Matei 22
22
Parabola invitaților la nuntă
(Lc. 14:15-24)
1Isus le-a vorbit din nou în parabole și le-a zis: 2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe slujitorii săi să-i cheme pe cei care fuseseră invitați la nuntă, dar ei nu voiau#22:3 nt Imperfectul nu voiau (οὐκ ἤθελον) indică o acțiune repetată sau o acțiune de durată. Aici, verbul poate exprima faptul că cei invitați au refuzat, rând pe rând, invitația (aspectul repetativ al acțiunii) sau că au continuat să refuze participarea la nuntă chiar și după insistențele trimișilor (aspectul durativ al acțiunii). să vină. 4A trimis din nou alți slujitori, zicându-le: «Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit masa, boii mei și vitele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite. Veniți la nuntă!» 5Dar ei, fără să le pese, s-au dus, unul la ogorul său, altul la negustoria sa; 6iar ceilalți i-au prins pe slujitori, i-au batjocorit și i-au ucis. 7Împăratul#22:7 ct Unele mss conțin: Când a auzit împăratul (acela). s-a mâniat foarte tare și, trimițându-și oștile, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8Atunci a spus slujitorilor lui: «Nunta este gata, dar cei chemați n-au fost vrednici. 9Așadar, mergeți la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți cei pe care îi veți găsi!» 10Slujitorii aceia au ieșit la drumuri și i-au adunat pe toți cei pe care i-au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut de meseni. 11Când a intrat împăratul ca să privească pe cei ce ședeau la masă, a zărit acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12și i-a zis: «Amice, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» El a amuțit. 13Atunci împăratul a zis servitorilor#22:13 nt Termenul folosit este διάκονος, diferit de cel folosit în v. 3, 4 și 8 (δοῦλος) și se referă aici la cei care serveau la mese.: «Legați-i picioarele și mâinile#22:13 ct Unele mss adaugă aici: ridicați-l. și aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânset și scrâșnire a dinților.» 14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși!”
Tributul plătit Cezarului
(Mc. 12:13-17; Lc. 20:20-26)
15Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba. 16I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii#22:16 nc Partizani ai dinastiei irodiene care, având legături cu fariseii, par să fie o grupare politică naționalistă., care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești demn de încredere, că-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr#22:16 ne Adică, în concordanță cu adevărul., fără să-ți pese de nimeni#22:16 ne În sensul de a nu-i păsa ce spun ceilalți., căci nu cauți la fața oamenilor. 17Așadar, spune-ne ce crezi: Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Cunoscându-le răutatea, Isus le-a zis: „De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19Arătați-Mi moneda tributului!” Și I-au adus un dinar#22:19 nc Vezi nota de la 18:28.. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?” 21Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului#22:21 nc Titlu dat împăraților romani, în special de la August la Adrian.!” Atunci le-a zis: „Dați, deci, Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu!” 22Când au auzit, au rămas uimiți și, lăsându-L, au plecat.
Despre înviere
(Mc. 12:18-27; Lc. 20:27-40)
23În ziua aceea, au venit la El saducheii, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat: 24„Învățătorule, Moise a spus că dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia#22:24 nt Lit. o va lua, un viitor cu valoare de conjunctiv. în căsătorie pe soția acestuia și să-i ridice#22:24 nt Lit. va ridica, un viitor cu valoare de conjunctiv. urmași fratelui său.#22:24 Dt. 25:5. Legea leviratului, practicată de israeliți și iudei, este prevăzută la Dt. 25:5-10. 25La noi erau șapte frați și cel dintâi, după ce s-a căsătorit, a murit. Fiindcă nu avea urmași, a lăsat-o pe soția sa fratelui său. 26Tot așa a fost și cu al doilea și cu al treilea, până la al șaptelea. 27În urma tuturor, a murit și femeia. 28Așadar, la înviere, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție!” 29Isus le-a răspuns: „Vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! 30Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii#22:30 ct Unele mss conțin: îngerii lui Dumnezeu. din cer. 31Cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ceea ce vi s-a spus de către Dumnezeu care a zis: 32«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!#22:32 Ex. 3:6, 15-16.»? El#22:32 ct Unele mss conțin aici: Dumnezeu. nu este Dumnezeul#22:32 ct Unele mss conțin: un dumnezeu al. celor morți, ci al celor vii!” 33Când au auzit, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Porunca cea mare
(Mc. 12:28-34; Lc. 10:25-28)
34Când au auzit fariseii că Isus le-a închis gura saducheilor, s-au adunat la un loc, 35iar unul dintre ei, [cunoscător al Legii]#22:35 nt ct Sau expert în interpretarea Legii (Gr. νομικός). Unele mss omit: cunoscător al Legii. Așezarea cuvântului în paranteză dreaptă în NA28 este un indiciu că autenticitatea lui este incertă., L-a întrebat, punându-L la încercare: 36„Învățătorule, care este cea mai#22:36 nt Lit. care este porunca cea mare. Modificat pentru claritate (cea mare – cea mai mare). mare poruncă din Lege?” 37El i-a răspuns: „«Să-L iubești#22:37 nt Lit. Îl vei iubi, un viitor cu valoare de imperativ. pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și cu toată mintea#22:37 nt Sau gândirea; sau puterea de a înțelege. ta!#22:37 Dt. 6:5.» 38Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă! 39Iar cea de-a doua, asemănătoare acesteia, este «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!#22:39 Lev. 19:18.» 40De aceste două porunci atârnă#22:40 nt Sau depind. Verbul a atârna este intranzitiv aici și are un sens figurat și în limba gr. (BDAG 566, s.v. κρεμάννυμι 2.b). toată Legea și Profeții.”
Al cui fiu este Cristosul?
(Mc. 12:35-37; Lc. 20:41-44)
41Pe când erau fariseii adunați la un loc, Isus i-a întrebat: 42„Ce părere aveți despre Cristos? Al cui fiu este El?” Ei I-au răspuns: „Al lui David!” 43El le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când spune:
44Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea,
până îi voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»#22:44 Ps. 110:1. #22:44 ct Unele mss conțin: până îi voi face pe dușmanii Tăi scăunel sub picioarele Tale. Vezi 5:35 și nota.
45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46Și nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni nu a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
Selectat acum:
Matei 22: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
