Faptele apostolilor 10
10
Petru și Corneliu
1În Cezareea era un om cu numele Corneliu, un centurion#10:1 nc Comandant peste o sută de soldați. din cohorta numită „Italica”. 2El era evlavios și temător de Dumnezeu#10:2 ne Apelativul temător de Dumnezeu (φοβούμενος τὸν Θεὸν) se aplică așa-zișilor „prozeliți de la poartă”, care mai erau cunoscuți și ca „prozeliți pe jumătate”. Aceștia erau simpatizanți ai religiei iudaice, care se închinau Dumnezeului lui Israel, țineau parțial Legea lui Moise, frecventau sinagoga, dar nu erau circumciși. Evident că, fără a fi circumciși, nu erau acceptați de iudei ca fiind prozeliți., împreună cu toată casa lui. Făcea multe milostenii oamenilor și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea#10:3 nc Ora 3 după-amiază. Era ora când începeau pregătirile pentru jertfa de seară., a văzut clar într-o vedenie un înger al lui Dumnezeu intrând la el și spunându-i: „Corneliu!” 4El, privindu-l cu atenție și înfricoșat fiind, a spus: „Ce este, Doamne?” Acesta i-a răspuns: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au ridicat ca o jertfă de aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5Și acum, trimite câțiva bărbați la Iope și cheamă pe un anume Simon care se numește și Petru. 6El este găzduit la Simon, un tăbăcar a cărui casă este lângă mare.”#10:6 ct Unele mss adaugă: El îți va spune ce trebuie să faci. 7Când a plecat îngerul care îi vorbise, el a chemat doi dintre servitorii#10:7 nt Cuvântul în gr. este οἰκέτης, servitor, slugă în casă. săi și un soldat evlavios, dintre cei care erau tot timpul la dispoziția lui. 8După ce le-a explicat#10:8 nt Verbul în gr. este ἐξηγέομαι, a explica pe de-a-ntregul, cu minuțiozitate. În acest verb se află rădăcina cuvântului exegeză. totul, i-a trimis la Iope.
9A doua zi, pe când aceștia călătoreau și se apropiau de cetate, Petru a urcat pe acoperiș să se roage. Era pe la ceasul al șaselea. 10A flămânzit și voia să mănânce. În timp ce îi pregăteau masa, el a căzut într-o răpire sufletească#10:10 nt Lit. a venit peste el un extaz. Modificat pentru claritate.. 11A văzut cerul deschis și din el un vas coborând, ca o pânză mare, lăsată spre pământ de cele patru colțuri. 12În el se aflau tot felul de patrupede, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13Și un glas i-a vorbit#10:13 nt Lit. a venit un glas către el. Modificat pentru o exprimare corectă în limba română.: „Ridică-te, Petre, înjunghie#10:13 ne Gr. θύω, a ucide un animal de jertfă, a înjunghia, ceea ce înseamnă că animalele și păsările văzute de Petru în vedenie erau vii. și mănâncă!” 14Dar Petru a spus: „Cu niciun chip, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat nimic întinat sau necurat#10:14 nt Diferența dintre „întinat” (κοινός) și „necurat” (ἀκάθαρτος) nu poate fi stabilită cu precizie. Ambele adjective se referă la starea de necurăție ceremonială; în cazul alimentelor, la starea opusă stării kosher..” 15Și glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: „Ceea ce Dumnezeu a curățit, tu să nu numești întinat!” 16Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, apoi îndată vasul a fost ridicat la cer.
17În timp ce Petru, nedumerit, se întreba ce putea să însemne vedenia pe care a avut-o, iată că bărbații care au fost trimiși de către Corneliu, aflând casa lui Simon, stăteau la poartă 18și, strigând, au întrebat dacă Simon, care se numește Petru, este găzduit acolo. 19În timp ce Petru medita la vedenie, Duhul i-a spus: „Iată, te caută trei bărbați! 20Acum, ridică-te, coboară și mergi împreună cu ei fără ezitare#10:20 nt Sau fără să faci vreo deosebire. Sensul primar al verbului διακρίνειν este a deosebi, a discerne. Cu sens secundar, el mai poate însemna a pune la îndoială, a ezita. Aici, în context, este preferabil sensul secundar a ezita., căci Eu i-am trimis.” 21După ce a coborât la acești bărbați, Petru a spus: „Iată, eu sunt cel pe care îl căutați. Care este motivul pentru care veniți?” 22Ei au răspuns: „Centurionul Corneliu, un om drept și temător de Dumnezeu și cu o bună mărturie din partea întregului neam al iudeilor, a fost înștiințat de un înger sfânt să trimită după tine, să vii în casa lui și să audă ce ai de spus#10:22 nt Lit. să audă cuvinte de la tine..” 23Atunci el i-a chemat înăuntru și i-a găzduit.
