Locuința Morților și Locul Distrugerii sunt înaintea DOMNULUI,
cu atât mai mult inimile fiilor omului!
Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,
el nu va merge la cei înțelepți.
O inimă veselă înseninează fața,
dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.
Inima celor pricepuți caută cunoștință,
dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie.
Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț continuu.
Mai bine puțin, dar cu teamă de DOMNUL,
decât o mare bogăție, cu tulburare.
Mai bine o mâncare de legume, unde este dragoste,
decât un bou îngrășat, unde este ură.
Un om iute la mânie stârnește cearta,
dar cel încet la mânie calmează controversa.
Calea leneșului este ca un gard de spini,
dar cărarea celor drepți este netezită.
Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său,
dar un om nesăbuit își disprețuiește mama.
Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar omul priceput păstrează drumul drept.
Fără sfat, planurile dau greș,
dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici.
Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit
și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!
Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus,
ca să-l abată de la Locuința Morților, de jos.
DOMNUL distruge casa celor mândri,
dar consolidează teritoriul văduvei.
Gândurile rele sunt o urâciune înaintea DOMNULUI,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia,
dar cel ce urăște mita va trăi.
Inima celui drept cântărește răspunsurile,
dar gura celor răi varsă răutăți.
DOMNUL este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepți.
O privire voioasă înveselește inima,
și o veste bună dă sănătate oaselor.
Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață
se va odihni în mijlocul înțelepților.
Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune.
Teama de DOMNUL îl învață pe om înțelepciunea,
iar smerenia merge înaintea gloriei.