Ioan 4
4
Isus și femeia samariteană
1Când a aflat Isus#4:1 ct Unele mss conțin: Domnul în loc de Isus. că fariseii au auzit că El#4:1 nt Lit. Isus. Modificat pentru evitarea apariției redundante a numelui Isus. face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2– cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui – 3a părăsit Iudeea și a plecat din nou în Galileea. 4Trebuia#4:4 ne „Trebuia” ca necesitate logică. Iudeii, însă, ocoleau ținutul samaritenilor, alegând ruta care trecea de partea cealaltă a Iordanului. să treacă, însă, prin Samaria#4:4 nc Aici Samaria ca ținut. Există și o cetate numită Samaria, capitala Regatului Israelului în sec. IX–VIII î.Cr.. 5Așadar, a venit într-o cetate a Samariei numită Sihar, lângă ogorul pe care i-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Obosit de drum, Isus ședea lângă#4:6 nt Lit. pe fântână. Probabil că fântâna avea o bordură circulară joasă, zidită din piatră. fântână. Era pe la ceasul al șaselea#4:6 nc Adică ora 12 la miezul zilei..
7O femeie din Samaria a venit#4:7 nt Lit. vine, un prezent istoric sau prezentul naratorului. ca să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-mi să beau!” 8Ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. 9Atunci femeia samariteană#4:9 nc Samaritenii erau un amestec între israeliții care nu fuseseră deportați la căderea în mâinile asirienilor a Regatului lui Israel în 722 î.Cr. și coloniștii aduși de asirieni din Babilonia și Media. Controversele religioase dintre samariteni și iudei s-au acutizat până acolo încât samaritenii au pus bazele unui sistem religios paralel și concurent iudaismului, cu un templu propriu, o scriptură proprie (Pentateuhul Samaritean) și o figură mesianică proprie, numit Taheb. Iudeii îi considerau necurați pe samariteni. I-a zis: „Cum tu, un iudeu, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” Căci iudeii, într-adevăr, n-au legături#4:9 nt Sau nu folosesc împreună (nu-și împrumută) vasele (BDAG 953-954, s.v. συγχράομαι 2). O particularizare a non-relației dintre iudei și samariteni, propusă de David Daube, „Jesus and the Samaritan Woman: the Meaning of συγχράομαι (Jn 4:7ff)”, JBL 69, 1950, p. 137-147. cu samaritenii.#4:9 ct Unele mss omit: Căci iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice «Dă-mi să beau!», tu I-ai fi cerut Lui și El ți-ar fi dat apă vie.” 11[Femeia]#4:11 ct Unele mss omit acest cuvânt. i-a zis: „Domnule#4:11 nt Sau Doamne! Întrucât la momentul acesta al conversației femeia nu știa cu cine vorbește, se recomandă traducerea lui κύριε prin Domnule! La fel în v. 15., nici găleată n-ai și fântâna#4:11 nt Termenul gr. pentru „fântână” nu mai este πηγή ca în v. 6, ci φρέαρ, puț. este adâncă! Atunci de unde ai această apă vie? 12Ești tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov care ne-a dat fântâna din care el însuși a băut și fiii lui și turmele lui?” 13Isus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou! 14Dar cel care bea din apa pe care i-o dau Eu, nu va înseta în veac! Dimpotrivă, apa pe care i-o dau Eu va deveni în el un izvor de apă care va țâșni spre viață veșnică.” 15Atunci femeia i-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici ca să scot!”
16Isus#4:16 ct Unele mss nu conțin numele Isus. Noi l-am introdus pentru claritate. i-a zis#4:16 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Du-te, cheamă-ți soțul și vino aici!” 17Femeia I-a răspuns: „Nu am soț!” Isus i-a zis: „Bine ai spus «Nu am soț», 18pentru că cinci soți ai avut și cel pe care îl ai acum nu este soțul tău! Ceea ce ai spus este adevărat!” 19Și femeia I-a zis: „Domnule, văd că ești un profet! 20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta#4:20 nc Muntele Gherizim, unde samaritenii și-au zidit propriul templu. În anul 128 î.Cr., acesta a fost ars la ordinul marelui preot de la Ierusalim, ca răzbunare pentru ajutorul acordat de către samariteni sirienilor, în războiul acestora cu iudeii., iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21Isus i-a răspuns: „Femeie#4:21 nc Apelativul „Femeie!” nu a fost unul lipsit de respect în acea perioadă ci, dimpotrivă, era echivalentul formei de adresare „Doamnă!” sau „Madam!” din zilele noastre., crede-mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi#4:22 nt Adică samaritenii. vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine#4:22 nt Gr. ἐστίν, este. de la iudei. 23Dar vine ceasul și acum este acel ceas, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci și Tatăl astfel de închinători caută. 24Dumnezeu este Duh#4:24 nt „Duh” este aici un nume predicativ de calitate, iar „Dumnezeu” este subiectul. și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr!” 25Femeia I-a zis: „Știu că va veni Mesia, Cel care este numit Cristosul. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” 26Isus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ți vorbește!”
27Chiar atunci au ajuns ucenicii Săi și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu L-a întrebat: „Ce cauți?” sau „De ce vorbești cu ea?” 28Atunci femeia și-a lăsat vasul de apă, s-a dus în cetate și a spus#4:28 nt Lit. spune, un prezent istoric sau prezentul naratorului. oamenilor: 29„Veniți și vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Să fie oare acesta Cristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și au început să vină la El.
31Între timp, ucenicii I-au zis: „Rabbi, mănâncă!” 32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare de care voi nu știți!” 33Atunci ucenicii ziceau unii către alții: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui! 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată că Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe, gata de seceriș. 36Cine seceră primește o plată și adună rod pentru viața veșnică, pentru ca acela ce seamănă să se bucure împreună cu acela ce seceră. 37Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este cel ce seamănă și altul este cel ce seceră.» 38Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu voi ați trudit. Alții au trudit, iar voi ați intrat în osteneala lor.”
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor#4:39 nt Lit. cuvântului sau mesajului. Aici și în v. 41. femeii care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut!” 40Așadar, când au venit samaritenii la El, Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut datorită cuvintelor Lui 42și-i ziceau femeii: „Nu mai credem datorită celor spuse de tine, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”#4:42 ct Unele mss adaugă: Cristosul.
Al doilea semn: Vindecarea fiului unui slujbaș regal
(Mt. 8:5-13; Lc. 7:1-10)
43După cele două zile, El a plecat de acolo spre Galileea. 44Isus Însuși a mărturisit că un profet nu este prețuit în propria patrie. 45Când a sosit în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii, căci și ei s-au dus la sărbătoare.
46A venit din nou în Cana Galileei unde transformase apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui#4:46 ne După toate probabilitățile, textul se referă la un slujitor al lui Irod Antipa, tetrarhul Galileei (4 î.Cr. – 39 d.Cr.). al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47Acesta, auzind că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48Atunci Isus i-a zis: „Dacă n-ați vedea semne și minuni, n-ați crede!” 49Slujbașul regelui I-a zis: „Doamne, coboară înainte de a-mi muri copilașul!” 50Isus i-a zis: „Du-te! Fiul tău trăiește!” Omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat. 51Pe când cobora spre casă, slujitorii lui l-au întâmpinat și i-au spus că fiul lui trăiește. 52Atunci el i-a întrebat la ce oră a început să-i fie mai bine și ei i-au spus: „Ieri la ceasul al șaptelea#4:52 nc Adică, la ora 13 (sau 1 PM). l-a lăsat febra.” 53Tatăl și-a dat seama atunci că la ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește!” Și a crezut el și toată casa lui. 54Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce venise din Iudeea în Galileea.
Selectat acum:
Ioan 4: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
