Faptele apostolilor 13
13
Trimiterea lui Barnaba și Saul
1În Biserica din Antiohia erau câțiva profeți și învățători: Barnaba, Simeon – numit și Niger#13:1 ne Adică „Negru”, probabil un fost locuitor al Africii de Nord., Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, și Saul. 2În timp ce slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!” 3Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
Apostolii predică în Cipru
4Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleucia, iar de acolo au călătorit pe mare spre Cipru. 5Când au ajuns în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau pe Ioan ca slujitor. 6Străbătând toată insula până la Pafos, au găsit un iudeu pe nume Bar-Isus – magician și profet mincinos – 7care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat înțelept. Acesta, chemându-i pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credință. 9Însă Saul, numit și Pavel#13:9 ne Luca alege momentul acesta pentru a face de cunoscut cititorilor numele roman al lui Saul – „Saul, numit și Pavel”. Ca orice cetățean roman, la naștere a primit trei nume: 1) Prenumele (praenomen) care, după toate probabilitățile este prenumele lui evreiesc – Saul (gr. Saulos), 2) Numele de familie (nomen gentile) – necunoscut în acest caz și 3) Numele adițional (cognomen) – Paullus (gr. Paulos). Posibil ca numele Paullus să fi fost ales datorită pronunției asemănătoare dintre versiunea grecească a acestui nume și numele evreiesc. (F.F. Bruce, Paul, the Apostle of the Heart Set Free, p. 38)., fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el 10și i-a zis: „O, fiu al diavolului, dușman a tot ce este drept, plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, nu vei înceta oare să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum iată că mâna Domnului este împotriva#13:11 nt Lit. peste tine, dar în sens negativ. ta; vei fi orb și nu vei mai vedea soarele pentru o vreme#13:11 nt Sau, până la (ἄχρι) o vreme, așa cum găsim în mai multe traduceri românești. Circumstanțialul de timp „pentru o vreme” este preferabilă în comparație cu „până la o vreme”, întrucât primul accentuează perioada de timp care se scurge, pe când cel de-al doilea pune accentul pe punctul final al perioadei și ridică inevitabil întrebarea: „Care va fi acea vreme, acel moment când orbirea lui Elima va înceta?” Luca, însă, pune accentul pe perioada de orbire: „Pentru că te-ai încumetat să strâmbi căile Domnului, vei fi orb pentru o vreme!” (o perioadă nedefinită).!” Îndată ceață și întuneric au căzut peste el și, bâjbâind primprejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână. 12Atunci, văzând ce s-a întâmplat, proconsulul a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului#13:12 nt Sau învățătura despre Domnul. Genitivul Κυρίου este un genitiv obiectiv, Domnul fiind obiectul învățăturii..
Pavel și Barnaba în Antiohia Pisidiei
13Plecând din Pafos pe mare, Pavel și cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei. Dar Ioan, părăsindu-i#13:13 nt Lit. plecând de la (ei). Verbul ἀποχωρέω, tradus de majoritatea versiunilor românești cu „s-a despărțit de (ei)”, este folosit în domeniul militar cu sensul de „a dezerta” (Liddell-Scott, 228, s.v. ἀποχωρέω; BDAG, 125, s.v. ἀποχωρέω). Pare destul de clar că decizia lui Ioan de a-i părăsi pe Pavel și Barnaba și lucrarea a fost unilaterală., s-a întors la Ierusalim. 14Ei, însă, au plecat din Perga și au ajuns la Antiohia Pisidiei. În ziua sabatului au intrat în sinagogă și s-au așezat. 15După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraților#13:15 Lit. Bărbaților, fraților… Vezi și 2:29; 23:1, 6., dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!” 16Ridicându-se și făcând un semn cu mâna, Pavel a zis:
„Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu#13:16 nc Pavel se adresează la două categorii de ascultători care frecventau singagoga: iudeilor și celor care sunt temătorii de Dumnezeu (φοβούμενοι τὸν Θεὸν), ca și centurionul Corneliu (10:1). Aceștia din urmă sunt simpatizanți ai religiei monoteiste iudaice, fără să devină prozeliți., ascultați! 17Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe părinții noștri. El a înălțat poporul acesta în timpul șederii#13:17 nt Substantivul παροικία are sensul de sejur, rezidență temporară într-o țară străină. lor în țara Egiptului și l-a scos din ea cu braț puternic. 18Timp de aproape patruzeci de ani le-a răbdat purtarea#13:18 ct Verbul τροποφορέω, a răbda purtarea/atitudinea, apare în cele mai bune mss. Numeroase mss, însă, conțin τροφοφορέω, a îngriji ca o doică, a hrăni, (vezi Dt. 1:31, LXX). în pustiu 19și, după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaan, le-a dat lor ca moștenire țara acestora. 20Totul a durat#13:20 ct Multe mss conțin o împărțire a textului în versetele 19 și 20 diferită de cea care apare în NA28. În acele mss, cei 450 de ani se referă la perioada judecătorilor menționată în v. 20, lecțiunea fiind: „După aceasta, cam patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători…” (vezi GBV 2001). Această variantă nu este plauzibilă din două motive: 1) este mai slab atestată decât cea găsită în NA28; și 2) este contrazisă de numărarea anilor în 1 Împ. 6:1. cam patru sute și cincizeci de ani. Și, după acestea, El le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21De aici încolo, au cerut un rege și Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din seminția lui Beniamin. 22După ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca rege pe David, despre care El Însuși a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va face în totul voia#13:22 nt Lit. care va face toate voile Mele sau care va împlini toate dorințele Mele. Am păstrat substantivul voia la singular întrucât toate „voile” sau „dorințele” lui Dumnezeu se subscriu voii Lui care, aproape întotdeauna, apare la singular. Mea.» 23Din sămânța acestuia, Dumnezeu i-a ridicat lui Israel, conform promisiunii, un Mântuitor – pe Isus. 24Înainte de arătarea publică#13:24 ne Gr. πρὸ προσώπου τῆς εἰσόδου, înainte de intrarea pe față. Textul se referă clar la apariția publică a lui Isus, nu la venirea Lui în lumea noastră, așa cum se înțelege din majoritatea traducerilor în limba română. a lui Isus, Ioan a predicat întregului popor Israel un botez al pocăinței. 25Pe când își încheia alergarea, Ioan spunea: «Cine credeți voi că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci iată că după mine vine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele#13:25 nt Lit. sanda. Modificat din rațiuni stilistice. din picioare.»
