1 Împărați 1
1
1Și împăratul David era bătrân și înaintat în vârstă și îl acopereau cu haine, dar nu se încălzea.
2De aceea servitorii săi i-au spus: Să se caute pentru domnul nostru împăratul o tânără fecioară; și ea să stea înaintea împăratului și să îl îngrijească și să se culce la sânul tău, ca domnul meu, împăratul, să aibă căldură.
3Astfel, au căutat o fată frumoasă în toate ținuturile lui Israel și au găsit pe Abișag, o sunamită, și au adus-o la împărat.
4Și fata era foarte frumoasă și l-a îngrijit pe împărat și i-a servit; dar împăratul nu a cunoscut-o.
5Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a înălțat, spunând: Eu voi fi împărat; și și-a pregătit care și călăreți și cincizeci de oameni să alerge înaintea lui.
6Și tatăl său nu l-a nemulțumit vreodată, spunându-i: De ce ai făcut astfel? Și el de asemenea era un bărbat foarte frumos; și mama lui l-a născut după Absalom.
7Și el s-a sfătuit cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar; și ei, urmându-l pe Adonia, l-au ajutat.
8Dar preotul Țadoc și Benaia, fiul lui Iehoiada, și profetul Natan și Șimei și Rei și războinicii care aparțineau lui David nu erau cu Adonia.
9Și Adonia a înjunghiat oi și boi și vite îngrășate lângă piatra Zohelet, care este lângă En-Roguel, și a chemat pe toți frații săi, fiii împăratului, și pe toți bărbații lui Iuda, servitorii împăratului;
10Dar pe profetul Natan și pe Benaia și pe războinici și pe fratele său, Solomon, nu i-a chemat.
11De aceea Natan i-a vorbit lui Bat-Șeba, mama lui Solomon, spunând: Nu ai auzit că Adonia, fiul lui Haghita, domnește și domnul nostru David nu știe aceasta?
12De aceea acum, vino, te rog, lasă-mă să îți dau un sfat, ca să îți salvezi viața ta și viața fiului tău, Solomon.
13Du-te și intră la împăratul David și spune-i: Nu ai jurat tu roabei tale, domnul meu, o împărate, spunând: Cu siguranță Solomon, fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu? De ce atunci Adonia domnește?
14Iată, pe când vorbești tu încă acolo cu împăratul, eu de asemenea voi intra după tine și voi confirma cuvintele tale.
15Și Bat-Șeba a intrat la împărat în cameră; și împăratul era foarte bătrân; și Abișag sunamita servea împăratului.
16Și Bat-Șeba s-a plecat și s-a prosternat înaintea împăratului. Și împăratul a spus: Ce dorești?
17Și ea i-a spus: DOMNUL meu, tu ai jurat roabei tale pe DOMNUL Dumnezeul tău, spunând: Negreșit, Solomon, fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu.
18Și acum, iată, Adonia domnește; și acum, domnul meu, împărate, tu nu știi aceasta.
19Și el a înjunghiat boi și vite îngrășate și oi din abudență și a chemat pe toți fiii împăratului și pe preotul Abiatar și pe Ioab, căpetenia oștirii, dar pe servitorul tău Solomon nu l-a chemat.
20Și, domnul meu împărate, ochii întregului Israel sunt asupra ta, ca să le spui cine va ședea pe tronul domnului meu, împăratul, după el.
21Altfel, se va întâmpla, după ce domnul meu, împăratul, va adormi cu părinții săi, că eu și fiul meu, Solomon, vom fi socotiți vinovați.
22Și, iată, pe când ea încă vorbea cu împăratul, profetul Natan a intrat de asemenea.
23Și i-au spus împăratului, spunând: Iată, pe profetul Natan. Și după ce el a intrat înaintea împăratului, s-a plecat înaintea împăratului cu fața la pământ.
24Și Natan a spus: DOMNUL meu, împărate, ai spus tu: Adonia va domni după mine și va ședea pe tronul meu?
25Pentru că a coborât în această zi și a înjunghiat boi și vite îngrășate și oi din abundență și a chemat pe toți fiii împăratului și pe căpeteniile oștirii și pe preotul Abiatar; și, iată, ei mănâncă și beau înaintea lui și spun: Trăiască împăratul Adonia.
26Dar pe mine, pe mine servitorul tău, și pe preotul Țadoc și pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe servitorul tău, Solomon, nu ne-a chemat.
27Este acest lucru făcut de la domnul meu, împăratul, și tu nu ai arătat aceasta servitorului tău, cine va ședea pe tronul domnului meu, împăratul, după el?
28Atunci împăratul David a răspuns și a zis: Chemați-mi pe Bat-Șeba. Și ea a intrat în prezența împăratului și a stat în picioare înaintea împăratului.
29Și împăratul a jurat și a spus: Precum DOMNUL trăiește, care a răscumpărat sufletul meu din orice strâmtorare,
30Chiar precum ți-am jurat pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, spunând: Negreșit fiul tău, Solomon, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu în locul meu; chiar astfel voi face într-adevăr în această zi.
31Atunci Bat-Șeba s-a plecat cu fața până la pământ și a îngenuncheat înaintea împăratului și a spus: Să trăiască domnul meu, împăratul David, pentru totdeauna.
32Și împăratul David a spus: Chemați-mi pe preotul Țadoc și pe profetul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Și ei au venit înaintea împăratului.
33Împăratul de asemenea le-a spus: Luați cu voi pe servitorii domnului vostru și puneți pe Solomon, fiul meu, să călărească pe catârul meu și coborâți-l la Ghihon;
34Și preotul Țadoc și profetul Natan să îl ungă acolo împărat peste Israel; și sunați din trâmbiță și spuneți: Trăiască împăratul Solomon.
35Atunci să vă urcați după el, ca el să vină și să șadă pe tronul meu, pentru că el va fi împărat în locul meu; și eu l-am rânduit să fie conducător peste Israel și peste Iuda.
36Și Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului și a zis: Amin; așa să spună și DOMNUL Dumnezeul domnului meu, împăratul.
37Precum DOMNUL a fost cu domnul meu, împăratul, chiar astfel să fie cu Solomon și să facă tronul lui mai mare decât tronul domnului meu, împăratul David.
38Astfel preotul Țadoc și profetul Natan și Benaia, fiul lui Iehoiada, și cheretiții și peletiții au coborât și l-au făcut pe Solomon să călărească pe catârul împăratului David și l-au adus la Ghihon.
39Și preotul Țadoc a luat un corn cu untdelemn din tabernacol și l-a uns pe Solomon. Și au sunat din trâmbiță; și tot poporul a spus: Trăiască împăratul Solomon.
40Și tot poporul a urcat după el și poporul cânta din fluiere și se bucura cu mare bucurie, încât pământul se zguduia de sunetul lor.
41Și Adonia și toți oaspeții care erau cu el au auzit aceasta pe când terminau de mâncat. Și când Ioab a auzit sunetul trâmbiței, a spus: Pentru ce este acest zgomot al cetății ca fiind în tulburare?
42Și pe când el încă vorbea, iată, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar; și Adonia i-a spus: Intră, pentru că tu ești un bărbat viteaz și aduci vești bune.
43Și Ionatan a răspuns și i-a zis lui Adonia: Într-adevăr, domnul nostru, împăratul David, l-a făcut pe Solomon împărat.
44Și împăratul a trimis cu el pe preotul Țadoc și pe profetul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe cheretiți și pe peletiți și l-au făcut să călărească pe catârul împăratului;
45Și preotul Țadoc și profetul Natan l-au uns împărat în Ghihon; și s-au urcat de acolo bucurându-se, astfel încât cetatea a răsunat din nou. Acesta este zgomotul pe care voi l-ați auzit.
46Și de asemenea Solomon șade pe tronul împărăției.
47Și mai mult, servitorii împăratului au venit să îl binecuvânteze pe domnul nostru, împăratul David, spunând: Dumnezeu să facă numele lui Solomon mai bun decât numele tău și să facă tronul lui mai mare decât tronul tău. Și împăratul s-a aplecat pe pat.
48Și de asemenea astfel a spus împăratul: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care a dat pe unul să șadă pe tronul meu în această zi, și ochii mei văd aceasta.
49Și toți oaspeții care erau cu Adonia s-au înspăimântat și s-au ridicat și au mers fiecare pe calea sa.
50Și Adonia s-a temut din cauza lui Solomon și s-a ridicat și a mers și s-a apucat de coarnele altarului.
51Și i s-a spus lui Solomon, zicând: Iată, Adonia se teme de împăratul Solomon; fiindcă, iată, s-a apucat de coarnele altarului, spunând: Să îmi jure împăratul Solomon astăzi că nu va omorî pe servitorul său cu sabia.
52Și Solomon a spus: Dacă se va arăta bărbat demn, nu va cădea un fir de păr de-al lui la pământ; dar dacă se va găsi în el stricăciune, va muri.
53Astfel împăratul Solomon a trimis, și ei l-au coborât de la altar. Și el a venit și s-a aplecat înaintea împăratului Solomon; și Solomon i-a spus: Du-te acasă!
Selectat acum:
1 Împărați 1: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.