Marcu 8:1-33

În zilele acelea, adunându-se din nou o mulțime mare și neavând ce să mănânce, i-a chemat pe discipoli și le-a spus: „Mi-e milă de mulțime, pentru că stau cu mine deja de trei zile și nu au ce să mănânce. Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leșina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceștia cu pâine aici în pustiu?”. El i-a întrebat: „Câte pâini aveți?”. I-au spus: „Șapte”. Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, le-a frânt și le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulțimii. Și mai aveau câțiva peștișori. Binecuvântându-i, a spus ca și pe aceștia să-i pună înainte. Au mâncat, s-au săturat și au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăți șapte coșuri. Erau cam patru mii. El le-a dat drumul și îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părțile Dalmanutei. Apoi, ieșind fariseii, au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer ca să-l pună la încercare. Suspinând în duhul său, a spus: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevăr vă spun, niciun semn nu va fi dat generației acesteia”. Și, lăsându-i, s-a urcat din nou [în barcă] și a plecat spre celălalt țărm. Uitaseră să ia pâine și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. El i-a avertizat: „Vedeți și păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Iród!”. Iar ei discutau între ei că nu au pâine. El, cunoscând [aceasta], le-a spus: „De ce discutați că nu aveți pâine? Încă nu pricepeți și nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, și nu vedeți; aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți ați adunat?”. I-au spus: „Douăsprezece”. „Și cele șapte [pâini] pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți ați adunat?”. Ei i-au spus: „Șapte”. Iar el le-a zis: „Încă nu înțelegeți?”. Au venit la Betsáida, iar ei i-au adus un orb și l-au rugat să-l atingă. [Isus], luându-l de mână, l-a dus în afara satului; și, punându-i salivă pe ochi, și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?”. Apoi, ridicându-și [ochii], a spus: „Văd oamenii ca niște copaci; îi văd umblând”. Atunci și-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar și s-a vindecat și vedea toate lucrurile clar. Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri deloc în sat!”. Isus și discipolii săi au plecat spre satele Cezaréii lui Fílip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: „Cine spun oamenii că sunt eu?”. Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezătorul», alții, «Ilíe», iar alții, «Unul din profeți»”. Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?”. Răspunzând, Petru i-a spus: „Tu ești Cristosul!”. Și le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. Atunci a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie. Și le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se și privindu-și discipolii, l-a certat pe Petru și a spus: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”.