Fiule, dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
dacă ești legat prin făgăduința gurii tale,
dacă ești prins de cuvintele gurii tale,
fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pământ și stăruiește de el!
Nu da somn ochilor tăi,
nici ațipire pleoapelor tale!
Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
și ca pasărea din mâna păsărarului!…
Du-te la furnică, leneșule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!
Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân,
totuși își pregătește hrana vara
și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.
Până când vei sta culcat, leneșule?
Când te vei scula din somnul tău?
Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin,
să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!…
Și sărăcia vine peste tine ca un hoț
și lipsa, ca un om înarmat.
Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
clipește din ochi, dă din picior
și face semne cu degetele.
Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna
și stârnește certuri.
De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate;
va fi zdrobit deodată și fără leac.
Șase lucruri urăște Domnul
și chiar șapte Îi sunt urâte:
ochii trufași, limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat,
inima care urzește planuri nelegiuite,
picioarele care aleargă repede la rău,
martorul mincinos, care spune minciuni,
și cel ce stârnește certuri între frați.
Fiule, păzește sfaturile tatălui tău
și nu lepăda învățătura mamei tale:
leagă-le necurmat la inimă,
atârnă-le de gât!
Ele te vor însoți în mersul tău,
te vor păzi în pat
și îți vor vorbi la deșteptare.
Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină,
iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.