Ioan 2
2
Cel dintâi semn: Nunta din Cana
1A treia zi, a avut loc o nuntă în Cana#2:1 nc O mică localitate la aprox. 14 km N de Nazaret. Galileei și mama lui Isus era acolo. 2La nuntă a fost invitat și Isus cu ucenicii Lui. 3Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin!” 4Și Isus i-a răspuns: „Femeie#2:4 ne Apelativul „Femeie!” nu a fost unul lipsit de respect în acea perioadă ci, dimpotrivă, era echivalentul formei de adresare „Doamnă!” sau „Madam!” din zilele noastre., ce ne privește pe Mine și pe tine?#2:4 nt Lit. Ce mi-e Mie și ție?, o expresie ebraică întâlnită și în VT. În alte situații, expresia mai poate însemna: „Ce am Eu de-a face cu tine?” (Mc. 5:7; Lc. 8:28) sau „Ce avem noi de-a face cu tine!” (Mt. 8:29; Mc. 1:24). Încă nu mi-a sosit ceasul#2:4 ne Ceasul morții Sale jertfitoare (7:30; 8:20: 12:23-27; 13:1; 17:1).!” 5Mama Lui a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!” 6Erau acolo șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri#2:6 nc O măsură este echivalentul a 39,39 litri. Așadar, volumul fiecărui vas era între 80 și 120 litri.. 7Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă!” Și ei le-au umplut până sus. 8Apoi le-a zis: „Scoateți acum și duceți-i celui ce răspunde de masă!” Și ei i-au dus. 9Când cel ce răspundea de masă a gustat apa care se făcuse vin – el nu știa de unde este, dar slujitorii care au scos apa știau – el#2:9 nt Lit. cel care răspundea de masă. Întrucât repetarea acestui cuvânt în traducere este redundantă, a fost înlocuit cu referentul gramatical (pronumele „el”). l-a chemat pe mire 10și i-a zis: „Orice om pune mai întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine#2:10 nt Sau s-au îmbătat., pe cel mai slab! Tu, însă, ai ținut vinul cel bun până acum!” 11Isus a făcut acest dintâi semn#2:11 nt Lit. Isus a făcut acest început al semnelor… Modificat din rațiuni stilistice și pentru claritate. Pentru al doilea semn, vezi 4:54. În evanghelia sa, Ioan prezintă șapte minuni pe care le-a săvârșit Isus, minuni pe care el le numește semne. Numărul de ordine al acestor șapte semne apare în intertitlurile pericopelor respective. în Cana Galileei. El Și-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.
12După aceea, a coborât la Capernaum, El împreună cu mama și frații Lui și ucenicii Lui, și au rămas acolo, dar nu multe zile.
Curățirea Templului
(Mt. 21:12-13; Mc. 11:15-17; Lc. 19:45-46)
13Paștele iudeilor era aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. 14I-a găsit în Templu#2:14 nt Gr. ἱερόν, Templu ca un complex de clădiri și curți interioare. pe cei care vindeau boi, oi și porumbei, iar pe cei ce schimbau bani stând la mese. 15Făcând un bici#2:15 ct Unele mss conțin: ca un bici (ὡς φραγέλλιον). din funii, i-a scos pe toți din Templu, precum și oile și boii, iar schimbătorilor de bani le-a împrăștiat monedele și le-a răsturnat mesele. 16Celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie!#2:16 ne O posibilă aluzie la Zah. 14:21 – „și nu vor mai fi negustori (sau canaaniți) în Casa Domnului, în ziua aceea”.” 17Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta#2:17 nt Lit. Casei Tale, un genitiv obiectiv. mă mistuie!”#2:17 Ps. 69:9. 18Atunci iudeii#2:18 nc Cu referire la conducătorii iudeilor. I-au zis: „Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?” 19Isus le-a răspuns: „Dărâmați templul acesta și-l voi ridica în trei zile!” 20Iudeii I-au zis: „Templul acesta a fost zidit în patruzeci și șase de ani#2:20 nc După Iosif Flavius, rezidirea Templului a început în anul 19 î.Cr. (Ant. Iud. 15.11.1 [15.380])., iar tu îl ridici în trei zile?” 21El, însă, vorbea despre templul trupului Său. 22De aceea, când El a înviat#2:22 nt Gr. ἐγείρω, a ridica. Ioan folosește același verb și cu referire la „ridicarea” templului în v. 19 și 20. din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că le spusese aceasta și au dat crezare Scripturii și cuvântului#2:22 nt Sau afirmația. Cu referire la ridicarea în trei zile a templului trupului Său. pe care-l spusese Isus.
Isus cunoaște lăuntrul omului
23Pe când era la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu avea încredere în ei pentru că El îi cunoștea pe toți 25și nu avea nevoie ca cineva să depună mărturie despre vreun om, fiindcă El Însuși cunoștea ce era în om.
Selectat acum:
Ioan 2: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
