Apocalipsul 2
2
Către Biserica din Éfes
1Îngerului Bisericii#2,1 Expresia enigmatică are o capacitate de evocare multiplă: 1) „Îngerul Bisericii” poate fi episcopul. În timpul scrierii Apocalipsului, Biserica din Asia Mică are o ierarhie și o structură bine definită. În acest cadru, acest apelativ i se poate atribui episcopului, persoană care are un raport special și direct cu Dumnezeu; 2) „Îngerii Bisericii” pot fi și îngerii, adevărații colaboratori ai lui Cristos înviat. Ei au un rol activ în viața Bisericii, ajutând-o să realizeze dimensiunea transcendentală; 3) mesajul adresat „îngerului” este îndreptat către Biserică în totalitatea ei. Ca atare, „înger” și „Biserică”, sub acest aspect, coincid. din Éfes scrie-i:
așa#2,1 Lit.: „acestea”. spune cel care ține cele șapte stele în mâna lui dreaptă, cel care umblă în mijlocul celor șapte candelabre de aur: 2„Cunosc faptele tale, truda#2,2 Unele manuscrise adaugă: „ta”; altele au pluralul: „străduințele tale”. și statornicia#2,2 Termenul grec „hypomoné” este un cuvânt tipic Apocalipsului și are sensul de „capacitate de a rezista” în timpul persecuției, „de a suporta” persecuția, rămânând statornic. Această virtute se obține numai în contact cu Cristos înviat, contact realizat în adunarea liturgică. ta și că nu-i poți suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei care se numesc apostoli, și nu sunt și i-ai descoperit mincinoși. 3[Știu] că ai răbdare și că ai suferit#2,3 Sau „suportat”. pentru numele meu și n-ai obosit.
4Însă am [ceva] împotriva ta: ai părăsit iubirea ta cea de la început. 5Adu-ți aminte deci de unde ai căzut, convertește-te și fă faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și voi schimba candelabrul tău de la locul lui#2,5 Ținând cont de semnificația cuvântului „candelabru” din Ap 1,20, amenințarea înseamnă dispariția comunității. Cine vizitează astăzi Efesul de odinioară nu poate să nu-și aducă aminte de această amenințare. Este suficient să privești ruinele Bisericii Duble (88/33 m) și ale bazilicii „Sfântul Ioan” (110/40 m)..
6Totuși ai ceva: urăști faptele nicolaiților, pe care le urăsc și eu.
7Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor! Celui care învinge îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu!”.
Către Biserica din Smírna
8Iar îngerului Bisericii din Smírna#2,8 Smírna, oraș port la Marea Egee, situat pe țărmul vestic al Asiei Mici, la 74 km nord de Efes. Despre comunitatea creștină din Smírna nu există alte informații. Astăzi se numește Izmir și este unul dintre cele mai mari orașe ale Turciei. scrie-i:
așa spune cel care este cel dintâi și cel de pe urmă, cel care a fost mort și este viu. 9„Cunosc strâmtorarea și sărăcia ta – deși ești bogat – și insulta din partea celor care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satànei. 10Nu te teme de ceea ce vei avea de suferit! Iată că diavolul este gata să arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să vă pună la încercare, și veți avea o strâmtorare de zece zile#2,10 Expresia nu se referă la un timp real. Numărul 10 indică o durată limitată a persecuției, în ciuda violenței ei.! Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții!
11Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor! Cel care învinge nu va fi deloc vătămat de moartea cea de-a doua”.
Către Biserica din Pérgam
12Iar îngerului Bisericii din Pérgam#2,12 Pèrgam, oraș situat în partea de vest a Turciei de azi, la 100 km nord de Smírna. Era renumit în Antichitate pentru Asclèpeion, centru cultual și terapeutic, și pentru templul lui Zèus Sotèr, care se afla pe colina ce domina orașul (lungime 36 m, lățime 34 m și înălțime 12 m). Săpăturile arheologice din 1886 au scos la lumină măreția construcțiilor, iar multe dintre operele de artă se află la Pèrgamon Museum din Berlin. scrie-i: așa spune cel care are sabia cea ascuțită, cu două tăișuri: 13„Știu unde locuiești: acolo unde este tronul Satànei#2,13 „Tronul Satànei” este considerat de mulți a fi tronul lui Zèus Sotèr, păstrat în prezent la Pèrgamon Museum din Berlin.. Tu ții cu tărie numele meu și nu ai renegat credința mea nici în zilele când Antípa, martorul meu cel credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuiește Satàna.
14Însă am câteva lucruri împotriva ta, că ai acolo pe unii care țin învățătura lui Balaám#2,14 Referirea la Balaàm, ca figură negativă, se bazează pe textele din Num 31,15-16; 25,1-3, interpretate deja de tradiția iudaică. Balaàm, prezicătorul de la curtea regelui din Moàb, Bàlac, după ce, sub presiunea inspirației divine, profețise victoria Israèlului, ar fi îndemnat femeile moabite să-i seducă pe israeliți și să-i conducă astfel la idolatrie. Aplicarea figurii lui Balaàm la situația din Pèrgam nu presupune neapărat aceleași păcate, dar e o atenționare împotriva pericolului sincretismului în comunitatea creștină., care l-a învățat pe Bálac să arunce o piatră de scandal înaintea fiilor lui Israél, ca să mănânce cărnuri#2,14 Lit.: „cele”. jertfite idolilor și să se desfrâneze. 15Astfel, ai și tu pe unii care în mod asemănător țin învățătura nicolaiților#2,15 După Sfinții Părinți, nicolaiții erau o sectă creștină de proveniență elenistică, cu tendințe gnostice, antinomiste, negând divinitatea lui Cristos. Este nefondată teza că ar fi discipolii diaconului Nicolàe (Fap 6,5). Din context se pare că ar fi vorba de o criptogramă: „níko-làos” = „Bāʿal-ʿam” = „înving poporul”, indicându-i pe creștinii sincretiști care, asemenea lui Balaàm, amestecă religia adevărată cu idolatria și imoralitatea.. 16Convertește-te, deci! Dacă nu, voi veni repede la tine și voi face război împotriva lor cu sabia gurii mele.
17Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor! Celui care învinge îi voi da din mana cea ascunsă#2,17 În expresia „mana ascunsă”, autorul reia figura manei ca aliment dat de Dumnezeu în timpul peregrinării Israèlului prin pustiu; mana din arca alianței este interpretată de tradiția iudaică drept „ascunsă în ceruri” și dar al epocii mesianice. Autorul adaugă și interpretarea comună, după care mana este Euharistia. În acest caz, „mana ascunsă” este Euharistia – dar al lui Cristos înviat către Biserica sa – așa cum este ea trăită de comunitatea creștină, dar ascunsă, adică mereu de descoperit și de aprofundat, ca o relație personală cu Cristos, pregătind plinătatea vieții care va avea loc în escatologie. și îi voi da o pietricică albă#2,17 Pornind de la o tradiție iudaică (Mishna, sota 9,12) despre piatra Șamir (creată în amurgul ultimei zile a creației, de mărimea unui bob de orz, cu o greutate mare, ar fi fost folosită la înscrierea numelor celor douăsprezece triburi ale lui Israèl pe efodul marelui preot și la tăierea blocurilor de piatră la construirea templului lui Solomon), autorul, adăugând calificativul „albă”, indică posibilitatea intrării în dimensiunea transcendentală, supranaturală, proprie lui Cristos cel înviat, „Pietricica albă” fiind astfel o „legitimație” pentru intrarea în glorie., iar pe pietricică este scris un nume nou, pe care nu-l cunoaște nimeni decât cel care-l primește”.
Către Biserica din Tiatíra
18Iar îngerului Bisericii din Tiatíra#2,18 Tiatíra era un important centru strategic între Pèrgam și Smírna. Singurele informații despre comunitatea din Tiatíra sunt numai în acest text. scrie-i:
așa spune Fiul lui Dumnezeu, cel care are ochii ca flacăra focului și picioarele, asemenea bronzului strălucitor: 19„Cunosc faptele tale, iubirea, credința, slujirea și statornicia ta și că faptele tale din urmă le întrec pe cele dintâi. 20Dar am [ceva] împotriva ta: că o lași pe femeia aceea, Izabéla#2,20 „Izabela” este aici un nume ce reprezintă o persoană reală, poate chiar din comunitatea creștină, care promova sincretismul religios în Tiatíra. În același timp, acest nume face aluzie la prințesa din Sidòn, devenită soția regelui Ahàb, care a introdus în Israèl cultul păgân al lui Bàal (1Rg 16–21)., care se numește pe sine profetesă, să-i învețe și să-i înșele pe slujitorii mei să se desfrâneze și să consume cele jertfite idolilor. 21I-am dat timp să se convertească, dar ea nu vrea să se întoarcă#2,21 Lit.: „convertească”. de la desfrânarea ei. 22Iată, o voi arunca [bolnavă] la pat, iar pe cei ce se dedau cu ea la adulter, într-o mare strâmtorare dacă nu se convertesc de la faptele lor. 23Pe copiii ei îi voi lovi cu moartea și vor ști toate Bisericile că eu sunt cel care cercetează rărunchii și inimile#2,23 După mentalitatea ebraică, rărunchii sunt sediul sentimentelor, în timp ce inima este centrul gândirii (Ier 11,20; 17,10; Ps 7,10). și voi da fiecăruia dintre voi după faptele voastre.
24Însă vouă, celorlalți din Tiatíra, care nu au această învățătură și care nu au cunoscut «profunzimile Satànei»#2,24 Expresia „profunzimile Satànei” este cunoscută în ambientul gnostic și se referă la cei inițiați care pretindeau că pot ajunge la cunoașterea „profunzimilor lui Dumnezeu”, pretenție care, pentru autorul Apocalipsului, este o blasfemie., așa cum le numesc ei, vă spun că nu pun peste voi altă povară. 25Țineți numai cu tărie ceea ce aveți până când voi veni!
26Celui care învinge și celui care
păstrează până la sfârșit faptele mele
îi voi da putere asupra neamurilor
27și le va conduce cu un toiag de fier
și ca pe niște vase de lut le va zdrobi
28așa cum am primit și eu de la Tatăl meu și îi voi da steaua cea de dimineață#2,28 Reluând expresia mesianică din Num 24,17 despre „Steaua lui Iacob”, autorul se referă aici la acea dimensiune transcendentală care este proprie lui Cristos înviat și care va fi comunicată pe deplin Bisericii în ziua escatologică. Promisiunea lui Cristos provoacă Biserica la o tensiune spre acest moment..
29Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!”. #1,16.20; 3,1 #1,12 #Gen 2,9; Ap 22,2 #Is 44,6; 48,12; Ap 1,8.17; 22,13 #1,18 #Dan 1,12.14 #20,6.14; 21,8 #1,16 #19,15 #1,5; 3,14; 19,11 #Is 62,2; 65,15; Ap 3,12; 14,1 #Dan 10,6; Ap 1,14-15 #Num 25,1-2; Ap 2,14 #Ps 7,10 #Ps 62,13; Mt 16,27 #Ps 2,8 #Ps 2,9; Ap 12,5; 19,15
Selectat acum:
Apocalipsul 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
