Faptele apostolilor 17
17
Pavel la Tesalonic
1După ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au ajuns la Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor. 2După obiceiul său, Pavel a intrat la ei și, trei sabate la rând, le-a vorbit din Scripturi, 3explicând și arătând că Cristosul trebuia să sufere și să învie din morți: „Acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Cristosul.” 4Câțiva dintre ei au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila, dar și o mare mulțime de greci pioși și nu puține dintre femeile de seamă. 5Iudeii s-au umplut de invidie și, strângând de prin piețe câțiva oameni răi, au adunat o mulțime și au tulburat cetatea. Luând cu asalt casa lui Iason, îi căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă înaintea poporului. 6Negăsindu-i, i-au târât pe Iason și pe câțiva dintre frați înaintea conducătorilor cetății, strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit acum aici 7și au fost găzduiți#17:7 nt Lit. pe care Iason i-a găzduit. Pentru o citire mai ușoară a frazei, am schimbat diateza verbului, de la activ la pasiv, în felul acesta păstrând subiectul „cei care au răscolit” ca subiect comun, atât pentru predicatul „vin”, cât și pentru „au fost găzduiți”. de Iason! Și toți aceștia uneltesc#17:7 nt Lit. acționează, lucrează. Sensul verbului πράσσω, asociat cu prepoziția ἀπέναντι (împotriva), și urmat de acuzația că Pavel și Sila sunt loiali altui rege decât cezarul, este cu siguranță „a unelti”. împotriva decretelor Cezarului, spunând că este un alt rege – Isus.” 8Iudeii au tulburat mulțimea și pe conducătorii cetății care au auzit aceste cuvinte. 9Apoi, luând de la Iason și de la ceilalți o garanție, i-au lăsat să plece.
Pavel la Bereea
10Frații i-au trimis îndată, în timpul nopții, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns, ei s-au dus la sinagoga iudeilor. 11Aceștia aveau un suflet mai nobil#17:11 nt Sau mai aleși, mai distinși. decât cei din Tesalonic. Ei au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă cele spuse erau întocmai. 12Astfel, mulți dintre ei au crezut; la fel și dintre greci#17:12 nt Lit. la fel și dintre femeile grecoaice de seamă și nu puțini bărbați. Chiar dacă adjectivul Ελληνίς este feminin și le descrie doar pe femei ca fiind grecoaice, din context reiese că și acei „nu puțini bărbați” erau tot greci; ei sunt menționați separat de iudeii care au crezut. Pentru a arăta clar că acești „nu puțini bărbați” sunt greci, am restructurat propoziția subordonată.: multe femei de seamă și nu puțini bărbați. 13Când au aflat iudeii din Tesalonic că și în Bereea a fost vestit Cuvântul lui Dumnezeu de către Pavel, au venit și acolo, agitând și tulburând mulțimile. 14Atunci frații l-au trimis îndată pe Pavel spre mare, dar Sila și Timotei au rămas acolo. 15Cei care îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena și s-au întors#17:15 nt Lit. au plecat. Este clar, din context, că însoțitorii lui Pavel se întorc la Bereea, unde rămăseseră Sila și Timotei., după ce primiseră pentru Sila și Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
Pavel la Atena
16În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i se întărâta#17:16 nt Am păstrat imperfectul și în traducere pentru a sublinia acțiunea repetativă a verbului. Ori de câte ori apostolul vedea imaginea unui idol, duhul i se întărâta. duhul văzând cetatea ticsită de idoli. 17De aceea în sinagogă purta discuții cu iudeii și cu cei devotați dintre neamuri#17:17 ne Adăugarea precizării „dintre neamuri” era necesară întrucât, fără ea s-ar putea înțelege că „cei temători de Dumnezeu” erau tot iudei. Expresia οἱ σεβόμενοι τὸν θεόν, la fel ca și οἱ φοβούμενοι τὸν θεόν, se referă, însă, la păgânii („prozeliții de la poartă”) care îmbrățișau iudaismul., iar în piață, în fiecare zi, cu cei pe care îi întâlnea. 18Unii dintre filozofii epicurieni#17:18 nc Epicurienii sunt adepții unui curent filosofic inițiat de Epicur (d. 270 î.Cr.). Ei consideră că lumea a apărut la întâmplare prin mișcarea haotică a atomilor. Nu există nici viață după moarte și nicio judecată de apoi. De aceea omul ar trebui să profite de viață și să-i guste plăcerile. Epicurianismul este, deci, o filosofie de escapadă, o filosofie a plăcerilor. și stoici#17:18 nc Stoicii sunt adepții unui curent filosofic inițiat de Zeno (d. 265 î.Cr). Ei recunoșteau existența unui dumnezeu suprem, dar, într-o manieră panteistă, îl confundau cu „sufletul lumii”. Lumea era controlată de soare, iar omul trebuia să se resemneze și să trăiască în armonie cu natura și rațiunea, indiferent cât de crudă îi era soarta. Stoicismul este, deci, o filozofie a fatalismului, a supunerii și a resemnării. au intrat în vorbă cu el și ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul#17:18 nt Gr. culegător de semințe (σπερμολόγος). Termenul, folosit inițial pentru păsări și cerșetorii care se hrăneau cu resturi alimentare, a fost utilizat mai târziu pentru învățătorii care nu aveau idei originale, ci plagiau. (Vezi Thayer’s Greek Lexicon, Electronic Database 2011, by Biblesoft, Inc.; BDAG 937, s.v. σπερμολόγος). acesta?” Alții, însă, ziceau: „Pare să fie un propovăduitor al unor dumnezei străini!” Căci le aducea vestea bună despre Isus și înviere#17:18 ne În opinia lui Ioan Hrisostom, atenienii au înțeles că Pavel le vorbea despre doi dumnezei străini – Isus, zeul masculin, și soția sa Anastasia (τὸνἸησοῦν καὶ τὴν ἀνάστασιν). În interpretarea lui F.F. Bruce, atenienii au înțeles că Pavel le vorbea despre personificarea a două zeități „Vindecarea” (Iasis) și „Restaurarea” (F.F. Bruce, The Book of Acts, Grand Rapids, Eerdmans, 1984, p. 351).. 19Luându-l cu ei, l-au dus la Areopag și i-au zis: „Putem să știm ce învățătură nouă este aceasta despre care vorbești? 20Căci aduci lucruri ciudate pentru#17:20 nt Lit. Căci aduci lucruri ciudate în urechile noastre. Modificat pentru o exprimare corectă în limba română. urechile noastre. Vrem, deci, să știm ce vor să însemne lucrurile acestea.” 21Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să audă ceva nou.
22Stând în mijlocul Areopagului, Pavel a zis: „Bărbați atenieni, văd că în toate privințele sunteți foarte religioși. 23Căci, străbătând cetatea și privind cu atenție obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut». Tocmai pe Acesta, căruia vă închinați fără să-L cunoașteți, vi-L vestesc eu: 24Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea, El care este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini, 25nici nu este slujit de mâini omenești ca și cum ar avea nevoie de ceva, El Însuși fiind Cel care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26El a făcut dintr-un singur om întreaga rasă umană#17:26 nt Sau orice neam de oameni., ca să locuiască pe toată suprafața pământului, le-a rânduit mai dinainte vremurile și hotarele locuinței lor, 27ca ei să-L caute pe Dumnezeu, chiar dacă L-ar căuta bâjbâind, și să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi. 28«Căci prin#17:28 nt Lit. în El. Traducerea lui ἐν αὐτῷ cu „în El” ar crea, însă, confuzie în ce privește primul verb – a trăi. Formula „în El trăim” poate exprima și ideea unei vieți spirituale pe care o avem în El, pe când textul se referă clar la viața biologică. Cornilescu, pentru a evita traducerea prepoziției ἐν cu „prin”, a găsit soluția de a traduce cele trei verbe prin locuțiuni (trăim – „avem viața”, ne mișcăm – „avem mișcarea”, existăm – „avem ființa”). El trăim, ne mișcăm și existăm!»#17:28 nc Citat dintr-un poem al lui Epimenide din Knossos (sec. VI, î.Cr.), în care Minos se adresează lui Zeus cu următoarele cuvinte: „Căci în tine noi trăim și ne mișcăm și ne avem ființa.”; după cum au spus chiar unii din poeții voștri. «Căci vlăstare#17:28 nt Sau neam (al Lui). Traducerea „suntem din neamul Lui”, care apare în mai multe versiuni românești, nu este corectă întrucât substantivul γένος este la cazul nominativ, nu la genitiv. Stilistic am folosit pluralul „vlăstare” (urmași, descendenți). ale Lui suntem și noi!»#17:28 nc Citatul este din Aratus (310–245 î.Cr.), Phaenomena 5. 29Deci vlăstare ale lui Dumnezeu fiind, nu trebuie să gândim că dumnezeirea este asemănătoare aurului sau argintului sau pietrei – unui chip cioplit#17:29 nt Avem un șir de patru substantive la cazul dativ: aurului, argintului, pietrei și unui chip/lucru cioplit. Întreruperea șirului după primele trei elemente și trecerea celui de-al patrulea element la nominativ ca nume predicativ, așa cum fac majoritatea traducerilor în engleză și română („asemenea aurului, sau argintului, sau pietrei – o imagine făcută…”) nu se justifică. La fel, nu se justifică nici schimbarea substantivului χάραγμα (chip cioplit, sculptură) într-un adjectiv care să descrie piatra („pietrei cioplite”) sau toate cele trei elemente care îl preced („aurului, argintului, pietrei, cioplite de…”). de iscusința și gândirea unui om. 30Dumnezeu, trecând cu vederea vremurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască#17:30 nt Lit. să se pocăiască toți (πάντας … μετανοεῖν). Adjectivul πάντας este subiectul infinitivului μετανοεῖν și, de aceea, este la acuzativ. Stilistic, subiectul verbului a fost tradus ca adjectiv al complementului indirect „oamenilor”: tuturor oamenilor., 31pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea cu dreptate, prin Omul pe care L-a hotărât pentru aceasta, dând o asigurare#17:31 nt Gr. πίστις, credință, dar aici cu sensul de dovadă sau asigurare (BDAG 818, s.v. 1.c.). Dumnezeu îi asigură pe toți că Isus este potrivit pentru rolul Său de judecător, prin faptul că L-a înviat din morți. tuturor prin faptul că L-a înviat din morți.”
32Când au auzit de învierea din morți, unii și-au bătut joc, alții au zis: „Cu privire la acest lucru te vom asculta altă dată!” 33Astfel Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Câțiva bărbați, însă, i s-au alăturat și au crezut, printre ei fiind și Dionisie Areopagitul, precum și o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.
Selectat acum:
Faptele apostolilor 17: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
