Luca 15

Parabola cu oaia pierdută

(Mt. 18:12-14)

1Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte. 2Fariseii și cărturarii murmurau zicând: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!” 3Așadar, El le-a spus următoarea parabolă: 4„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și a pierdut una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în loc singuratic#15:4 nt Gr. ἔρημος, pustiu. și merge după cea pierdută până o găsește? 5Și când o găsește, o pune pe umerii săi și se bucură. 6Ajungând acasă, el își cheamă prietenii și vecinii și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia pierdută!» 7Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care n-au nevoie de pocăință!

Parabola drahmei pierdute

8Sau, care femeie, dacă are zece drahme#15:8 nc Monedă grecească de argint, echivalentul unui dinar, sau plata pentru o zi de muncă. și pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, mătură casa și caută cu grijă până o găsește? 9Și, după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pierdută!» 10Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește!”

Parabola fiului pierdut

11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și el le-a împărțit#15:12 ne Cei doi fii n-au primit părți egale. În conformitate cu legea mozaică, întâiul născut avea dreptul să primească o parte dublă față de ceea ce primeau ceilalți fii (Dt. 21:17). averea. 13Nu după multe zile, fiul cel tânăr și-a adunat toate și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare. 14După ce a cheltuit tot ce avea, a venit o foamete cumplită în toată țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15S-a dus și s-a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis la câmp să-i pască porcii#15:15 ne O situație inacceptabilă pentru un evreu, întrucât porcii erau considerați necurați (Lev. 11:7).. 16Dorea mult#15:16 nt Sau Tânjea. să se sature#15:16 ct Unele mss conțin lecțiunea: să-și umple pântecele; altele: să-și umple pântecele și să se sature. cu roșcovele#15:16 nc Roșcova este fructul unui mic arbore (roșcov), de forma unei păstăi mari și maronii, dulce și comestibilă. pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea. 17Venindu-și în fire, a zis: «Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine#15:17 nt Sau hrană la discreție. Cuvântul pâine era folosit de evrei metonimic, pentru a se referi la hrană în general., iar eu pier aici de foame! 18Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta! 19Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi!» 20Apoi s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat spre el, l-a îmbrățișat#15:20 nt Lit. a căzut pe gâtul lui. și l-a sărutat mult. 21Și fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiu al tău!»#15:21 ct Unele mss adaugă: Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi! 22Însă tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l, puneți-i un inel pe deget#15:22 nt Lit. pe mână, dar denumirea obiectului (δακτύλιος) arată clar că este vorba de un inel pentru deget (δάκτυλος). și sandale în picioare! 23Și aduceți vițelul cel îngrășat, tăiați-l și să mâncăm#15:23 nt Lit. și mâncând. Am evitat, însă, traducerea printr-un gerunziu, pentru a nu se înțelege că veselia a fost rezultatul unei mese copioase. și să ne veselim! 24Căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit#15:24 ne Se continuă ideea din v. 6 și 9: ceea ce a fost pierdut s-a găsit!!» Și au început să se înveselească. 25Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp și, pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri. 26A chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce ar putea fi acestea. 27Și el i-a răspuns: «Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine.» 28El s-a mâniat și nu voia să intre, dar tatăl său a ieșit și l-a rugat să intre. 29Însă el i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâția ani îți slujesc ca un rob și nu ți-am călcat niciodată porunca și nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă înveselesc cu prietenii mei! 30Dar, când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile ușuratice, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!» 31Tatăl i-a zis: «Fiule#15:31 nt Gr. Τέκνον, Copile!, tu ești totdeauna cu mine și tot ce este al meu este al tău! 32Trebuia, dar, să ne înveselim și să ne bucurăm că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit!»”

Selectat acum:

Luca 15: NTSBR

Evidențiere

Partajează

Copiază