Matei 13
13
Parabola semănătorului
(Mc. 4:1-9; Lc. 8:4-8)
1În ziua aceea, după ce a ieșit din casă, Isus S-a așezat pe țărmul mării#13:1 nt Lit. lângă mare.. 2Mulțimi mari de oameni s-au adunat la El, așa încât El a urcat și a șezut într-o barcă, iar toată mulțimea stătea pe țărm. 3El le-a spus multe lucruri în parabole, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4În timp ce semăna, unele#13:4 nt Pronumele nehotărât „unele” și pronumele personal „le-” (din le-au mâncat) sunt la plural, iar verbul ἔπεσεν, tradus aici cu „au căzut”, este la singular. Această particularitate a subiectului neutru la plural în greacă de a lua un verb la singular trebuie respectată și, de aceea, nu trebuie să ne lăsăm influențați de textul paralel din Marcu și să forțăm traducerea, căutând un subiect la singular. Această particularitate gramaticală apare repetat în versiunea mateiană a acestei parabole. semințe au căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările și le-au mâncat. 5Altele au căzut în locuri pietroase unde nu aveau pământ mult și, pentru că nu aveau pământ adânc, au răsărit repede#13:5 nc Germinarea și încolțirea rapidă a semințelor este cauzată de temperatura mai ridicată a solului superficial care acoperă piatra calcaroasă ce caracterizează o bună parte din relieful Țării Sfinte.. 6Dar, când s-a ridicat soarele, s-au ofilit și, fiindcă n-aveau rădăcină, s-au uscat. 7Altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit. 8Alte semințe, însă, au căzut în pământul cel bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. 9Cine are urechi#13:9 ct Unele mss adaugă: de auzit. să audă!”
Scopul vorbirii în parabole
(Mc. 4:10-12; Lc. 8:9-10)
10Ucenicii au venit la El și L-au întrebat: „De ce le vorbești în parabole?” 11Și El le-a răspuns: „Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s-a dat. 12Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar de la cel ce nu are i se va lua și ceea ce are#13:12 ne Probabil, „ceea ce are” se referă la oportunitatea pe care o are în prezent omul de a auzi și accepta mesajul Împărăției. Cel care respinge sistematic mesajul va pierde și oportunitatea aceasta.. 13De aceea le vorbesc în parabole: pentru că ei, măcar că văd, nu văd și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.#13:13 ct Unele mss omit: nici nu înțeleg. Alte mss conțin: ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să nu înțeleagă. 14Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
„De auzit#13:14 nt Lit. cu auzul. Modificat pentru claritate., veți auzi, dar nu veți înțelege
și de privit#13:14 nt Lit. privind. Modificat pentru claritate., veți privi, dar nu veți pricepe#13:14 nt Sau percepe.;
15căci inima poporului acestuia s-a împietrit,
cu urechile de abia mai aud,
iar ochii și i-au închis:
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar Eu să-i vindec.”#13:15 (14-15) Is. 6:9-10.
16Dar, ferice de ochii voștri pentru că văd și de urechile voastre pentru că aud. 17Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, dar nu au văzut, sau să audă ce auziți voi, dar nu au auzit.
Explicarea parabolei semănătorului
(Mc. 4:13-20; Lc. 8:11-15)
18Așadar, ascultați parabola semănătorului: 19Când cineva aude Cuvântul#13:19 nt Sau mesajul. Împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat cu sămânță de-a lungul drumului. 20Cel care a fost semănat cu sămânță în locuri pietroase este cel care aude Cuvântul și îl primește îndată cu bucurie. 21El nu are însă rădăcină în el, ci este vremelnic; când vine necazul sau persecuția din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. 22Cel semănat cu sămânță între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și devine neroditor. 23Cel semănat cu sămânță în pământ bun este cel care aude și înțelege Cuvântul. El aduce într-adevăr rod și face – unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci#13:23 ne Textul acestui verset este dificil întrucât, pe parcursul lui, se face trecerea de la genericul „el” (adică, cel semănat în pământ bun) la trei indivizi care fac parte din aceeși categorie. Toți trei (fiecare fiind reprezentat printr-un bob de grâu) aduc rod, dar fiecare după puterea lui. Cifrele 100, 60 respectiv 30 reprezintă rata de multiplicare a celor trei boabe de grâu. Vezi Mc. 4:8..
Parabola cu zizania semănată printre grâu
24Le-a pus înainte o altă parabolă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă unui om care a semănat sămânță bună în ogorul său. 25Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui și a semănat zizanie#13:25 nt În accepțiunea tradițională, termenul grecesc ζιζάνια (zizania) este tradus eronat prin „neghină”. Zizania este o „plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului” (DEX ’09). Cuvântul zâzanie, definit ca animozitate, dezacord, învrăjbire, dușmănie etc. provine de la același cuvânt grecesc. prin grâu, apoi a plecat. 26Când a răsărit paiul și a făcut rod, a apărut și zizania. 27Slugile stăpânului casei au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? Cum, atunci, are zizanie în el?» 28El le-a răspuns: «Un om dușmănos a făcut lucrul acesta!» Și ei l-au întrebat: «Vrei să mergem s-o adunăm?» 29El a zis#13:29 nt Lit. El zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: «Nu, ca nu cumva adunând zizania să smulgeți cu ea și grâul. 30Lăsați să crească împreună până la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: Adunați mai întâi zizania și legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!»”
Parabola grăuntelui de muștar și a drojdiei
(Mc. 4:30-32; Lc. 13:18-21)
31Isus le-a pus înainte o altă parabolă și le-a zis: „Împărăția cerurilor este ca un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său. 32Acesta este cel mai mic grăunte dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine copac, așa încât păsările cerului vin și se adăpostesc în ramurile lui.”
33Le-a mai spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este ca drojdia#13:33 nc Drojdia în vremea aceea era un aluat dospit și uscat (plămădeală), care se păstra ușor și, de asemenea, își păstra puterea de a fermenta un aluat nedospit. pe care a luat-o o femeie și a amestecat-o cu#13:33 nt Lit. și a ascuns-o în … trei măsuri#13:33 nc Gr. σάτα τρία. Un saton este o măsură de capacitate, echivalentă cu aproximativ 13 litri (BDAG 917, s.v. σἀτον). Cantitatea mare de făină menționată în parabolă scoate în evidență puterea ascunsă a drojdiei. de făină, până când a dospit totul.”#13:33 ne Parabola drojdiei subliniază puterea de expansiune a Împărăției lui Dumnezeu care, încetul cu încetul, va pătrunde peste tot.
Folosirea parabolelor
(Mc. 4:33-34)
34Isus a spus mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole, 35ca să se împlinească ceea ce a fost rostit prin profetul#13:35 ct Unele mss îl identifică pe profet ca fiind Isaia, iar Ieronim arată că unele mss îl menționează pe psalmistul Asaf. care a zis:
„Îmi voi deschide gura
în parabole,
Voi rosti lucruri ascunse
de la întemeierea [lumii]#13:35 ct Unele mss omit: lumii. Incertitudinea cu privire la autenticitatea cuvântului este semnalată prin așezarea lui în paranteză dreaptă..”#13:35 Ps. 78:2.
Explicarea parabolei cu zizania
36Atunci, după ce a dat drumul mulțimilor, Isus a intrat în casă. Ucenicii Săi au venit la El și I-au zis: „Explică-ne parabola cu zizania din ogor.” 37Și El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38Ogorul este lumea, sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar zizania sunt fiii Celui Rău. 39Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Așa cum se adună zizania și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul veacului. 41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi, iar ei vor aduna din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire#13:41 nt Sau pricini de păcătuire. Substantivul σκάνδαλον mai are și sensul de: cursă (capcană), ofensă sau lucru ofensator și va fi tradus în mod corespunzător, după cum cere contextul respectiv. Chiar dacă termenul în sine poate însemna și piatră de poticnire, uneori apare în această sintagmă alături de cuvântul piatră (de ex. πέτρα σκανδάλου, în Rom. 9:33). și pe toți cei ce trăiesc#13:41 nt Lit. fac sau săvârșesc. Prezența unui participiu prezent în gr. subliniază aspectul continuu al acțiunii verbului. Așadar, este vorba despre o trăire în nelegiuire. în nelegiuire 42și-i va arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânset și scrâșnire a dinților. 43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi#13:43 ct Unele mss adaugă: de auzit. să audă!”
Parabola comorii ascunse.
Parabola perlei. Parabola năvodului
44„Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un ogor, pe care un om a găsit-o și o ascunde din nou. De bucuria ei, el se duce, vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela.
45Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor în căutarea unor perle frumoase. 46Când a găsit o perlă de mare preț, s-a dus, a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.
47Împărăția cerurilor mai este și ca un năvod care, aruncat în mare, a adunat de toate#13:47 nt Lit. tot felul, fără a se preciza la ce se referă această varietate. Multe traduceri au „tot soiul/felul de pești”. Cunoscând faptul că un năvod adună pe lângă pești și alte viețuitoare sau plante acvatice, este indicat să păstrăm acest aspect nedefinit și în traducere. Nici versetul următor nu rezolvă chestiunea.. 48Când s-a umplut, pescarii l-au scos la țărm și, șezând jos, au adunat ceea ce era bun în vase, iar ceea ce era nefolositor au aruncat afară. 49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți, 50și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânset și scrâșnire a dinților.
51Ați înțeles toate acestea?”#13:51 ct Unele mss adaugă: i-a întrebat Isus. Ei I-au răspuns: „Da!” 52El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a fost învățat cu privire la Împărăția cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi.”
Respingerea lui Isus la Nazaret
(Mc. 6:1-6; Lc. 4:16-30)
53Când a terminat de spus aceste parabole, Isus a plecat de acolo. 54Venind în patria sa, îi învăța pe oameni în sinagoga lor, așa încât aceștia erau uluiți și ziceau: „De unde are acest om înțelepciunea aceasta și aceste puteri? 55Oare nu este acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama lui Maria și frații lui – Iacov, Iosif#13:55 ct Unele mss conțin: Ioses., Simon și Iuda? 56Și surorile lui nu sunt toate printre noi? Atunci, de unde are omul acesta toate aceste lucruri?” 57Și, astfel, se poticneau în El. Însă Isus le-a zis: „Un profet nu este lipsit de prețuire decât în patria lui și în casa lui!” 58Și nu a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.
Selectat acum:
Matei 13: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