A doua zi, Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei, iar câțiva dintre frații din Iope l-au însoțit. 24În ziua următoare#10:24 nt Sau a doua zi, dar această formulare a fost utilizată în versetul anterior. Am căutat să evităm repetarea ei și, odată cu ea, crearea unei confuzii. au intrat în Cezareea. Corneliu, care își adunase#10:24 nt Lit. își chemase laolaltă. Înlocuirea acestui verb cu „își adunase” a fost necesară pentru a evita interpretarea că sutașul și-ar fi așteptat rudeniile și prietenii pe care îi chemase la el, nu pe Petru și pe ceilalți însoțitori. rudeniile și prietenii apropiați, îi aștepta. 25În timp ce Petru dădea să intre în casă, Corneliu, ieșindu-i în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat. 26Dar Petru l-a ridicat, spunând: „Ridică-te, căci și eu sunt doar un om!” 27Vorbind cu el, a intrat înăuntru, unde#10:27 nt Lit. și. i-a găsit#10:27 nt Gr. îi găsește, un prezent istoric sau prezentul naratorului. pe mulți adunați. 28Și le-a zis: „Voi știți că unui bărbat iudeu nu îi este permis să se alăture cuiva de alt neam sau să se apropie de el, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. 29De aceea, când ai trimis după mine, am venit fără a obiecta#10:29 nt Sau fără împotrivire. Adverbul ἀναντιρρήτως are ca sens primar „fără a obiecta”, „fără împotrivire”, iar ca sens secundar „fără ezitare” sau „prompt”. Promptitudinea cu care acționează Petru poate fi desprinsă din context. Aici adverbul circumstanțial ἀναντιρρήτως nu este unul de timp, ci unul de mod, descriind, nu graba cu care a plecat Petru spre Cezareea, ci atitudinea cu care a pornit la drum: „fără a obiecta” sau „fără împotrivire”.. Întreb, deci: Cu ce scop ați trimis după mine?” 30Și Corneliu a spus: „Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, [la ceasul al nouălea]#10:30 ct Unele mss omit cuvintele din paranteză., mă rugam#10:30 ct Unele mss adaugă: și posteam. în casa mea. Și iată că un bărbat a stat înaintea mea într-o haină strălucitoare 31și a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32De aceea, trimite la Iope și cheamă-l pe Simon, care se numește Petru. El este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare.#10:32 ct Unele mss adaugă: Când va veni el, îți va vorbi.» 33Am trimis, deci, imediat la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum noi toți suntem de față înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a fost poruncit de către Domnul.”
Cuvântarea lui Petru în casa lui Corneliu
34Atunci Petru și-a deschis gura și a zis: „Înțeleg, într-adevăr, că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci în orice neam, cine se teme de El și lucrează dreptate este primit de El. 36Cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, vestind pacea prin Isus Cristos, care este Domnul tuturor, 37acel cuvânt#10:37 nt Structura nefirească a frazei prin care predicatul „voi cunoașteți” apare numai la începutul versetului 37, în timp ce complementul său direct („Cuvântul”) apare la începutul versetului anterior (v. 36), ne obligă să repetăm complementul sub forma „acel cuvânt”, pentru a-l așeza imediat lângă predicat. voi înșivă îl cunoașteți, mesajul#10:37 nt Lit. cuvântul rostit (ῥῆμα). Cuvântul menționat la începutul v. 36 (repetat la începutul v. 37) este același cu „mesajul” din v. 37. răspândit#10:37 nt Lit. care a avut loc (τὸ γενόμενον). Modificat pentru claritate. prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan: 38cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care mergea din loc în loc#10:38 nt Verbul aici este διέρχομαι, eu străbat. Se putea foarte bine traduce și prin „care străbătea țara”. Pentru a evita adăugarea unui cuvânt am echivalat prepoziția διά cu locuțiunea adverbială „din loc în loc”. Verbul este la aorist (διῆλθεν) și ar trebui tradus în mod normal prin perfectul compus „a mers”. Am recurs la folosirea imperfectului „mergea” pentru a sublinia acțiunea repetitivă pe care o cere chiar locuțiunea adverbială „din loc în loc”., făcând bine și vindecând pe toți cei apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. 39Și noi înșine suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. El este Cel pe care ei L-au și omorât, atârnându-L pe lemn. 40Pe El Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41nu întregului popor, ci martorilor mai dinainte aleși de către Dumnezeu, adică nouă celor care, după învierea Lui din morți, am mâncat și am băut împreună cu El. 42Și ne-a poruncit să predicăm poporului și să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. 43Despre El mărturisesc toți profeții că, prin Numele Lui, oricine crede în El primește iertarea păcatelor.”
Neamurile primesc Duhul Sfânt
44Pe când Petru rostea aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât#10:44 nt Lit. a căzut. Modificat din rațiuni stilistice. peste toți cei care ascultau Cuvântul. 45Și credincioșii circumciși#10:45 nt Lit. ai circumciziei. care veniseră cu Petru s-au mirat că darul#10:45 nt Gr. ἡ δωρεὰ τοῦ Ἁγίου τοῦ Πνεύματος. Aici genitivul τοῦἉγίου τοῦ Πνεύματος este în apoziție față de substantivul ἡ δωρεα, darul și, ca atare, sintagma „darul Duhului Sfânt” s-ar traduce și mai bine cu „darul care este Duhul Sfânt”. Sfântului Duh a fost turnat și peste neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a spus#10:46 nt Lit. a răspuns. Modificat din rațiuni stilistice.: 47„Oare poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” 48Și a poruncit să fie botezați#10:48 ne Construcția frazei în greacă în care avem un infinitiv pasiv + subiect la acuzativ (aici αὐτοὺς βαπτισθῆναι) nu precizează cui a cerut Petru să administreze actul botezului. Din punct de vedere gramatical, fraza poate fi tradusă și în sensul unei porunci adresate lor, celor care urmau să fie botezați – „Și (le-)a poruncit să fie botezați …” Totuși, contextul pare să spună că Petru a poruncit creștinilor iudei care l-au însoțit din Iope și care par să fie ezitanți în ce privește dreptul neevreilor la mântuire, chiar și după ce aceștia au primit Duhul Sfânt. în Numele lui Isus Cristos. Apoi ei i-au cerut să mai rămână câteva zile.
Selectat acum:
Faptele apostolilor 10: NTSBR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
