Când a auzit Sanbalat că reconstruim zidul, s-a mâniat și s-a supărat foarte tare.
I-a batjocorit pe iudei și a zis înaintea fraților săi și a armatei Samariei:
‒ Ce fac amărâții aceștia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într-o zi? Vor da ei viață unor pietre acoperite de grămezi de moloz și arse de foc?
Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis:
‒ Și chiar dacă zidesc, până și o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!
„Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți. Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor și dă-i pradă unei țări în care să fie captivi. Nu le acoperi nelegiuirea și nu le șterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit pe cei ce zidesc“. Am continuat să reconstruim zidul și l-am ridicat până la jumătate din înălțimea lui, iar poporul lucra cu inimă.
Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodiții au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează și că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare. S-au aliat cu toții ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului și să-i facă stricăciuni. Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă ca să ne apere de ei zi și noapte. Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăușilor slăbește, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“.
Totodată dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic, până când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide și vom face astfel să înceteze lucrarea!“. Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori și ne-au înștiințat despre toate locurile prin care aceștia urmau să vină împotriva noastră. Prin urmare, am așezat oameni de-a lungul părților mai joase ale locului din spatele zidului, în locurile libere. Am așezat poporul pe clanuri, alături de săbiile, sulițele și arcurile lor. După ce m-am uitat, m-am ridicat și le-am zis nobililor, dregătorilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare și de temut, și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fetele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre“.
Când dușmanii noștri au auzit că am fost înștiințați, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toții la zid, fiecare la lucrarea lui. Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmați cu sulițe, cu scuturi, cu arcuri și cu armuri. Conducătorii se așezaseră înapoia întregului popor al lui Iuda, care reconstruia zidul. Cei ce duceau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma. Fiecare lucrător își avea sabia prinsă la curea în timp ce construia. Cel ce suna din trâmbiță stătea lângă mine. Le-am zis nobililor, dregătorilor și celorlalți din popor: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem împrăștiați pe zid, departe unii de ceilalți. În locul în care veți auzi sunetul trâmbiței, acolo să vă alăturați nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“.
Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmați cu sulițe, de la ivirea zorilor până la apariția stelelor. Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze în Ierusalim împreună cu slujitorul lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“. Și nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici bărbații care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau să se spele, fiecare avea arma la el.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
