Proverbe 25
25
V. A DOUA CULEGERE A LUI SOLOMÓN#25,0 Cap. 25–29 constituie a cincea colecție din Cartea Proverbelor, compusă din proverbe ale lui Solomòn, deci paralelă cu colecția din Prov 10,1–22,16. În general, corespunde cu aceasta atât în formă, cât și în conținut. Cât privește forma, cap. 25–27 se aseamănă mai mult cu ultima parte a proverbelor înțelepților (cf. Prov 24,1-28): abundă imaginile din natură, în special de la țară, cum ar fi: zăpada, norii, vântul, apa proaspătă, izvoarele tulburi, precum și cele despre păsări, cai, măgari, câine, îngrijirea turmei și a câmpului. În general, tonul este cel de îndemn.
1Și acestea sunt proverbele lui Solomón pe care le-au transcris#25,1 Indicația sugerează că în acest loc al cărții a fost introdus fragmentul care urmează. Verbul ar putea să însemne și „au adunat, au transmis”. oamenii lui Ezechía#25,1 După cum este specificat, este vorba de regele pios al Ierusalímului (716-687 î.C.), renumit, în special, pentru legătura lui cu profetul Isaia (cf. Is 36–39) în timpul campaniei lui Senaherib în Palestina. Cine sunt acești oameni? Nu se poate preciza nici din Cartea Regilor (2Rg 18). Probabil erau scribii cancelariei regale., regele lui Iúda.
2Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru#25,2 Guvernarea lumii de către Dumnezeu este misterioasă și se vede numai indirect prin cursul regulat și de neînțeles al diferitelor realități care o compun (cf. Iob 38–41; Ps 104)., iar gloria regilor este să cerceteze lucrul.
3Înălțimea cerurilor, adâncul pământului și inima regilor, nu este cine să le cerceteze.
4Scoate zgura din argint
și va ieși un obiect pentru topitor!
5Scoate-l pe cel vinovat din fața regelui#25,5 Prima datorie a unui rege desăvârșit este aceea de a îndepărta de la curte, ba chiar din întregul regat, orice nelegiuire și pe orice nelegiuit (Ps 101,3-5.7-8).
și i se va întări tronul în dreptate!
6Nu te da mare în fața regelui
și nu sta în locurile celor mari!
7Căci este mai bine să-ți zică: „Urcă aici!” decât să fii coborât înaintea celui nobil
pe care-l văd ochii tăi.
8Nu te grăbi să ieși la ceartă, ca nu cumva [să nu știi] ce să faci la sfârșitul ei, când te-ar putea umili aproapele tău!
9Apără-ți cauza cu prietenul tău
și nu dezvălui secretul altuia!
10Ca nu cumva cel care ascultă să te insulte și defăimarea ta să nu mai poată fi reparată#25,10 Lit.: „să nu se mai întoarcă”. LXX are: „9 Dă înapoi, nu sări cu gura, 10 ca prietenul să nu te mai ocărască: gâlceava ta și dușmănia nu vor dispărea, dar pentru tine vor fi ca moarte. 10a Harul și prietenia te fac liber: păstrează-le în tine ca să nu te faci de ocară, păzește-ți căile întru bună înțelegere!”..
11Ca merele de aur încrustate în argint#25,11 Este vorba de obiecte ornamentale folosite probabil de femei, reprezentând anumite specii de fructe (cf. Il 1,12; Ct 2,3.5; 7,8; 8,3). este cuvântul spus la timpul potrivit.
12Ca un inel de aur, ca o podoabă de aur fin
este mustrarea unui înțelept
în urechea ascultătoare.
13Ca răcoarea zăpezii în ziua secerișului este împuternicitul fidel
pentru cei care l-au trimis:
el împrospătează#25,13 Lit.: „întoarce”. sufletul stăpânului său.
14Ca vaporii și vântul fără ploaie
este omul care se laudă cu un dar fals.
15Prin răbdare#25,15 Lit.: „prin încetineala mâniei”. se înduplecă un principe și limba dulce zdrobește oasele#25,15 Comparația pare curioasă. În mod obișnuit, dinții animalelor zdrobesc oasele. S-ar putea înțelege că „un cuvânt dulce” poate să învingă rezistența (oasele)..
