Psalmi 119
119
PSALMUL 119 (118)
Legea Domnului, izvor de bucurie și de pace
I (àlef)
1Fericiți sunt cei integri pe cale,
care umblă în legea Domnului.
2Fericiți sunt cei care păzesc mărturiile
lui și-l caută din toată inima.
3Ei n-au săvârșit fărădelege
și umblă pe căile sale.
4Tu ai dat#119,4 Lit.: „ai poruncit”. orânduirile tale,
ca să fie păzite cu grijă#119,4 Lit.: „mult”..
5O, de-ar fi căile mele statornice
în a păzi hotărârile tale!
6Atunci nu mă voi rușina
dacă voi fi privit
toate poruncile tale.
7Te voi lăuda cu inimă cinstită,
învățând judecățile tale drepte.
8Vreau să păstrez hotărârile tale,
nu mă lăsa în părăsire!#119,8 Lit.: „nu mă părăsi deloc!”.
II (bet)
9Cum va putea un tânăr
să rămână curat pe cale?
Numai păzind cuvintele tale.
10Te caut din toată inima;
nu lăsa să mă abat
de la poruncile tale!
11Păstrez în inimă cuvintele tale,
ca să nu păcătuiesc împotriva ta.
12Binecuvântat ești, Doamne;
învață-mă hotărârile tale!
13Vestesc cu buzele mele
toate judecățile gurii tale.
14Mă bucur pe calea mărturiilor tale,
mai mult decât de orice bogăție.
15Meditez la poruncile tale
și am sub ochi#119,15 Lit.: „privesc”. căile tale.
16Hotărârile tale sunt desfătarea mea#119,16 Lit.: „mă delectez în hotărârile tale”.
și nu voi uita cuvântul tău.
III (ghímel)
17Fă bine slujitorului tău, ca să rămân
în viață și să păzesc cuvântul tău!
18Deschide-mi ochii ca să văd
faptele minunate ale legii tale!
19Eu sunt străin pe pământ:
să nu ascunzi de mine poruncile tale!
20Sufletul meu se consumă#119,20 Lit.: „se zdrobește în tot timpul”. întruna
de dorul judecăților tale.
21Tu îi mustri pe cei fățarnici
și pe cei blestemați
care se abat de la poruncile tale.
22Ia#119,22 Lit.: „descoperă” sau „du captivă!”. de la mine ocara și batjocura,
căci am păzit mărturiile tale!
23Chiar dacă cei puternici
se pun#119,23 Lit.: „se întorc și vorbesc”. împotriva mea,
totuși, slujitorul tău meditează
la hotărârile tale.
24Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
[îndreptările] tale sunt sfătuitorii#119,24 Lit.: „oamenii sfatului meu”. mei.
IV (dàlet)
25S-a lipit de țărână sufletul meu:
fă-mă să trăiesc, după cuvântul tău!
26Eu îți fac cunoscute cărările mele
și tu îmi răspunzi:
învață-mă hotărârile tale!
27Fă-mă să înțeleg calea orânduirilor tale
și voi cugeta la faptele tale minunate!
28Îmi plânge#119,28 Lit.: „picură”. sufletul de supărare#119,28 Sau „de suferință”.:
ridică-mă, după cuvântul tău!
29Ține departe de mine calea minciunii
și dăruiește-mi legea ta!
30Am ales calea fidelității,
mi-am propus [să urmez]
judecățile tale.
31M-am alipit de mărturiile tale, Doamne,
să nu mă faci de rușine!
32Alerg pe calea poruncilor tale,
pentru că ai lărgit inima mea.
V (he)
33Arată-mi, Doamne, calea hotărârilor tale
și o voi păzi până la sfârșit!
34Fă-mă să pricep, ca să păzesc legea ta,
și o voi păzi din toată inima!
35Călăuzește-mă
pe calea poruncilor tale,
căci pe ea mi-am găsit plăcerea!
36Înclină-mi inima spre învățăturile
tale, și nu spre [dorința] de câștig!
37Întoarce ochii mei,
ca să nu vadă deșertăciunea,
și fă-mă să trăiesc pe calea ta!
38Împlinește față de slujitorul tău
cuvântul tău,
care este pentru cei ce se tem de tine!
39Îndepărtează ocara
care mă înspăimântă,
pentru că judecățile tale sunt bune!
