Marcu 8:1-33

În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis: ‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce, iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe. Ucenicii Lui I-au răspuns: ‒ De unde ar putea lua cineva pâini aici, în deșert, ca să-i sature pe acești oameni? Isus i-a întrebat: ‒ Câte pâini aveți? Ei au zis: ‒ Șapte. Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. Mai aveau și câțiva peștișori. El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i-a lăsat să plece, Isus S-a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S-a dus în părțile Dalmanutei. Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând de la El un semn din cer, ca să-L pună la încercare. Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn“. Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării. Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. Isus le-a poruncit, zicând: ‒ Aveți grijă, feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod! Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini. Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: ‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai aduceți aminte, atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat? Ei I-au zis: ‒ Douăsprezece. ‒ Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat? Ei I-au zis: ‒ Șapte. Atunci El le-a zis: ‒ Tot nu înțelegeți? Când au ajuns în Betsaida, I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat. A pus scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: ‒ Vezi ceva? Omul s-a uitat și a zis: ‒ Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă. Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i-a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar. Isus l-a trimis acasă, zicând: ‒ Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat! Isus S-a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le: ‒ Cine zic oamenii că sunt Eu? Ei I-au răspuns, zicând: ‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți. El i-a întrebat: ‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu? Petru, răspunzând, I-a zis: ‒ Tu ești Cristosul! Atunci Isus le-a atras atenția să nu spună nimănui despre El. Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând: ‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.