Proverbe 15:11-33

Locuința și împărăția morții sunt înaintea Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor! Batjocoritorul nu-l iubește pe cel care-l mustră, de aceea nu merge la cei înțelepți. O inimă veselă îmbunează fețele, dar în chinul inimii, duhul este frânt. Inima celui priceput caută cunoașterea, dar gura celor nesimțiți paște nebunia. Toate zilele celui sărman sunt rele, dar inima bună este un ospăț continuu. Mai bine puțin, cu teamă de Domnul, decât o comoară mare, cu neliniște. Mai bună o porție de legume unde este iubire, decât un bou îngrășat, cu ură. Omul mânios stârnește neînțelegeri, dar cel încet la mânie potolește cearta. Calea celui leneș este ca un gard de spini, iar cărarea celor drepți este nivelată. Fiul înțelept îi aduce bucurie tatălui său, dar nesimțitul o disprețuiește pe mama lui. Nebunia este bucuria celui sărac cu inima, dar omul care înțelege merge drept pe cale. Planurile se frâng când nu este consiliu și în mulțimea sfaturilor se împlinesc. Omul are bucurie la răspunsul gurii sale și cât de bun este cuvântul la timpul său! Cărarea vieții urcă pentru cei prudenți ca să-i îndepărteze de locuința morților, de jos. Domnul dărâmă casa celor îngâmfați, dar face să stea hotarul văduvei. Lucru abominábil pentru Domnul sunt gândurile rele, dar sunt curate cuvintele plăcute. Cel care jefuiește își tulbură casa, dar cel care urăște darurile va trăi. Inima celui drept reflectează ca să răspundă, dar gura celor vinovați revarsă răutăți. Domnul se îndepărtează de cei vinovați, dar ascultă rugăciunea celor drepți. De lumina ochilor se înveselește inima și vestea bună întărește oasele. Urechea care ascultă mustrarea de viață va locui în mijlocul celor înțelepți. Cel ce lasă să treacă disciplina își disprețuiește sufletul, dar cel care ascultă mustrarea dobândește inimă. Teama de Domnul este o disciplină a înțelepciunii. Înainte de onoare este umilința.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Proverbe 15:11-33