Zaharia 12
12
Eliberarea și reînnoirea Ierusalímului#12,0 Începe ultima parte a oracolelor Cărții lui Zaharía (Zah 12–14). Tema primei secțiuni (12,1-8) este bătălia finală sub conducerea Domnului; a doua (Zah 12,9–13,1) are ca temă transformarea inimilor, urmare a morții unui necunoscut, plâns amar și cu durere mare. Secțiunea a treia (Zah 13,2-6) descrie purificarea definitivă a întregii țări.
1Profeție. Cuvântul Domnului despre Israél#12,1 Această formulă se găsește rar ca introducere a unui oracol sau a unei serii de oracole profetice (cf. Zah 9,1; Os 1,1; Mih 1,1; Sof 1,1; 2,5; Mal 1,1).. Oracolul Domnului, care întinde cerurile, care întemeiază pământul și face duhul omului în interiorul lui. 2Iată, voi pune Ierusalímul să fie o cupă a amețelii#12,2 Cupa dată pentru a fi băută de o cetate sau de un popor simbolizează pedepsirea provocată de mânia Domnului (cf. Is 51,22; Ier 25,15; Hab 2,16). pentru toate popoarele de jur împrejur! Va fi și împotriva lui Iúda când va fi asediat Ierusalímul#12,2 Textul ebraic este dificil. El insistă asupra faptului că toată Iudèea va participa la victoria capitalei..
3În ziua aceea, voi pune Ierusalímul să fie o piatră de povară pentru toate popoarele. Toți cei care vor fi împovărați de ea vor fi răniți. Se vor aduna împotriva lui toate neamurile pământului#12,3 Oracolul divin are ca obiect cetatea Ierusalímului. Viziunii despre Ierusalím, ca o piatră de povară, i se adaugă aceea a cetății asediate.. 4În ziua aceea – oracolul Domnului – îi voi lovi pe toți caii cu zăpăceală#12,4 Imaginea descrie condiția de dezorientare totală (cf. Is 59,10; Ier 4,9) ca o consecință a blestemului divin (cf. Dt 28,28)., iar pe călăreții lor cu nebunie#12,4 Aceasta era condiția egiptenilor în timpul plăgii întunericului (cf. Ex 10,21-23).. Peste casa lui Iúda îmi voi deschide ochii și pe toți caii popoarelor îi voi lovi cu orbire. 5Căpeteniile lui Iúda vor spune în inima lor#12,5 Nu este vorba de un act liturgic comunitar pentru a-l lăuda pe Domnul datorită intervenției sale, așa cum a fost la Marea Roșie (cf. Ex 15,1-21), ci de cunoașterea pe care o au conducătorii lui Iùda referitor la intervenția Domnului.: „Forța locuitorilor Ierusalímului este în Domnul Sabaót, Dumnezeul lor”#12,5 Este o formulă de credință în intervenția lui Dumnezeu mântuitorul, vestită deseori de profeți (cf. Is 45,24; 12,2; 49,5; 62,8; Ier 16,19) și reluată de psalmiști (cf. Ps 28,8; 29,11; 62,12 etc.).. 6În ziua aceea, voi pune căpeteniile lui Iúda să fie ca un cuptor de foc cu lemne și ca o flacără de foc cu paie. Ele vor devora la dreapta și la stânga toate popoarele de jur împrejur. Ierusalímul va fi locuit din nou în locul său, în Ierusalím#12,6 Ultimul cuvânt ebraic din verset, adică „în Ierusalím”, lipsește din multe versiuni.. 7Domnul va salva corturile lui Iúda mai întâi, pentru ca gloria casei lui Davíd și gloria locuitorilor Ierusalímului să nu se mărească peste Iúda#12,7 Gloria reprezintă puterea economică și civilă pe care o dobândește cineva datorită unei situații favorabile. În acest caz, este creditul acordat individului sau grupului de intervenția Domnului. Când este vorba de casa lui Davíd, se înțeleg toți aceia care compun guvernarea comunității, în centrul cărora se află descendentul lui Davíd (cf. 1Rg 4,1-6; Sof 1,9), sau, în sens mai restrâns, sunt membrii care provin din descendența lui Davíd (cf. 2Rg 10,1-14; Sof 1,8).. 8În ziua aceea, Domnul cel veșnic îi va proteja pe locuitorii Ierusalímului, și aceia dintre ei care se poticnesc, în ziua aceea, vor fi ca Davíd#12,8 Tipul omului curajos și puternic (cf. 1Sam 17), al eroului în bătălie (cf. 1Sam 18,6-16). Așadar, în epoca mântuirii, Dumnezeu îi va binecuvânta pe toți locuitorii Ierusalímului cu această binecuvântare, așa încât vor înfrunta bătălia finală în mod eroic (cf. Il 4,10)., iar casa lui Davíd va fi ca Dumnezeu#12,8 Deși este atât de îndrăzneț, termenul de comparație nu provoacă mirare: el înseamnă că vor comanda și se vor lupta asemenea lui Dumnezeu, în mod infailibil și invincibil (cf. Zah 12,6)., ca îngerul Domnului#12,8 Expresia intenționează, probabil, să corecteze afirmația precedentă îndrăzneață. Ea evocă tradiția veche a pustiului (cf. Ex 33,2). înaintea lor.