16Dacă ai găsit miere#25,16 Este o imagine pentru a indica orice mâncare aleasă sau, probabil, orice tip de plăcere.,
mănâncă atât cât e necesar pentru tine, ca nu cumva să te saturi [prea tare]
și să vomiți!
17Calcă rar#25,17 Lit.: „ține-ți piciorul!”. în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască!
18Ca un ciocan, ca o sabie
și ca o săgeată ascuțită este omul
care răspunde ca martor fals
împotriva aproapelui său.
19Ca un dinte stricat
și ca un picior care șchioapătă
este încrederea într-unul care înșală
în ziua strâmtorării.
20Ca unul care își scoate haina într-o zi rece sau ca oțetul peste leșie
este a cânta cântece unuia cu inima rea#25,20 LXX are: „Așa cum oțetul nu-i bun pentru rană tot astfel patima care dă peste trup întristează inima. 20a Precum molia pentru haină și caria pentru lemn, așa întristarea strică inima omului”..
21Dacă este înfometat cel care te urăște,
dă-i să mănânce pâine
și dacă este însetat, dă-i să bea apă!#25,21 Acest proverb îndeamnă la iubirea dușmanului, indicație prezentă, de altfel, și în legea lui Moise (cf. Ex 23,4-5; Mt 5,44-45; Rom 12,20).
22Căci tu vei aduna cărbuni aprinși#25,22 Sunt cărbunii mâniei divine. Aceste cuvinte trebuie explicate în sensul textului din Prov 24,17-18, după care, dacă cineva se bucură de răul dușmanului, riscă să devină obiectul mâniei divine. Aici, dimpotrivă, făcând bine dușmanului, se afirmă că pe capul acestuia se adună pedeapsa pentru dușmănie. Acest fapt corespunde, în mod negativ, binelui pe care-l face binefăcătorul milostiv (cf. Ps 55,13-15). pe capul lui și Domnul îți va răsplăti.
23Vântul de nord generează ploaie
și limba denigratoare, o față indignată.
24E mai bine să locuiești la colțul unui acoperiș#25,24 Adică într-un spațiu strâmt și incomod. Dar textul ar putea fi tradus și: „în colțul terasei unei case”, acolo unde se obișnuia să se doarmă (cf. 1Sam 9,25; 1Rg 17,9; 2Rg 4,10). decât să ai casă comună cu o soție
[care provoacă] discordii.
25Ca apa rece pentru sufletul obosit
este vestea bună dintr-o țară îndepărtată#25,25 Aluzie la trăirea lui Iacob când a aflat că Iosif era viu (cf. Gen 45,25-28) și la felul cum Raguel a înțeles de la Tobía că fratele său Tobít era viu, chiar dacă era orb (cf. Tob 7,1-9)..
26Ca un izvor tulbure și ca o fântână stricată este cel drept care se înclină
în fața celui vinovat#25,26 Proverbul poate fi înțeles în două feluri. Conform unei învățături frecvente în textele sapiențiale (cf. Prov 10,30; 12,3; Ps 10,6; 15,5; 16,8 etc.), cel drept nu poate fi victima intrigilor celui nelegiuit. Ar fi un rău asemenea unui izvor ale cărei ape nu se pot bea, pentru că sunt întinate. Cealaltă semnificație ar fi o realitate tristă dacă un drept ar cădea tentațiilor care vin de la prosperitatea de moment și de la bunăstarea celor nelegiuiți (cf. Ps 17,5). Dreptul care se pleacă indică ispita pe care cel drept o are în față (cf. Ps 73; 10-12.15-16)..
27A mânca multă miere nu este bine;
a cerceta lucrurile grele este onoare#25,27 Este posibil ca textul să fie alterat. S-ar putea înțelege: a abuza de un lucru plăcut poate să devină deranjant; însă ceea ce este important trebuie să-și păstreze întotdeauna interesul..
28Ca o cetate spartă care nu are ziduri
este omul care nu are controlul
duhului său. #10,1 #16,12 #Sir 13,9-10 #Lc 14,7-11 #13,17 #25,27 #6,19 #Rom 12,20 #21,9; 19,13 #25,16
Selectat acum:
Proverbe 25: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași