Romani 6
6
Noua viață în Cristos, prin Botez
1Așadar, ce vom zice? Să rămânem în păcat ca să se înmulțească harul? 2Nicidecum! Noi, care am murit pentru păcat, cum să mai trăim în el? 3Sau nu știți că noi, toți care am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea lui? 4Așadar, am fost înmormântați împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, la fel și noi să umblăm într-o viață nouă. 5Căci dacă am fost împreună sădiți#6,5 Termenul grec „symphytòi” (participiu plural, masculin) nu indică doar o altoire, ci o ramură din aceeași plantă. Este o „plantare împreună” care presupune aceeași creștere. Insistând asupra unității vii, unii traducători parafrazează expresia prin: „au devenit o unică făptură; aceeași ființă; aceeași natură”, pierzând din forța metaforei sfântului Paul. într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6știind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună [cu el], pentru ca trupul păcatului#6,6 În scrierile sfântul Paul există difrență între „sòma” (= „corp”, partea materială a persoanei) și „sàrx” (= „carne, trup”, care indică firea slabă, limitată, aplecată spre rău a omului). Aici nu este vorba despre trup, întrucât este diferit de suflet, ci de omul în întregime care acționează în și prin trupul său, locul necesar al existenței sale, al acțiunii sale, al prezenței sale în lume (cf. Rom 12,1). Cele două expresii din verset, „trupul păcatului” și „omul cel vechi”, sunt echivalente. să fie nimicit, așa încât să nu mai fim sclavii păcatului, 7fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat.
8Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu el, 9știind că Cristos cel înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere#6,9 Lit.: „nu mai stăpânește”. asupra lui. 10Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăiește pentru Dumnezeu. 11Tot așa și voi, considerați că sunteți morți pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus#6,11 Câteva manuscrise vechi adaugă: „Domnul nostru”.!
12Așadar, să nu mai domnească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să ascultați de poftele lui, 13și nici să nu puneți membrele voastre ca instrumente ale nedreptății în slujba păcatului#6,13 Lit.: „pentru păcat”., ci oferiți-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca înviați din morți, iar membrele voastre ca instrumente ale dreptății în slujba lui Dumnezeu! 14Căci păcatul nu va mai avea putere#6,14 Lit.: „nu va mai stăpâni”. asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.
De la sclavia păcatului la slujirea lui Dumnezeu
15Și atunci, ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16Nu știți că, dacă vă dați cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteți sclavii aceluia de care ascultați, ori ai păcatului, spre moarte#6,16 Unele manuscrise omit: „spre moarte”., ori ai ascultării, spre justificare? 17Dar mulțumire să fie [adusă] lui Dumnezeu pentru că erați sclavii păcatului, însă ați ascultat din inimă de regula#6,17 Lit.: „týpos” (= „tipul, figura”). învățăturii care v-a fost încredințată. 18Fiind eliberați de păcat, voi ați devenit sclavi ai dreptății. 19Vorbesc ca om#6,19 Paul se scuză că folosește un limbaj neadaptat (cf. Rom 6,17), al cărui caracter defectuos provine atât de la slăbiciunea ascultătorilor, cât și de la misterul însuși, pe care niciun limbaj uman nu ar putea să-l explice în mod total satisfăcător, fie din cauza ambelor realități., din cauza slăbiciunii firii voastre: după cum [odinioară] vă puneați membrele ca sclavi ai impurității și nelegiuirii spre nelegiuire, tot așa, acum, oferiți-vă membrele ca sclavi ai dreptății spre sfințenie#6,19 Poporul lui Israèl este „sfânt” pentru că este poporul pe care Dumnezeu l-a pus deoparte, poporul cu care a stabilit o relație strânsă prin alegere. Sfințenia lui Israèl este așadar lucrarea lui Dumnezeu. Însă la această alegere, Israèl trebuie să răspundă prin ascultare, prin practicarea dreptății. Sfințirea va fi așadar comportamentul prin care cel care este „sfânt” prin lucrarea lui Dumnezeu, prin apartenența sa la poporul lui își realizează vocația în mod concret prin ascultarea personală.. 20Căci atunci când erați sclavii păcatului, erați liberi în ceea ce privește dreptatea. 21Dar ce rod aveați atunci? Acum vă rușinați de acele lucruri, de vreme ce sfârșitul lor este moartea. 22Acum însă, după ce ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, iar scopul este viața veșnică. 23Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru. #3,8 #Gal 3,27 #Col 2,12 #2Tim 2,11 #Fil 3,10-11 #Ef 2,6 #Col 3,9-10; 4,22-24 #Gal 5,24; 6,14 #Fap 13,34 #1Pt 3,18 #Evr 9,26 #1Pt 2,24 #Gen 4,7 #Gal 5,18 #In 8,34 #Gal 5,13 #In 8,36 #12,1 #In 15,8.16 #5,12.21 #Gal 6,8 #Iac 1,15
Selectat acum:
Romani 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
