Nahum 2:5-13

Pe străzi năvălesc carele, se ciocnesc în piețe. Înfățișarea lor este ca flăcările, aleargă ca fulgerul. Își amintesc de măreția lui, se poticnesc în timpul mersului lor; se grăbesc spre zidurile sale, este pregătită protecția lor. Porțile râurilor se deschid și palatul se prăbușește. A fost hotărât: va fi dezgolită și va fi dusă. Slujitoarele ei vor geme cu glas de porumbițe, bătându-și pieptul. Niníve era ca o cisternă de apă de ale cărei ape ei fug. „Stați, stați!”, dar nimeni nu se întoarce. Jefuiți argintul! Jefuiți argintul! Nu este sfârșit pentru gloria stabilită din toate obiectele de preț. Este golită, nelocuită și devastată! I se topește inima și-i tremură genunchii; o durere este în toate coapsele și toate fețele au pălit. Unde este vizuina leilor și peștera leilor tineri, acolo mergeau leul, leoaica și puiul de leu și nu era cine să-i tulbure. Leul sfâșia suficient pentru puii lui, sugruma pentru leoaicele sale; umplea cu ce sfâșia ascunzișurile sale și vizuinile sale, cu cele sfâșiate.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Nahum 2:5-13