9În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalímului#12,9 Fragmentul din v. 9-14 prezintă momentul nimicirii tuturor popoarelor care se ridică la luptă împotriva Ierusalímului (v. 9). În acest context, interesul oracolului divin se concentrează asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul Ierusalímului, în casa lui Davíd și printre locuitorii cetății (cf. v. 10). Mișcați de Duhul lui Dumnezeu, aceștia plâng cu amar situația unui personaj anonim, de care se simt responsabili (v. 10-12). Din această moarte, pentru ei se deschide totuși un izvor veșnic de mântuire. Datorită acestor contraste și a anonimatului personajului misterios, oracolul este foarte dificil și supus la diferite interpretări. Dintre acestea, o interpretare îl vede în personajul străpuns și obiect al atracției pe regele pios Iosia (640-609 î.C.), ucis în Câmpia Meghído (cf. 2Rg 23,29); dar moartea lui nu a însemnat eliberarea, ci, dimpotrivă, ruinarea Ierusalímului. Tot la fel, nu pare acceptabilă interpretarea care vede aici o referință la mitul lui Tammuz, a cărui moarte se celebra asteptându-se glorioasa lui înviere: nu rămâne de fapt nicio urmă din prezența acestui mit în liturgia ebraică. Cea mai probabilă pare interpretarea care se apropie de învățătura despre Slujitorul răbdător al lui Yhwh din Deutero-Isaía (cf. Is 52,13–53,12). Și acolo, ca și în textul lui Zaharía, este vorba de moartea cuiva de la care vine mântuirea. Acesta este un nevinovat și moartea lui este cauzată de vinovăția acelora care sunt mântuiți. Numai că, în Isaía, mântuirea este universală, în Zaharía, însă, este restrânsă la casa lui Davíd și la locuitorii Ierusalímului.. 10Voi revărsa asupra casei lui Davíd și asupra locuitorilor Ierusalímului un duh de îndurare și de implorare #12,10 Lit: „har și cerere”. Cuvântul „har”, în sine, are o semnificație pasivă: favorizat de Dumnezeu. Așadar, ar fi vorba despre un dar al bunăvoinței divine, nu de o dispoziție a omului. Totuși, în acest context se pare că nu trebuie înțeles astfel. Cuvântul succesiv „cerere”, de la sine sau împreună cu altele, indică întotdeauna o dispoziție a sufletului omului care se îndreaptă spre Dumnezeu pentru a-l invoca, pentru a-l ruga, pentru a săvârși un act religios. Oracolul divin vestește, deci, că Dumnezeu, prin revărsarea Duhului său, va săvârși în comunitatea din Ierusalím o schimbare interioară, o convertire. Este un progres în revelarea lumii Duhului față de cea din Il 3,1-5 și Ez 36 și o reia, desăvârșind-o, pe cea din Ier 31,31-34.și vor privi la mine#12,10 Este vorba de o atitudine de încredere și de docilitate din partea unei persoane, incluzând voința de adeziune., pe care l-au străpuns#12,10 Fiind imposibil ca Dumnezeu să fie străpuns în mod material, sau textul a fost modificat prin referința la un alt personaj anonim, nu la Dumnezeu, sau i s-a dat o semnificație aproximativă verbului ebraic. Această soluție din urmă a fost adoptată de traducătorul grec care a luat cuvântul ebraic cu sensul de „a insulta”. Evanghelistul Ioan descoperă că personajul pentru care se face un doliu impreSiònant este obiectul batjocurii, la fel ca și Yhwh, fiind Dumnezeu la fel ca Yhwh, Cristos, victima și cauza mântuirii umane. Însă acesta este un sens spiritual pe care numai revelația creștină a putut să-l înțeleagă pe deplin. În oracolul profetic, așadar, obiectul batjocurii este Yhwh. Pe el l-au batjocorit până în momentul în care, primind darul Duhului, l-au urmat cu fidelitate., îl vor jeli cum se jelește singurul [fiu]#12,10 Pentru a identifica cine este acest necunoscut, este necesar să se țină cont de contextul imediat din care rezultă că plânsul asupra lui este rodul Duhului, la fel ca și privirea spre Domnul. Așadar, nu se plânge numai pentru că este vorba de un personaj drag și important pentru comunitate, ci pentru că a fost ofensat și batjocorit. Este vorba de un plâns de căință și de convertire. Acest personaj se află, așadar, pe aceeași linie cu Yhwh sau este cineva care se identifică cu el și îl reprezintă. S-ar putea face referință la bunul păstor din Zah 11,4-14, reprezentat de profet. Însă, pentru că este vorba de moartea lui, referința cea mai apropiată este cea a Slujitorului suferind al lui Yhwh din Is 52,13–53,12. Așadar, trebuie excluse toate interpretările care îl identifică pe acest mare anonim sau cu o colectivitate (spre exemplu, tribul lui Beniamín: Jud 21,1-7), sau cu deportații plânși de Rahèla (cf. Gen 35,19-20; Ier 31,15; Mt 2,17-18), sau cu un individ trimis în mod nedrept la moarte (ca Zaharía, fiul lui Ioiada: cf. 2Cr 24,20-22; Mt 23,35) sau care a pierit în mod tragic, la fel ca Iosia (cf. 2Rg 23,28-30). În toate aceste cazuri, lipsește circumstanța naturii penitențiale a plânsului. și-l vor plânge amar, cum se plânge amar întâiul născut. 11În ziua aceea, se va mări jalea în Ierusalím ca jalea lui Hadád-Rimón#12,11 Probabil este o aluzie la o liturgie a zeului canaanean Bàal, în care se celebra moartea și învierea lui; sărbătoarea era cunoscută și de iudei cu numele dublu de Hadàd-Rimòn. în câmpia Meghído#12,11 Este menționarea câmpiei celei mari din Izrèel (cf. Os 1,5), unde se celebra, probabil, ritul pentru moartea lui Bàal.. 12Țara va jeli, familie după familie de o parte:
familia casei lui Davíd de o parte
și femeile lor, de altă parte#12,12 Această separare între bărbați și femei în actele de cult, care se presupune că se desfășura la templu, pune în evidență tendința tot mai accentuată a unei diferențieri și specificări a claselor în locul sacru al sanctuarului din epoca post-exilică.;
familia casei lui Natán#12,12 Așa cum apare din genealogia lui Luca (cf. Lc 3,31), familia lui Natàn, fiul lui Davíd, în timpul lui Isus trebuie să fi avut un oarecare renume, fapt pentru care a fost menționată (cf. 2Sam 5,14). de o parte
și femeile lor, de altă parte;
13familia casei lui Lévi#12,13 Sunt indicate familiile levitice diferite, care dețineau exclusivitatea puterii sacerdotale (cf. Ez 44,15-31). de o parte
și femeile lor, de altă parte;
familia casei lui Șiméi#12,13 Un descendent al lui Lèvi prin Gherșòn (cf. Ex 6,17; Num 3,17-18). de o parte
și femeile lor, de altă parte;
14toate familiile rămase,
familie cu familie de o parte
și femeile lor, de altă parte. #Is 44,24 #In 19,37; Ap 1,7
Selectat acum:
Zaharia 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași