Estera 8:1-17

În aceeași zi, împăratul Ahașveroș i‑a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera spusese că erau rude. Împăratul și‑a scos inelul cu pecete pe care‑l luase înapoi de la Haman și i l‑a dat lui Mardoheu, iar Estera l‑a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. Apoi, Estera i‑a vorbit din nou înaintea împăratului. A căzut la picioarele lui, a plâns, l‑a rugat să înlăture urmările răutății lui Haman, agaghitul, și planul întocmit împotriva iudeilor. Împăratul i‑a întins Esterei sceptrul de aur și ea s‑a ridicat și a stat în picioare înaintea împăratului. Estera a zis: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă am căpătat trecere înaintea lui, dacă i se pare cuvenit împăratului și dacă eu sunt plăcută înaintea lui, să scrie să se oprească scrisorile lui Haman, agaghitul, fiul lui Hamedata, trimise de el pentru a‑i nimici pe iudeii care sunt în toate provinciile împăratului. Căci cum aș putea eu să văd nenorocirea care ar atinge poporul meu și cum aș putea să văd pieirea celor din neamul meu?” Împăratul Ahașveroș le‑a zis împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: „Iată, i‑am dat Esterei casa lui Haman, care a fost atârnat de stâlp pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor. Cât despre voi, scrieți în numele împăratului cum veți găsi de cuviință cu privire la iudei și pecetluiți cu inelul împăratului, pentru că un edict scris în numele împăratului și pecetluit cu inelul împăratului nu poate fi desființat.” Scribii împăratului au fost chemați în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și edictul dat de Mardoheu le‑a fost trimis în scris iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și dregătorilor celor o sută douăzeci și șapte de provincii așezate de la India până în Etiopia, fiecărei provincii după scrierea ei, fiecărui popor în limba lui și iudeilor după scrierea și limba lor. Mardoheu a scris edictul în numele împăratului Ahașveroș și l‑a pecetluit cu inelul împăratului. Apoi a trimis scrisorile prin curieri care călăreau pe cai de poștă, pe armăsari din serviciul imperial. Astfel, împăratul le dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să‑și apere viețile, să‑i nimicească, să‑i ucidă și să‑i distrugă pe oamenii înarmați din orice popor sau provincie care s‑ar fi arătat dușmani, pe copii și pe femei și să le jefuiască averile. Era rânduită o singură zi în toate provinciile împăratului Ahașveroș, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. O copie a celor ce au fost scrise urma să fie trimisă ca lege în fiecare provincie, dând de știre tuturor popoarelor că iudeii trebuiau să fie pregătiți pentru ziua aceea, ca să le răspundă vrăjmașilor lor pe măsură. Curierii călări pe cai de poștă, pe armăsari din serviciul imperial, au plecat repede și în mare grabă, după porunca împăratului. Edictul a fost publicat și în cetatea Susa. Mardoheu a ieșit din prezența împăratului cu o haină împărătească violetă și albă, cu o coroană mare de aur și cu o robă de in subțire și de purpură. Cetatea Susa striga și se bucura. Pentru iudei nu era decât lumină, fericire, bucurie și slavă. În fiecare provincie și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea cuvântul împăratului – edictul lui –, a fost între iudei bucurie și veselie, ospăț și zi de sărbătoare. Și mulți locuitori ai imperiului s‑au făcut iudei, pentru că îi apucase frica de iudei.