Marcu 14

Complotul împotriva lui Isus

(Mt. 26:1-5; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)

1După două zile erau Paștele și Azimele#14:1 nc Vezi nota de la Mt. 26:17., iar mai-marii preoților și cărturarii căutau să-L prindă printr-un vicleșug, ca să-L omoare. 2Căci ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se răzvrătească poporul.”

Ungerea lui Isus în Betania

(Mt. 26:6-13; In. 12:1-8)

3Fiind în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard#14:3 nc Numele științific al plantei este Nardostachys Jatamansi. Crește în regiunea munților Himalaia și are rădăcini scurte, groase și foarte aromate din care se extrage acest parfum extrem de fin. Vezi DEX ‘09, s.v. nard. pur, foarte scump. A spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul lui Isus. 4Unii erau indignați și își ziceau între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? 5Căci s-ar fi putut vinde#14:5 nt Lit. acest parfum s-ar fi putut vinde. Din rațiuni stilistice, am lăsat subiectul subînțeles, în felul acesta evitând repetarea lui în imediata proximitate. cu peste trei sute de dinari și da săracilor.” Și o mustrau. 6Dar Isus a zis: „Lăsați-o în pace! De ce o necăjiți? Ea a făcut un lucru#14:6 nt Sau o faptă. frumos față de Mine. 7Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine. Pe Mine, însă, nu Mă aveți întotdeauna! 8Ea a făcut ce a putut!#14:8 nt Pentru sensul de „a fi în situația de a putea face ceva” a verbului ἔχω, a avea, vezi BDAG 421, s.v. 5. Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. 9Adevărat vă spun că oriunde se va vesti Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.”

Trădarea lui Isus de către Iuda

(Mt. 26:14-16; Lc. 22:3-6)

10Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la mai-marii preoților ca să-L dea în mâinile lor. 11Aceștia, când au auzit, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da bani. Și el căuta momentul potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Serbarea Paștelui împreună cu ucenicii

(Mt. 26:17-25; Lc. 22:7-14, 21-23; In. 13:21-30)

12În prima zi a Azimelor#14:12 nc Sărbătoarea Paștelui și Sărbătoarea Azimelor sunt luate aici împreună. Lev. 23:4-6 face, însă, deosebire între cele două sărbători. Paștele este o sărbătoare scurtă, de o zi, fiind de fapt o masă ceremonială, care are loc în ziua a 14-a a lunii Nisan. Sărbătoarea propriu-zisă a Azimelor începe în a 15-a zi a lunii Nisan și durează șapte zile., când sacrificau mielul pascal, ucenicii Săi I-au zis: „Unde vrei să mergem să-Ți pregătim să mănânci Paștele#14:12 nt Metonimie pentru „să mănânci mielul pascal”.?” 13Atunci i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați-l! 14Și unde va intra el, să spuneți stăpânului casei că Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea unde să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?» 15Și vă va arăta sus o cameră mare, gata pregătită. Acolo să pregătiți Paștele pentru noi!” 16Ucenicii Lui au plecat, au ajuns în cetate, au găsit întocmai cum le spusese El, și au pregătit Paștele. 17Iar când s-a înserat, a venit El împreună cu cei doisprezece. 18În timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.” 19Ei au început să se întristeze și să-I zică, unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”#14:19 nt Sau, Doar nu sunt eu!? ori Nu-i așa că nu sunt eu? Particula interogativă μήτι este utilizată în întrebările care așteaptă un răspuns negativ, în cazul de față: „Nu, nu ești tu!” 20Dar El le-a zis: „Este unul dintre cei doisprezece, care întinge#14:20 nt Sau înmoaie. în vas cu Mine! 21Fiindcă Fiul Omului se duce după cum este scris despre El, dar vai de acel om prin care este vândut Fiul Omului. Ar fi fost mai bine ca omul acela să nu se fi născut.”