26Fraților, fii ai neamului lui Avraam și aceia dintre voi care sunteți temători de Dumnezeu, să știți că nouă#13:26 ct Lecțiunea „vouă” apare într-un număr însemnat de mss, dar nu este la fel de bine atestată ca lecțiunea „nouă”. ne-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27Căci cei care locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, nu L-au recunoscut și, condamnându-L, au împlinit, de fapt, scrierile#13:27 ct Cele mai vechi și importante mss conțin: glasurile (τὰς φωνὰς). Câteva mss conțin: scrierile. Din rațiuni stilistice a fost adoptată varianta minoritară. profeților care sunt citite în fiecare zi de sabat. 28Și, măcar că nu i-au găsit nicio vină de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29După ce au împlinit tot ce fusese scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn și L-au așezat într-un mormânt, 30dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31Timp de mai multe zile, El S-a arătat celor care veniseră împreună cu El din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. 32Și noi vă aducem vestea bună că promisiunea făcută părinților noștri 33a fost împlinită#13:33 nt Lit. Dumnezeu a împlinit-o. Diateza verbului „a împlini” a fost schimbată pentru a evita structura neobișnuită în limba română când un complement („promisiunea făcută părinților noștri”) apare înaintea verbului. Prin trecerea verbului la diateza pasivă, am transformat complementul direct în subiectul propoziției. de Dumnezeu pentru noi, copiii lor, prin învierea lui Isus, după cum stă scris și în al doilea psalm:
«Tu ești Fiul Meu,
astăzi Te-am născut!»#13:33 Ps. 2:7.
34Dar, despre faptul că L-a înviat din morți fără să se mai întoarcă la putrezire, El spusese în felul următor:
«Vă voi da promisiunile sfinte și vrednice de crezare, făcute lui David.»#13:34 Is. 55:3 LXX.
35De aceea mai zice în alt psalm:
«Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.»#13:35 Ps. 16:10 LXX.
36David, într-adevăr, după ce a slujit propriei generații#13:36 nt Sau a slujit voii/scopului lui Dumnezeu în generația/vremea lui. după planul lui Dumnezeu a adormit, a fost așezat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. 37Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38Așadar, fraților, să știți că în#13:38 nt Gr. διά, prin. Pavel nu le spune celor din Antiohia Pisidiei că Isus este Cel care vestește iertarea de păcate, ci că ea se capătă prin El. Cei care vestesc iertarea păcatelor sunt apostolii. Ei nu uită niciodată să precizeze că ea se poate obține numai prin Isus. El vi se vestește iertarea de păcate; iar de tot ce nu ați putut fi îndreptățiți#13:38 nt Sau eliberați. La fel și în v. 39. prin Legea lui Moise, 39prin El oricine crede este îndreptățit.#13:39 (38-39) ct În majoritatea traducerilor în limbile engleză și română, împărțirea textului între v. 38 și 39 urmează Textus Receptus, în sensul că a doua jumătate a v. 38 este inclusă în v. 39. Prezenta traducere urmează împărțirea textului din ediția critică NA28. 40Vedeți, așadar, să nu se întâmple ceea ce fusese spus în Profeți:
41«Priviți, disprețuitorilor!
Mirați-vă și ascundeți-vă!
Căci Eu fac o lucrare în zilele voastre,
o lucrare pe care n-o veți crede
chiar dacă v-ar povesti-o cineva!»”#13:41 Hab. 1:5 LXX.
42Pe când ieșeau ei, cei adunați#13:42 nt Lit. ei. Adăugirea este explicativă și necesară pentru claritate. îi rugau să le vorbească aceste cuvinte și în sabatul următor. 43După ce s-a eliberat sinagoga, mulți iudei și prozeliți devotați au mers după Pavel și Barnaba care, adresându-li-se, îi îndemnau să rămână statornici#13:43 nt Verbul προσμένω (πρός + μένω) are sensul de a persista, a rămâne statornic. în harul lui Dumnezeu.
44În sabatul următor, aproape toată cetatea era adunată să asculte Cuvântul Domnului. 45Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, defăimându-l. 46Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală, zicând: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar, întrucât îl respingeți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am rânduit ca o lumină neamurilor,
să duci#13:47 nt Lit. să fii spre mântuire. Modificat pentru claritate. mântuirea până la marginile pământului.»#13:47 Is. 49:6.”
48Auzind acestea, neamurile se bucurau și dădeau cinste Cuvântului Domnului. Și toți câți au fost desemnați pentru viață veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul. 50Iudeii, însă, au întărâtat femeile religioase#13:50 nt Gr. τὰι σεβόμεναι, închinătoare, temătoare de Dumnezeu, devotate. și cu influență și oamenii de frunte ai cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au alungat din hotarele lor. 51Ei, însă, au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconia. 52Iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Selectat acum:
Faptele apostolilor 13: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