40Iată, eu doresc orânduirile tale:
fă-mă să trăiesc în dreptatea ta!
VI (waw)
41Să ajungă la mine îndurarea ta,
Doamne,
și mântuirea ta, după cuvintele tale!
42Atunci voi răspunde
celor care mă defăimează,
căci mi-am pus încrederea
în cuvântul tău.
43Tu să nu iei niciodată din gura mea
cuvântul adevărului,
căci sper în judecățile tale!
44Voi păzi de-a pururi legea ta,
în veci și pentru totdeauna.
45Voi umbla cu îndrăzneală#119,45 Lit.: „cu lărgime”.,
deoarece caut orânduirile tale.
46Voi vorbi despre mărturiile tale
în fața regilor
și nu mă voi rușina.
47Bucuria mea sunt poruncile tale,
pe care le iubesc.
48Voi ridica mâinile#119,48 Lit.: „palmele”. mele
către poruncile tale,
pe care le iubesc,
și voi cugeta la hotărârile tale.
VII (zàin)
49Adu-ți aminte de cuvântul [dat]
slujitorului tău,
prin care m-ai făcut să sper!
50Aceasta e mângâierea mea în mizeria mea:
căci cuvântul tău îmi dă viață.
51Niște fățarnici mă batjoCòresc
peste măsură,
dar eu nu mă abat de la legea ta.
52Mi-am adus aminte, Doamne,
de judecățile tale cele din veac
și mi-am găsit mângâierea.
53Sunt cuprins de furie din cauza celor
nelegiuiți, care părăsesc legile tale.
54Cântări sunt pentru mine
hotărârile tale în casa în care
nu sunt decât un străin.
55Mi-am amintit noaptea
de numele tău, Doamne,
și am păzit legea ta.
56Acesta e [rostul] meu:
să urmez orânduirile tale.
VIII (het)
57Am zis: partea mea, Doamne,
este să păzesc cuvintele tale.
58Am căutat fața#119,58 Lit.: „am obosit”. ta din toată inima,
arată-ți îndurarea față de mine
după cuvântul tău!
59Am cercetat cărările mele și mi-am
întors pașii spre mărturiile tale.
60Mă grăbesc și nu vreau să întârzii
să păzesc poruncile tale.
61Lațurile celor nelegiuiți m-au înconjurat,
dar eu nu uit de legea ta.
62În miez de noapte mă ridic ca să te
laud pentru judecățile tale drepte.
63Sunt prieten#119,63 Lit.: „sunt tovarăș”. cu toți cei care se tem
de tine și cu cei care păzesc
orânduirile tale.
64Plin este pământul, Doamne,
de îndurarea ta,
învață-mă îndreptările tale!
IX (tet)
65Ai făcut bine slujitorului tău, Doamne,
după cuvântul tău.
66Învață-mă îndurarea, prudența#119,66 Lit.: „gustul”.
și știința, pentru că am rămas fidel
în poruncile tale!
67Înainte de a fi fost umilit,
umblam pe căi greșite#119,67 Lit.: „greșeam”.,
acum însă păzesc cuvântul tău.
68Tu ești bun și faci binele,
învață-mă hotărârile tale!
69Cei fățarnici mă calomniază#119,69 Lit.: „clevetesc minciuni împotriva mea”.,
dar eu voi păzi orânduirile tale
din toată inima.
70S-a întărit#119,70 Lit.: „îngroșat”. ca seul inima lor,
dar desfătarea mea este legea ta.
71Este bine pentru mine că am fost umilit, ca să învăț hotărârile tale.
72Mai bună este pentru mine legea
gurii tale decât mii de [lucruri]
din aur și argint.
X (iod)
73Mâinile tale m-au făcut
și m-au stabilit; fă-mă să înțeleg
și voi învăța poruncile tale!
74Cei ce se tem de tine mă vor vedea
și se vor bucura,
căci mi-am pus [toată] speranța
în cuvintele tale.
75Știu, Doamne, că judecățile tale sunt drepte
și întru fidelitate m-ai umilit.
76Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
după cuvântul [dat] slujitorului tău!
77Să vină asupra mea îndurările tale
și voi fi viu,
căci legea ta îmi este desfătare!
78Să fie făcuți de rușine cei fățarnici,
căci cu minciună m-au asuprit#119,78 Lit.: „m-au pervertit”.,
iar eu voi cugeta la orânduirile tale!
79Să se întoarcă spre mine
cei care se tem de tine
și cei care cunosc mărturiile tale!
80Inima mea să fie integră
în hotărârile tale, ca să nu fiu făcut de rușine!
XI (kaf)
81Sufletul meu tânjește#119,81 Lit.: „se sfârșește după”.
după mântuirea ta, în cuvântul tău
mi-am pus [toată] speranța.
82Mi s-au sfârșit ochii
în așteptarea promisiunii tale și spun:
„Când mă vei mângâia?”.
83Am ajuns ca un burduf [așezat] la fum,
dar nu am uitat de hotărârile tale.
84Câte sunt zilele slujitorului tău?
Când vei judeca oare
pe cei ce mă urmăresc?
85Cei fățarnici au săpat groapă înaintea
mea; ei nu sunt după legea ta.
86Toate poruncile tale sunt fidelitate;
pe nedrept m-au urmărit:
vino în ajutorul meu!
87Puțin [a lipsit] să mă șteargă#119,87 Lit.: „termine”.
de pe pământ,
dar nu am părăsit orânduirile tale.
88După îndurarea ta, dă-mi viață
și voi păzi mărturiile gurii tale.
XII (làmed)
89Cuvântul tău, Doamne, rămâne
în veci, neschimbat în cer.
90Fidelitatea ta dăinuie din generație
în generație; tu ai întemeiat
pământul și el se menține.
91După judecățile tale,
[totul] dăinuie#119,91 Lit.: „stă”. [până astăzi],
căci toate te slujesc pe tine.
92Dacă legea ta n-ar fi fost desfătarea
mea, atunci poate că aș fi pierit
în mizeria mea.
93În veci nu voi uita orânduirile tale,
căci prin ele mi-ai dat viață.
94Eu sunt al tău, mântuiește-mă,
căci am căutat orânduirile tale!
95Cei nelegiuiți mă așteaptă
ca să mă distrugă, dar eu vreau
să pricep mărturiile tale.
96Văd că tot ce-i desăvârșit are margini,
poruncile tale însă sunt nemărginite#119,96 Lit.: „foarte largi”..
XIII (mem)
97Cât de mult iubesc legea ta, Doamne,
toată ziua meditez la ea!
98Poruncile tale mă fac mai înțelept
decât dușmanii mei,
pentru că întotdeauna sunt cu mine.
99Sunt mai chibzuit
decât toți învățătorii mei,
deoarece cuget la mărturiile tale.
100Am mai multă pricepere
decât bătrânii,
pentru că păzesc orânduirile tale.
101Îmi țin pașii departe de orice cale a răului,
pentru a păzi cuvântul tău.
102Nu mă abat de la judecățile tale,
pentru că tu însuți mă înveți.
103Cât de plăcute sunt cuvintele tale
pentru cerul gurii mele!
[Ele sunt mai dulci]
decât mierea pentru gura mea.
104Am căpătat pricepere
din orânduirile tale, de aceea,
urăsc orice cale a minciunii.
XIV (nun)
105Cuvântul tău e făclie#119,105 Sau „candelă”. pentru pașii
mei și lumină pentru cărările mele.
106Am jurat și voi împlini#119,106 Lit.: „voi face să se ridice”. [jurământul]:
să păzesc judecățile tale cele drepte.
107Am fost umilit, Doamne,
peste măsură, fă-mă să trăiesc,
după cuvântul tău!
108Ofranda gurii mele
să-ți fie bineplăcută, Doamne,
și învață-mă judecățile tale!
109Sufletul meu este în mâinile#119,109 Lit.: „palmele”. mele
totdeauna și nu am uitat de legea ta.
110Mi-au întins#119,110 Lit.: „pus”. nelegiuiții cursă,
dar n-am rătăcit
de la orânduirile tale.
111Mărturiile tale
sunt moștenirea mea în veci,
ele sunt desfătarea inimii mele.
112Îmi plec inima,
ca să împlinească hotărârile tale:
aceasta este răsplata mea
pentru veșnicie.
XV (sàmec)
113Urăsc oamenii prefăcuți,
legea ta eu o iubesc.
114Tu ești locul meu de refugiu
și scutul meu, mi-am pus
[toată] speranța în cuvântul tău.
115Îndepărtați-vă de la mine, toți nelegiuiții!
Eu voi păzi poruncile
Dumnezeului meu.
116Fii sprijinul meu, după cuvântul tău,
ca să trăiesc, și nu mă fă de rușine
din cauza nădejdii mele!
117Susține-mă, și voi fi mântuit
și-mi voi găsi neîncetat bucuria
în hotărârile tale!
118Tu îi disprețuiești pe toți cei care se
îndepărtează de la hotărârile tale,
pentru că planurile lor
sunt doar minciună.
119Tu-i consideri cenușă#119,119 Lit.: „zgură”.
pe toți nelegiuiții pământului:
de aceea am iubit mărturiile tale.
120Îmi tremură carnea de frica ta
și mă tem de judecățile tale.
XVI (àin)
121Am făcut judecată și dreptate,
nu mă da#119,121 Lit.: „nu mă fă să mă odihnesc!”. [pe mâna]
celor care mă asupresc!
122Ia sub ocrotirea ta#119,122 Lit.: „garantează”. binele slujitorului tău,
ca să nu fiu asuprit de cei fățarnici!
123S-au sfârșit ochii mei
[în așteptarea] mântuirii tale
și a promisiunii dreptății tale.
124Poartă-te#119,124 Lit.: „fă”. cu slujitorul tău
după îndurarea ta
și învață-mă hotărârile tale!
125Eu sunt slujitorul tău, fă-mă să înțeleg
și voi cunoaște mărturiile tale!
126E timpul, Doamne, ca să intervii,
căci au încălcat legea ta.
127De aceea, eu iubesc poruncile tale
mai mult decât aurul,
mai mult decât aurul curat.
128De aceea găsesc drepte toate orânduirile tale și urăsc orice cale a minciunii.
XVII (peh)
129Mărturiile tale sunt minunate,
de aceea, sufletul meu le păzește
cu fidelitate.
130Explicarea cuvintelor tale dă lumină
și pricepere celor nepricepuți.
131Îmi deschid gura, căci ard de sete#119,131 Lit.: „tânjesc”.,
pentru că sunt însetat#119,131 Lit.: „doresc”.
de poruncile tale.
132Îndreaptă-ți fața spre mine
și îndură-te, după judecata
celor care iubesc numele tău!
133Fă statornici pașii mei
după cuvântul tău
și să nu aibă putere asupra mea
nicio nelegiuire!
134Scapă-mă de oprimarea omului
și voi păzi orânduirile tale!
135Luminează-ți fața pentru slujitorul
tău și învață-mă hotărârile tale!
136Șiroaie de lacrimi au vărsat#119,136 Lit.: „au coborât din”. ochii mei,
pentru că legea ta ei n-au păzit-o.
XVIII (țàde)
137Tu ești drept, Doamne,
și nepărtinitoare este judecata ta.
138Cu dreptate ai poruncit
mărturiile tale și în toată fidelitatea.
139Pe mine, zelul mă consumă,
pentru că asupritorii mei
au uitat cuvintele tale.
140Cuvântul tău este încercat în foc#119,140 Lit.: „în mult foc”.
și slujitorul tău îl iubește.
141Sunt mic și disprețuit,
dar nu uit orânduirile tale.
142Dreptatea ta este dreptate în veac
și legea ta este adevăr.
143Necazul și strâmtorarea m-au găsit,
dar poruncile tale
sunt desfătarea mea.
144Mărturiile tale sunt veșnic drepte,
fă-mă să le înțeleg, ca să trăiesc!
XIX (qof )
145Am strigat din toată inima mea:
răspunde-mi, Doamne,
și voi păzi hotărârile tale!
146Am strigat către tine, mântuiește-mă,
și voi păzi mărturiile tale!
147Odată cu ivirea zorilor#119,147 Lit.: „am întâmpinat zorile și am strigat”. am strigat,
îmi pun speranța în cuvântul tău.
148Îmi deschid ochii înainte
de străjile de noapte,
ca să meditez la cuvintele tale.
149Ascultă-mi glasul, Doamne,
după îndurarea ta;
după judecata ta, fă-mă să trăiesc,!
150Urmăritorii se apropie de mine cu
viclenie; se îndepărtează de legea ta.
151Dar tu, Doamne, ești aproape
și toate poruncile tale sunt adevăr.
152De mult timp
am cunoscut mărturiile tale,
că le-ai statornicit pentru vecie.