Instituirea Cinei Domnului

(Mt. 26:26-30; Lc. 22:15-20; 1Cor. 11:23-25)

22În timp ce ei mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.” 23Apoi a luat paharul și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor și au băut toți din el. 24El le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului, care se varsă pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou, în Împărăția lui Dumnezeu.” 26Și, după ce au cântat psalmii#14:26 ne În conformitate cu descrierea din Mișna, în timpul mesei pascale se cântau Psalmii 113-114, prima parte a Psalmilor Hallel (113-118), iar masa se încheia cu așa-numitul „Cel de-al doilea Hallel”, un imn constând din Psalmii 115-118 (Mișna, Pesachim)., au ieșit spre Muntele Măslinilor.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31-35; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)

27Isus le-a zis: „Toți vă veți poticni, căci este scris:

«Voi bate păstorul

și turma se va risipi.»#14:27 Zah. 13:7.

28Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 29Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni.” 30Atunci Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori!” 31Dar Petru i-a răspuns răspicat: „Chiar dacă ar trebui să mor, de Tine nicidecum nu mă voi lepăda!” Și toți spuneau#14:31 nt Imperfectul verbului indică faptul că toți ceilalți ucenici, unul câte unul, și-au luat un angajament asemănător celui pe care și l-a luat Petru. la fel.

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani

(Mt. 26:36-46; Lc. 22:39-46)

32Au venit apoi într-un loc numit Ghetsimani și El a zis ucenicilor Săi: „Așezați-vă aici, până când mă voi ruga.” 33I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înfioare și să Se tulbure foarte tare. 34El le-a zis: „Sufletul Mi-e cuprins de o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați!” 35S-a dus puțin mai departe, a căzut la pământ și S-a rugat să treacă de la El, dacă se poate, ceasul acela. 36Și zicea: „Abba#14:36 ne Termenul aramaic Abba exprimă o relație apropiată între un fiu și tatăl său., Tată, toate lucrurile Îți sunt posibile. Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” 37Apoi a venit la ucenici și i-a găsit#14:37 nt Lit. vine și îi găsește. Ambele verbe sunt în greacă la un prezent istoric. dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? O oră n-ai putut să veghezi? 38Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este plin de zel, dar trupul#14:38 nt Sau carnea. este neputincios!” 39Și îndepărtându-Se din nou, S-a rugat spunând aceleași cuvinte. 40Apoi, întorcându-se la ei, i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreunați și nu știau ce să-I răspundă. 41A venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți și odihniți-vă de acum înainte!#14:41 nt Adică, după ce vor trece aceste evenimente, sau mai încolo, vrea să spună Isus. Acum, „sculați-vă, haideți să mergem!” Interpretarea textului este foarte greoaie, din mai multe motive: 1) Adverbul τὸ λοιπὸν are mai multe sensuri; 2) cele două verbe, a dormi și a se odihni pot fi atât la prezent indicativ, cât și la imperativ, având aceeași formă; 3) Propoziția poate fi exprimată și sub formă de întrebare. Așadar, avem următoarele traduceri posibile: De acum încolo, dormiți și odihniți-vă!; sau Dormiți și odihniți-vă de acum înainte! (mai târziu); sau Încă mai dormiți și vă odihniți? Prima formă, De acum înainte, dormiți și odihniți-vă!, Îl pune pe Isus în situația de a da două comenzi contradictorii: Dormiți și odihniți-vă! și Sculați-vă, haideți să mergem! În Mc. 14:41, această contradicție ar fi și mai evidentă, întrucât, după porunca Dormiți și odihniți-vă!, apare imediat interjecția Destul! Am ales forma de mai sus pentru a elimina acest conflict, așa cum face, de altfel, și forma a treia: Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată, Fiul Omului este dat în mâinile celor păcătoși. 42Ridicați-vă! Haideți să mergem! Iată că s-a apropiat cel care Mă vinde.”

Trădarea și arestarea lui Isus

(Mt. 26:47-56; Lc. 22:47-53; In. 18:3-12)

