Psalmi 147
147
PSALMUL 147 (146-147)
Dumnezeu cel atotștiutor se îngrijește de poporul său
1Lăudați-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm
psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este
să-l lăudăm pe el#147,1 Lit.: „plăcută este lauda lui”.!
2Domnul reclădește Ierusalímul,
îi adună pe cei alungați ai lui Israél.
3El vindecă pe cei cu inima zdrobită#147,3 „Inima zdrobită”. Lit.: „cei zdrobiți cu inima”. Sunt cei care au suferit mai mult decât alții, în interior mai mult decât în exterior, din cauza tragediei exilului și a umilirilor. Pot fi identificați cu „cei sărmani” din v. 6.
și leagă rănile lor.
4El socotește numărul stelelor
și le cheamă pe nume pe toate#147,4 Este o imagine poetică pentru a indica regalitatea și suveranitatea lui Dumnezeu. Stelele nu sunt divinități, ci slujitoare ascultătoare de Domnul (Is 40,26; Bar 6,59). Domnul „le dă nume”, adică le cunoaște, hotărăște destinul lor și le este stăpân (cf. Gen 2,19-20; 17,5)..
5Mare este Domnul nostru
și atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
6Domnul sprijină pe cei sărmani
și doboară la pământ pe nelegiuiți#147,6 Un adevăr teologic constant în Biblie, reluat în Lc 1,52..
7Înălțați Domnului
[cântare] de mulțumire,
cântați imnuri
Dumnezeului nostru cu harpa!
8El acoperă cerul cu nori,
stabilește pământului ploaie,
el face să răsară iarbă în munți
[și verdeață spre trebuința oamenilor]#147,8 Această ultimă parte a versetului lipsește în TM, dar există în LXX, de unde și este luată..
9El dă hrană animalelor
și puilor de corb care strigă.
10Nu are plăcere de puterea calului
și nici nu-și găsește plăcerea
în iuțeala omului;
11Domnului îi sunt plăcuți
cei care se tem de el,
cei care își pun speranța
în milostivirea lui.
12Preamărește-l, Ierusalím,
pe Domnul,
laudă-l, Sión, pe Dumnezeul tău!
13Căci el întărește
zăvoarele porților tale,
el binecuvântează pe fiii tăi
în mijlocul tău#147,13 „Porțile” indică toată cetatea. „Zăvoarele” și „porțile” sunt semnul siguranței care vine de la Dumnezeu, cel care „le întărește”. Zăvoarele și porțile Ierusalímului sunt prezentate în detaliu în Neh 3,3.6.13-15. Binecuvântarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,28) este ca o forță care dă roade, asigurând înmulțirea fiilor, darul păcii și fertilitatea solului. Pentru repopularea Ierusalímului, cf. Neh 7,4-5; 11–12; Esd 10,3.15-17..
14El dă#147,14 Lit.: „pune”. pace ținutului tău
și te satură cu cel mai bun#147,14 Lit.: „gras”. grâu.
15El își trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuțeală mare#147,15 Lit.: „până la o viteză [mare]”..
16El face să cadă zăpada ca lâna
și presară chiciura precum cenușa.
17Azvârle grindina ca firimiturile
și în fața gerului său, cine poate sta?
18Trimite cuvântul său și le topește,
stârnește vântul și vor curge apele.
19El îi face cunoscut lui Iacób
cuvântul său,
lui Israél, hotărârile
și judecățile sale.
20El n-a făcut așa cu niciun alt neam
și nu le-a făcut cunoscute
judecățile [sale]. Aleluia! #92,2 #Is 40,28 #33,18
Selectat acum:
Psalmi 147: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași