Zaharia 11
11
1Deschide, Libán, porțile tale#11,1 Sunt căile de acces prin care se intra în pădurile sale dese.
și focul va devora cedrii tăi!
2Gemi, chiparos#11,2 Simbol al fecundității permanente și al veseliei (cf. Is 41,19; 55,13; 60,13; Os 14,9)., căci a căzut cedrul#11,2 Simbolul orgoliului Asíriei și al sceptrului Egiptului (Zah 10,10).,
pentru că au fost distruși cei măreți.
Gemeți, stejari din Basán,
fiindcă pădurea cea deasă#11,2 Pădurea formată din cedrii Libànului era atât de deasă, încât nici focul nu ar fi putut pătrunde dacă nu și-ar fi deschis ea porțile (Zah 11,1). a fost doborâtă!
3Glas de geamăt al păstorilor,
pentru că a fost distrusă măreția lor;
glas de răget de lei tineri,
pentru că a fost distrusă
mândria Iordánului#11,3 Este numită astfel pădurea de chiparoși din Liban, de unde izvorăște Iordanul.!
Cei doi păstori
4Așa spune Domnul Dumnezeul meu: „Paște turma#11,4 În timp ce, în Ez 34,11-16 și în textul din Ier 23,1-6, păstorul cel bun este Dumnezeu însuși, iar în epoca mesianică un reprezentant de-ai săi (cf. Ez 34,17-31), aici însuși profetul este însărcinat să împlinească în mod alegoric misiunea păstorului cel bun. [destinată] uciderii#11,4 Este numită astfel, întrucât este victimă a proprietarilor săi. Aceștia o vor ucide atunci când, prin comportamentul lor, turma îl va constrânge pe păstorul trimis de Dumnezeu să le abandoneze în voia sorții (cf. Zah 11,9).! 5Cei care o cumpără#11,5 Sunt cei care aparțin claselor conducătoare, care, pentru prestigiul lor, pot să influențeze, în avantaj propriu, autoritățile constituite (cf. Is 24,2; Ez 7,12; Am 8,6). În comunitatea post-exilică, Memoriile lui Nehemía oferă un cadru al acestor personaje influente (cf. Neh 3,33-37)., o ucid și nu se fac vinovați; cei care o vând spun: «Binecuvântat este Domnul pentru că m-am îmbogățit!#11,5 Este subliniat blestemul oribil al celor care, bătându-și joc, îi atribuie lui Dumnezeu impozitele excesive luate de la concetățenii lor fără apărare (cf. Os 12,9).». Iar păstorii nu le cruță. 6Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării – oracolul Domnului. Iată, eu voi face să fie găsit omul fiecare de mâna aproapelui său și de mâna regelui său! Ei vor distruge țara și nu-i voi salva din mâna lor#11,6 Se poate vedea în acest verset o aluzie la evenimentele relatate în 1Rg 12,19.24. Tot pasajul ar putea să facă aluzie la începuturile monarhiei, la cei trei păstori îndepărtați (cf. Zah 11,8): Solomòn, vinovat de idolatrie, la Roboàm, care a provocat schisma, și la Ieroboam, care a inaugurat cultul heterodox.. 7Am păscut turma#11,7 În calitate de păstor, nu numai ca unul care intră în slujba proprietarului oilor (cf. Gen 29,1-14; 37; Ex 2,11-22). Deși profetul îl reprezintă pe Dumnezeu însuși, conflictele cu păstorii care nu aveau milă de turmă (cf. Zah 11,4) nu există, întrucât este doar o alegorie. [destinată] uciderii pentru cei care voiau să cumpere#11,7 TM este abiguu. Așa cum se prezintă, înseamnă: „de aceea, pe cei umili din turmă”. Însă, în context, această lectură nu are sens; de aceea multe versiuni preferă să unească cele două cuvinte ebraice dând sensul de față. turma. Mi-am luat două bastoane: pe unul l-am numit «Delicatețe», iar pe celălalt l-am numit «Uniune»#11,7 Simbolismul celor două bastoane este indicat de numele lor.. Și am păscut turma. 8Am nimicit trei păstori într-o lună#11,8 Dacă nu este vorba despre regii vinovați (cf. Zah 11,6), poate fi o aluzie la seria marilor preoți pe care Domnul, reprezentat simbolic de profetul său, i-a eliminat. Se știe că, după exil, preoții au fost capii comunității iudaice.: mi-am pierdut răbdarea#11,8 Lit.: „mi s-a scurtat sufletul”. față de ei, pentru că sufletul lor s-a dezgustat de mine. 9Am zis: «Nu vă voi mai paște. Cea care moare să moară, cea care piere să piară și cele care rămân să-și mănânce carnea una celeilalte»#11,9 În realitate, oile nu se mănâncă între ele. Dar alegoria, voind să reprezinte o colectivitate, redă mai eficace realitatea reprezentată. De altfel, întrucât turma este destinată în mod definitiv uciderii, poartă în sine destinul rivalităților interne.. 10Am luat toiagul [numit] «Delicatețe» și l-am frânt ca să rup alianța mea pe care am încheiat-o cu toate neamurile”. 11A fost frânt în ziua aceea și au recunoscut cei care voiau să cumpere turma și care mă păzeau#11,11 Este subliniată imposibilitatea stăpânirii turmei și, deci, responsabilitatea pe care o au în privința sorții care le așteaptă. că era un cuvânt al Domnului. 12Eu le-am zis: „Dacă este bun în ochii voștri, dați-mi plata! Dacă nu, încetați!”. Ei mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginți#11,12 Era prețul unui sclav (cf. Ex 21,32), o sumă derizorie. Așadar, traficanții își bat joc de Domnul, al cărui reprezentant este păstorul.. 13Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului#11,13 Cu siguranță, în timpul epocii celui de-al doilea templu se aflau și olari printre personalul templului. Misiunea unora dintre ei era aceea de a transforma monedele oferite pentru templu în lingouri de metal (rădăcina verbală a acestui cuvânt ar putea să însemne și: „a topi”). Această interpretare a fost confirmată de Noul Testament, după care cei treizeci de arginți ai lui Iùda nu au fost puși în tezaurul templului, ci au fost destinați cumpărării „Ogorului Olarului”, pentru îngroparea pelerinilor (cf. Mt 27,2). În orice caz, porunca Domnului adresată profetului arată dezgustul față de cei care au îndrăznit să-l aprecieze pe profetul-păstor – și, deci, pe Dumnezeu însuși (cf. Zah 11,12) – cu un preț atât de mic. valoarea prețului cu care am fost prețuit de ei!”. Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului în casa Domnului. 14Am frânt al doilea toiag, [cel numit] „Uniune”, ca să frâng frăția#11,14 Iùda era de fapt fiul lui Israèl-Iacòb, după sistemul tradițional al celor douăsprezece triburi (cf. Gen 46,8-25). Începând de la profeții cei mai vechi, Iùda a început să reprezinte Regatul de Sud, după cum Israèl reprezenta Regatul de Nord. De aceea, cele două regate se puteau numi frați. Această ruptură poate să se raporteze la separarea definitivă dintre comunitatea de la Ierusalím și cea din Samaría prin construirea templului schismatic de pe muntele Garizím în anul 328 î.C. dintre Iúda și Israél. 15Domnul mi-a spus: „Ia-ți și instrumentele unui păstor nebun!#11,15 Nu sunt descrise nicăieri și sunt identice cu cele de care se folosește păstorul cel bun.”. 16Căci, iată, eu fac să se ridice un păstor în țară care nu le va vizita pe cele gata să piară, pe cea tânără nu o va căuta, pe cea rănită#11,16 Lit.: „zdrobită”. nu o va vindeca, pe cea care stă [în picioare] nu o va hrăni, ci carnea celei grase o va devora și le va smulge copitele#11,16 Altfel nu ar putea să se hrănească cu ele, după lege (cf. Lev 11,3; Dt 14,5-6). De fapt, oaia nu putea să fie mâncată; de aici reiese mai clar răutatea acestui păstor. Nu este clar cine este el, însă textul lasă să se înțeleagă faptul că este vorba de o putere dușmană care supune turma Domnului în teritoriul destinat ei.. 17Vai de păstorul nebun care-și părăsește turma. Sabia va fi peste brațul#11,17 Acest blestem (cf. și Ier 50,35-38) este aplicarea metaforică a unui act de război. De fapt, așa cum sabia adversarului care cade pe brațul luptătorului îl scoate din luptă, tot la fel și pentru păstor: dacă brațul său drept este imobilizat, nu mai poate să-și folosească instrumentele indispensabile pentru îngrijirea turmei (cf. Zah 11,15; Ps 23,4). lui și peste ochiul lui drept. Brațul lui se va usca și ochiul său drept va slăbi#11,17 Profetul are înaintea ochilor un personaj istoric a cărui soartă este amintită după abandonarea turmei. Targùmul aramaic vede evocată în acest verset soarta lui Sedecía, ultimul rege al lui Iùda, condus în exil de Nabucodonosòr după ce i-au fost scoși ochii (Ier 39,4-7). Probabil, însă, trebuie văzută aici doar o descriere tipică a sorții oricărui păstor rău.. #Ez 34,8-10 #Mt 26,15 #Mt 27,5 #Ez 34,4 #In 10,12-13
Selectat acum:
Zaharia 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași