Marcu 6
6
Respingerea lui Isus la Nazaret
(Mt. 13:53-58; Lc. 4:16-30)
1Isus a plecat de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Săi L-au urmat. 2Când a venit sabatul, El a început să-i învețe pe oameni în sinagogă. Și mulți care-L ascultau erau uimiți și ziceau: „De unde are omul acesta toate acestea#6:2 nt Lit. de unde i s-au dat omului acestuia aceste lucruri?? Și ce înțelepciune i-a fost dată! Și ce minuni se fac prin mâinile lui!#6:2 nt ne În unele traduceri, reacția mulțimii la ceea ce a făcut Isus este redată printr-un șir de trei întrebări: „De unde are omul acesta aceste învățături? Și ce este această înțelepciune care i-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile lui?” Cu toate că editorii versiunii Nestle-Aland pun semnul întrebării la sfârșitul versetului, gramatica textului permite ca ultimele două secțiuni ale reacției mulțimii să fie traduse prin propoziții exclamative. Consider că această opțiune este mai fidelă textului original decât prima, întrucât nu necesită adăugarea altor cuvinte în text. Uimirea pe care o afișază cei care-L ascultă nu se materializează întotdeauna în actul credinței. Dimpotrivă, textul indică aici cu claritate că, deși erau uimiți, „se poticneau în El” (v. 3) și nu credeau în El (v. 6). Necredința lor izvora din neputința lor de a identifica sursa puterii și a înțelepciunii Lui: „De unde are omul acesta toate acestea?” 3Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Ioses#6:3 ct Unele mss conțin: Iose. Ioses este o variantă a numelui Iosif., al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi?” Și se poticneau în El. 4Isus le-a spus: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui.” 5N-a putut să facă acolo nicio minune#6:5 nt Gr. δύναμις, putere, lucrare de putere., decât că Și-a pus mânile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6Și se mira de necredința lor. Apoi, a început să străbată#6:6 nt Un imperfect incoativ, care pune accentul pe începutul acțiunii, nu pe durata ei. satele din jur, dând învățătură.
Trimiterea celor doisprezece
(Mt. 10:1, 5-15; Lc. 9:1-6)
7A chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le#6:7 nt Lit. și le dădea. Înlocuirea imperfectului cu gerunziu a fost necesară din rațiuni stilistice. autoritate asupra duhurilor necurate. 8Le-a poruncit să nu ia nimic pe drum decât un toiag – nici pâine, nici traistă, nici bani#6:8 nt Lit. monede de cupru, sau mărunțiș. Vezi BDAG 1076, s.v. χαλκός 2. la brâu – 9ci să se încalțe cu sandale și să nu îmbrace două cămăși#6:9 nt Gr. χιτών, haina care se poartă dedesubt.. 10Și le-a spus: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11Și dacă s-ar întâmpla în vreun loc să nu vă primească și să nu vă asculte, să vă scuturați praful de pe picioare#6:11 nt Lit. de sub picioare, adică de pe tălpile picioarelor. când plecați de acolo, ca mărturie împotriva lor.”#6:11 ct Unele mss adaugă: „Adevărat, adevărat vă spun că va fi mai ușor în ziua judecății pentru locuitorii Sodomei și ai Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12Ei au plecat și au predicat oamenilor să se pocăiască. 13Scoteau mulți demoni, ungeau pe mulți bolnavi cu undelemn și-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Mt. 14:1-12; Lc. 9.7-9)
14A auzit și regele Irod despre El – căci numele Lui devenise cunoscut. Unii ziceau#6:14 ct Unele mss conțin: el zicea, cu referire la Irod.: „Ioan Botezătorul a înviat și de aceea se fac minuni#6:14 nt Gr. δυνάμεις, puteri, lucrări/manifestări ale puterii. Acest plural este folosit frecvent în NT cu sensul de puteri supranaturale. prin el.” 15Alții, însă, spuneau: „Este Ilie!”, iar alții: „Este un profet ca unul dintre vechii profeți.” 16Dar Irod, auzind despre El, zicea: „Ioan, cel pe care l-am decapitat, a înviat!” 17Căci Irod însuși trimisese să-l prindă#6:17 nt Lit. trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat… Stilistic am schimbat gerunziul „trimițând” într-un indicativ activ, iar trecutul verbelor „l-a prins” și „l-a legat” în verbe la modul conjunctiv. Este clar că nu Irod personal l-a prins pe Ioan și l-a legat, ci aceste acțiuni au fost întreprinse de trimișii lui. pe Ioan și să-l lege în închisoare, din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că Irod se căsătorise cu ea. 18Ioan îi zicea#6:18 nt Imperfectul verbului indică o acțiune repetată. lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ții pe soția fratelui tău!” 19Irodiada avea pică pe el și voia să-l ucidă, dar nu putea 20pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un om drept și sfânt, și-l proteja. Când îl asculta, era foarte îngândurat#6:20 ct Unele mss, urmate de Textus Receptus, conțin: făcea multe lucruri (πολλὰ ἐποίει), probabil din cauza unei confuzii între ποιέω, a face, și ἀπορέω, a fi nedumerit, în cumpănă. Cele mai importante mss, însă, conțin verbul ἀπορέω., dar îl asculta cu plăcere. 21Dar a venit o zi potrivită când Irod, de ziua lui de naștere, a dat o petrecere pentru curtenii săi, pentru comandanții militari#6:21 nt Gr. χιλίαρχος, comandant în armata romană peste o mie de soldați. și pentru conducătorii Galileei. 22Când a intrat fiica Irodiadei și a dansat, lui Irod și celor care ședeau la masă cu el le-a plăcut. Regele i-a zis fetei#6:22 nt În gr. κοράσιον, diminutiv al substantivului κόρη, fată.: „Cere-mi orice dorești și-ți voi da!” 23Și i-a jurat: „Orice-mi vei cere îți voi da, până la jumătate din regatul meu!” 24Ea a ieșit afară și a întrebat-o pe mama sa: „Ce să cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul!” 25Îndată, a intrat în grabă la rege și i-a zis#6:25 nt Lit. a cerut, zicând.: „Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 26Regele s-a întristat foarte mult, dar, din cauza jurămintelor și a celor care stăteau la masă cu el, n-a vrut s-o refuze. 27A trimis#6:27 nt Lit. Regele a trimis. Având în vedere faptul că în versetul anterior subiectul „regele” apare de două ori, sub forma de substantiv și pronume, din rațiuni stilistice, am evitat exprimarea superfluă a subiectului. îndată un călău#6:27 nt Gr., σπεκουλάτωρ, călău, speculator. Vezi BDAG 937, s.v. σπεκουλάτωρ. și a poruncit să fie adus capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei ei. 29Auzind ce s-a întâmplat, ucenicii lui Ioan au venit, i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Înmulțirea pâinilor
(Mt. 14:13-21; Lc. 9:10-17; In. 6:1-14)
30Apostolii s-au adunat la Isus și I-au povestit tot ce făcuseră și ce învățaseră pe oameni. 31El le-a zis: „Haideți doar voi într-un loc retras și odihniți-vă puțin!” Căci erau mulți cei care veneau și plecau și ei n-aveau timp nici măcar să mănânce. 32Și au plecat cu barca, ei singuri, într-un loc retras. 33Mulți i-au văzut mergând și i-au recunoscut. Au alergat din toate cetățile și au ajuns acolo înaintea lor. 34Când a ieșit pe țărm, El a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri. 35Făcându-se târziu, ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. 36Dă drumul mulțimilor să meargă prin cătunele#6:36 nt Gr. ἀγρός. Termenul este folosit atât pentru câmp, ogor, cât și pentru cătunele așezate în câmp cu scopul de a face agricultură (vezi BDAG 16, s.v. ἀγρός 2). și satele dimprejur să-și cumpere ceva de mâncare#6:36 nt Lit. ceva să mănânce. Modificat stilistic..” 37Dar El le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Ei I-au zis: „Să mergem noi și să cumpărăm pâine de două sute de dinari#6:37 nc Dinarul (dēnārius) era o monedă de argint pe care era imprimat chipul lui Tiberius Cezar, cu valoarea de 1/25 aureus (cea mai valoroasă monedă romană, bătută în aur). Câștigul unui lucrător pentru o zi de muncă era egal cu un dinar. Hrănirea mulțimii adunată în jurul lui Isus i-ar fi costat pe ucenici 200 dinari, adică echivalentul a opt luni de muncă. ca să le dăm să mănânce?” 38Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, I-au zis: „Cinci și doi pești.” 39El le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. 40S-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41Și, luând cele cinci pâini și cei doi pești, Isus a privit spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor [Săi]#6:41 ct Cele mai multe mss (𝔓45 A D W Θ ƒ1,13 𝔐 lat sy) conțin pronumele Săi după „ucenicilor”, dar sunt și alte mss valoroase (א B L Δ 33 579 892 1241 1424 2427 pc) care nu îl conțin. Așezarea în paranteză a pronumelui de către NA28 este un indiciu că autenticitatea acestuia este incertă., ca ei să le împartă#6:41 nt Lit. să le pună înainte.. Și a împărțit și cei doi pești tuturor. 42Au mâncat toți și s-au săturat. 43Și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucăți#6:43 nt Termenul κλάσμα(-τα) se referă la bucăți, fragmente sau frânturi de pâine (aici și de pește), nu la firimiturile mici care se produc în urma tăierii pâinii. Pentru firimituri există un alt cuvânt ψιχίον, folosit în Mt. 15:27, Mc. 7:28 și Lc. 16:21 cu privire la firimiturile care cad de la masă. de pâine și de pește. 44Cei care mâncaseră [pâinile]#6:44 ct Complementul direct pâinile nu apare într-un mare număr de mss importante (𝔓45 א D W Θ Ë1,13 28 565 700 2542 lat sa). Alte mss importante (A B L 33 𝔐 2427) conțin totuși acest cuvânt. Incertitudinea este marcată prin așezarea cuvântului în paranteză dreaptă. erau cinci mii de bărbați.
Umblarea pe apă
(Mt. 14:22-23; In. 6:15-21)
45Îndată, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să urce în barcă și să treacă înainte pe malul celălalt#6:45 nt Lit. dincolo. Modificat pentru claritate., la Betsaida, până când El va da drumul mulțimii. 46După ce Și-a luat rămas bun#6:46 nt Vezi BDAG 123, s.v. ἀποτάσσω 1, a-și lua rămas bun, nu a da drumul ca în NKJV, TINT, VBA. de la ei, El a plecat pe munte să Se roage. 47La venirea serii, barca era în mijlocul mării, iar El era singur pe uscat. 48Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, căci vântul le era potrivnic, pe la a patra strajă#6:48 nc O diviziune a nopții la antici. La evrei, noaptea a avut inițial trei străji de aprox. 4 ore fiecare (apus de soare – 10PM; 10PM – 2AM; 2AM – răsărit de soare), dar, după cucerirea Palestinei de către romani, numărul străjilor a crescut la patru, durata lor fiind de aprox. trei ore. Erau identificate ori prin ordinea numerică (întâia strajă, …, a patra strajă) ori ca: straja de seară, straja de la miezul nopții, „cântatul cocoșilor” și straja de dimineață (cf. Mc. 13:35). Straja a patra a durat între orele 3:00 și 6:00 dimineața. a nopții, a venit la ei umblând pe mare. Voia să treacă#6:48 nt ne Sau Se făcea că vrea să treacă pe lângă ei. Având în vedere faptul că Isus vine înspre ei cu intenția de a-i ajuta, este greu de crezut că ar fi trecut pe lângă ei fără a le spune ceva sau a le sări în ajutor. Posibil ca afirmația Voia să treacă pe lângă ei să reflecte perspectiva ucenicilor asupra intenției lui Isus. pe lângă ei. 49Când L-au văzut ucenicii că umblă pe mare, au crezut că este o fantomă și au țipat. 50Căci toți L-au văzut și erau speriați. Îndată, El a intrat în vorbă cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt. Nu vă temeți!” 51A urcat la ei în barcă și vântul s-a domolit. Iar ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor, 52pentru că nu înțeleseseră cum a fost cu pâinile, ci inima le era împietrită.
Vindecarea bolnavilor la Ghenezaret
(Mt. 14:34-36)
53Trecând marea, au ajuns la Ghenezaret și au tras la țărm. 54Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut îndată. 55Au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe cei bolnavi pe tărgi, oriunde auzeau că se afla El. 56Și, oriunde intra El, în sate sau în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-I cereau să-I atingă măcar poala#6:56 nc Sau ciucurii albaștri pe care iudeii erau obligați să-i aibă la cele patru colțuri ale hainei care se purta pe deasupra și prin care aceștia își exprimau ascultarea față de Lege (Num. 15:38-39; Dt. 22:12). Vezi BDAG 564, s.v. κράσπεδον, 2. hainei Sale. Și toți cei care-L atingeau erau vindecați.
Selectat acum:
Marcu 6: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
