Când a auzit Sanbalat că refacem zidul, s‑a mâniat și s‑a supărat foarte tare. Și‑a bătut joc de iudei și a zis înaintea fraților săi și înaintea oștirii Samariei: „La ce lucrează acești iudei nenorociți? Să fie oare lăsați să lucreze? Vor aduce jertfe? Vor isprăvi astăzi? Vor învia ei pietrele din moloz, după ce au fost arse?” Tobia, amonitul, era lângă el și a zis: „La cum zidesc ei, până și o vulpe, dacă se va sui pe zidul lor de piatră, îl va dărâma!”
„Ascultă, Dumnezeul nostru, cât de disprețuiți suntem! Întoarce‑le ocara asupra capului lor și dă‑i pradă robiei într‑o altă țară! Nu le acoperi fărădelegea, și păcatul lor să nu fie șters dinaintea Ta, căci i‑au necăjit pe cei ce zidesc!”
Am ridicat zidul până la jumătatea înălțimii lui. Și poporul lucra cu inimă.
Dar când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodienii au auzit că înălțarea zidurilor Ierusalimului înainta și că spărturile începeau să fie astupate, s‑au mâniat foarte tare. Au uneltit cu toții să vină la luptă împotriva Ierusalimului și să facă răscoală împotriva mea. Ne‑am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă zi și noapte, ca să ne apărăm de ei.
În Iudeea se zicea: „Puterile celor ce poartă sarcini slăbesc și dărâmăturile sunt prea multe; nu vom putea să ridicăm zidul!” Iar vrăjmașii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide și vom opri lucrarea!” Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori și ne‑au înștiințat despre toate locurile pe unde urmau să vină la noi. De aceea am rânduit poporul pe familii în locurile deschise din părțile cele mai de jos ale zidului și i‑am așezat pe toți cu săbiile, sulițele și arcurile lor. După ce m‑am uitat cu băgare de seamă, m‑am ridicat și le‑am zis nobililor, mai‑marilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei! Aduceți‑vă aminte de Stăpânul cel mare și înfricoșător și luptați pentru frații voștri, pentru fiii și fetele voastre, pentru nevestele voastre și pentru casele voastre!”
Vrăjmașii noștri au auzit că am fost înștiințați și, astfel, Dumnezeu le‑a zădărnicit planul și ne‑am întors fiecare la lucrarea lui la zid. Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar ceilalți aveau asupra lor sulițe, scuturi, arcuri și platoșe. Conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda. Cei ce zideau zidul și cei ce purtau sarcini lucrau cu o mână, iar cu cealaltă țineau arma. Cei ce zideau lucrau toți având sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din corn stătea lângă mine. Le‑am zis nobililor, mai‑marilor și întregului popor: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem risipiți pe zid, departe unii de alții. Când veți auzi sunetul cornului, să vă adunați la noi, în locul de unde se va auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!”
Așa făceam lucrarea – jumătate din noi ținând sulița în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor. În același timp, am mai zis poporului: „Fiecare să înnopteze în Ierusalim cu slujitorul lui, ca să avem strajă noaptea, iar ziua să lucrăm!” Și nu ne‑am dezbrăcat de haine, nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă care erau sub porunca mea. Fiecare avea sulița în mâna dreaptă.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