43Pe când El încă vorbea, a venit îndată Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și ciomege, trimiși de#14:43 nt Lit. de la. mai-marii preoților, de cărturari și de bătrâni. 44Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este! Prindeți-L și duceți-L sub pază.” 45Când a sosit, s-a îndreptat îndată spre El și I-a zis: „Rabbi!” Apoi L-a sărutat. 46Atunci, ei au pus mâna#14:46 nt Lit. mâinile. pe El și L-au prins. 47Însă unul din cei care stăteau lângă El și-a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat#14:47 nt Sensul verbului ἀφαιρέω este a tăia de tot (BDAG 154, s.v. ἀφαιρέω 1). urechea. 48Isus le-a zis: „Ați ieșit să Mă înhățați ca pe un tâlhar, cu săbii și ciomege? 49Am fost cu voi în fiecare zi, învățându-vă în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar aceasta-i#14:49 nt Mai sunt și alte posibilități de traducere a acestei fraze, dar două dintre ele merită a fi menționate: 1) „Dar trebuie să se împlinească Scripturile” sau 2) „Dar fie ca Scripturile să se împlinească!” Am optat pentru traducerea de mai sus, întrucât se pare a fi cea mai potrivită în acest context: ceea ce I se întâmplă acum lui Isus, are loc la timpul prestabilit de Dumnezeu și în conformitate cu ceea ce Scripturile au prezis. ca să se împlinească Scripturile.” 50Atunci toți L-au părăsit și au fugit.

Tânărul care a fugit

51După El mergea, însă, un anumit tânăr care-și învelise trupul gol cu o pânză de in. Au pus mâna pe el,#14:51 nt Lit. îl prind, un prezent istoric sau prezentul naratorului. 52dar acesta a fugit gol, lăsând în urmă pânza de in.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26:57-68; Lc. 22:54-55; In. 18:13-14, 19-24)

53L-au dus pe Isus la marele preot și au venit acolo mai-marii preoților, toți bătrânii și cărturarii. 54Petru L-a urmat la o anumită distanță, până în curtea marelui preot. Stătea împreună cu servitorii#14:54 ne După toate probabilitățile, termenul se referă la gărzile Templului care au avut misiunea de a-L aresta pe Isus. și se încălzea la foc. 55Mai-marii preoților și întreg Sinedriul#14:55 nc Sinedriul (sau din ebraică: Sanhedrin) a fost forul suprem legislativ și juridic al iudeilor care judeca cazurile importante, interpreta Legea și delibera asupra unor chestiuni de interes public. Era prezidat de marele preot și avea șaptezeci de membri, după modelul conducerii lui Israel de către Moise și cei șaptezeci de bătrâni (Num. 11). căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-L condamne la moarte, dar nu găseau. 56Căci mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. 57S-au ridicat unii care, depunând mărturie mincinoasă împotriva Lui, ziceau: 58„Noi L-am auzit zicând: «Voi nimici Templul acesta făcut de mâna omului și în trei zile voi zidi un altul care nu va fi făcut de mână omenească!»” 59Dar nici în privința aceasta nu se potrivea mărturia lor. 60Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul Sinedriului și L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 61Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou: „Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” 62Isus a răspuns: „Eu sunt!

Și veți vedea pe Fiul Omului

șezând la dreapta Puterii#14:62 Ps. 110:1.

și venind pe#14:62 ne Lit. cu norii cerului, în conformitate cu Textul Masoretic de la Dan. 7:13. În LXX apare prepoziția „pe”. norii cerului.”#14:62 Dan. 7:13.

63Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?” 64Ați auzit blasfemia. Cum vi se pare? Și toți L-au condamnat ca fiind vrednic de moarte. 65Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața și să-L lovească, zicându-I: „Profețește!” Iar gărzile L-au luat la palme.

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:69-75; Lc. 22:55-62; In. 18:15-18, 25-27)

66În timp ce Petru era jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67și, văzându-l că se încălzește, l-a privit și i-a zis: „Și tu erai cu nazarineanul, cu Isus!” 68El, însă, a negat, spunând: „Nici nu-L cunosc, nici nu pricep ce spui.” Apoi a ieșit în afara curții [și a cântat cocoșul]#14:68 ct Unele mss timpurii nu conțin cuvintele din paranteză.. 69Văzându-l, slujnica a început din nou să spună celor care ședeau acolo: „Acesta este unul dintre ei!” 70Dar el a negat din nou. După puțin timp, cei care ședeau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Sigur ești unul dintre ei, căci ești galileean.”#14:70 ct Unele mss adaugă: până și vorba te dă de gol. Altele: până și vorba ta se aseamănă. 71Dar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!” 72Și, îndată, cocoșul a cântat a doua oară. Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori!” Și a izbucnit în plâns.

Selectat acum:

Marcu 14: NTSBR

Evidențiere

Partajează

Copiază