XX (reș)
153Vezi umilirea mea și salvează-mă,
pentru că nu am uitat de legea ta!
154Apără-mi cauza și răscumpără-mă,
fă-mă să trăiesc, după cuvântul tău!
155Mântuirea e departe de cei nelegiuiți,
pentru că nu caută hotărârile tale.
156Multe sunt îndurările tale, Doamne,
după judecățile tale, fă-mă să trăiesc!
157Sunt mulți urmăritorii
și asupritorii mei, dar eu nu mă
îndepărtez de mărturiile tale.
158I-am văzut pe cei trădători
și m-a cuprins dezgustul,
pentru că nu păzesc cuvântul tău.
159Iată, eu am iubit
orânduirile tale, Doamne,
fă-mă să trăiesc, după îndurarea ta!
160Temelia#119,160 Lit.: „începutul”. cuvântului tău
este adevărul, pentru vecie
orice judecată a ta este dreaptă.
XXI (sin)
161Fără temei mă urmăresc
cei puternici, dar inima mea
se teme numai de cuvântul tău.
162Eu tresalt de bucurie
pentru cuvântul tău,
precum cel care a găsit
o comoară#119,162 Lit.: „pradă”. mare.
163Urăsc și mi-e silă de minciună,
însă iubesc legea ta.
164De șapte ori pe zi îți aduc laudă
pentru judecățile tale drepte.
165Cei care iubesc legea ta
[se bucură] de multă pace,
nicio piedică nu le stă în cale#119,165 Lit.: „nu le este poticnire”..
166Aștept mântuirea ta, Doamne,
și împlinesc poruncile tale.
167Sufletul meu păzește mărturiile tale
și le iubește nespus de mult.
168Păzesc orânduirile și mărturiile tale
toate căile mele sunt înaintea mea.
XXII (tau)
169Să ajungă strigarea mea, Doamne,
înaintea feței tale,
după cuvântul tău,
fă-mă să înțeleg!
170Să vină rugăciunea mea în fața ta,
după cuvântul tău, eliberează-mă!
171Buzele mele să vestească#119,171 Lit.: „să bolborosească!”. lauda ta,
căci tu mă înveți hotărârile tale!
172Să cânte#119,172 Lit.: „să răspundă!”. limba mea cuvintele tale,
căci toate poruncile tale sunt drepte!
173Mâna ta să-mi vină în ajutor,
căci am ales orânduirile tale!
174Suspin de dor, Doamne,
după mântuirea ta
și legea ta este desfătarea mea.
175Să trăiască sufletul meu
și să te laude, judecățile tale
îmi vor veni în ajutor!
176Am rătăcit ca o oaie care s-a pierdut,
caută-l pe slujitorul tău,
căci nu am uitat poruncile tale! #128,1; Lc 11,28 #Prov 1,4 #Dan 7,28; Lc 2,19.51 #1,2 #Înț 7,11 #Rom 7,22 #39,13 #44,26 #Dt 11,22; Ier 13,11 #Ap 7,16 #Ier 9,23 #Is 33,15 #Mt 10,19 #111,2 #In 4,34 #28,2; 63,5 #105,42 #1Mac 12,9; Rom 15,4 #Pt 2,11 #63,7; 134,1 #Qoh 12,13 #16,5 #42,9 #Iac 1,5 #Prov 15,33 #25,8 #17,10; Is 6,10 #19,11 #Iob 10,8 #107,42 #101,2 #7,2 #57,7 #33,4; 111,7-8 #Is 40,8 #104,5 #Ier 33,25 #100,3 #Înț 24,29 #40,9 #Dt 4,6 #Înț 8,10 #19,11; Înț 24,20 #Prov 6,23 #70,6 #Ier 15,16 #Înț 2,12 #3,4 #116,16; 143,12 #69,14; 102,14 #19,9 #Is 54,14; Lc 1,74 #31,17 #Ier 13,17 #Dt 32,4; Ap 16,7; 19,2 #69,10 #Înț 8,21 #57,9 #Dt 4,7 #Mt 5,18 #69,17 #95,10 #In 17,17 #Is 9,2; Mt 13,44 #1In 2,10 #Rom 7,12 #Is 53,6; Ez 34,6; Lc 15,4; Pt 2,25
Selectat acum:
Psalmi 119: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași