOMNUL și nu te-am avertizat, spunând: Să știi negreșit, că în ziua când vei ieși afară și vei umbla încoace și încolo, vei muri negreșit? Și tu mi-ai spus: Cuvântul pe care l-am auzit este bun.
43De ce atunci nu ai păzit jurământul DOMNULUI și porunca pe care ți-am poruncit-o?
44Împăratul i-a mai spus lui Șimei: Cunoști toată stricăciunea, la care inima ta este martoră, pe care i-ai făcut-o lui David, tatăl meu: de aceea DOMNUL să întoarcă răutatea ta asupra capului tău;
45Și împăratul Solomon să fie binecuvântat și tronul lui David să fie întemeiat înaintea DOMNULUI pentru totdeauna.
46Astfel împăratul i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a fost acela care a ieșit și a căzut asupra lui și acela a murit. Și împărăția a fost întemeiată, în mâna lui Solomon.
Selectat acum:
1 Împărați 2: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.