Marcu 2
2
Vindecarea unui om paralizat
(Mt 9,1-8; Lc 5,17-26)
1Când a intrat din nou în Cafárnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă. 2Mulți s-au adunat, așa încât nu mai era loc nici înaintea ușii, iar el le vestea#2,2 Lit.: „spunea”. cuvântul. 3Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbați]. 4Și, neputând să-l aducă până la el din cauza mulțimii, au desfăcut acoperișul unde era el și, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul. 5Văzând Isus credința lor, i-a spus celui paralizat: „Fiule, îți sunt iertate păcatele”. 6Stăteau acolo unii dintre cărturari care se întrebau în inimile lor: 7„De ce vorbește acesta astfel? Spune blasfemie! Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?”. 8Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: „De ce vă întrebați [astfel] în inimile voastre? 9Ce este mai ușor: a spune celui paralizat «Păcatele îți sunt iertate» sau a spune «Ridică-te, ia-ți targa și umblă!»? 10Însă, ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – 11îți spun: ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta!”. 12El s-a ridicat și, îndată, luându-și targa, a ieșit în fața tuturor, așa încât toți erau uimiți și-l glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut așa ceva”.
Chemarea lui Lévi
(Mt 9,9-13; Lc 5,27-32)
13A ieșit din nou de-a lungul mării și toată mulțimea venea după el, iar el îi învăța. 14Trecând, l-a văzut pe Lévi, fiul lui Alféu, stând la postul de vamă#2,14 Cetatea Cafàrnaum avea un oficiu vamal la care se percepeau taxele pe circulația mărfurilor, și nu impozitul pe venit. Era situat pe drumul comercial ce lega Damàscul de Marea Mediterană și Egipt și la granița dintre Galilèea și Trahonítida. Lèvi era în serviciul lui Iròd Antípa. și i-a zis: „Urmează-mă!”. Ridicându-se, acesta l-a urmat. 15În timp ce era la masă în casa lui, mulți vameși și păcătoși#2,15 Nu este vorba de păcătoși publici, ci de aceia pe care fariseii îi disprețuiau pentru că nu respectau cu strictețe legea strămoșească. stăteau la masă împreună cu Isus și discipolii lui, pentru că mulți îl urmau. 16Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoșii și vameșii, le spuneau discipolilor lui: „Mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii?”. 17Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de medic cei sănătoși, ci bolnavii#2,17 Lit.: „cei care au rele”.. Nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.
Despre post. Vechiul și noul
(Mt 9,14-17; Lc 5,33-39)
18Discipolii lui Ioan și fariseii posteau. Au venit și i-au spus: „De ce discipolii lui Ioan și discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?”. 19Isus le-a spus: „Pot oare nuntașii#2,19 Lit.: „fiii nunții”. să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească. 20Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.
21Nimeni nu coase un petic#2,21 Lit.: „o bucată”. dintr-o stofă nouă#2,21 Lit.: „bucată de stofă nedată la apă…, altfel, stofa trage din ea, cea nouă din cea veche”. Spre deosebire de Lc 5,36, unde formula este simplificată, Marcu insistă mai mult asupra incompatibilității combinației dintre nou și vechi. Termenul grec „agnafon” indică aici o bucată de stofă nouă, care nu a fost nici spălată, nici presată, și care, pusă la haina veche, la prima spălare se strânge și face ca partea veche să se rupă de jur împrejur. la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche și ruptura devine mai mare. 22Și nimeni nu pune#2,22 Lit.: „toarnă”. vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile și se vor pierde și vinul, și burdufurile. Însă vinul nou se pune#2,22 Câteva manuscrise importante omit: „se pune” în burdufuri noi”.
Spicele rupte și observarea sâmbetei
(Mt 12,1-8; Lc 6,1-5)
23Într-o [zi de] sâmbătă, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în [zi de] sâmbătă?”. 25Iar el le-a spus: „Nu ați citit niciodată ce a făcut Davíd când ducea lipsă#2,25 Sau „avea nevoie”. și i-a fost foame lui și celor care erau cu el, 26cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar#2,26 Unele manuscrise omit: „pe vremea marelui preot Abiatàr”, probabil pentru a evita dificultatea problemei pe care o ridică. Marele preot de la sanctuarul de la Nob care l-a primit pe Davíd (1Sam 21,1-9) se numea Ahimèlec. Fiul acestuia se numea Abiatar și a fost mare preot în timpul domniei lui Davíd. Tradiția îi atribuie lui aceste evenimente anterioare perioadei de domnie a lui Davíd și a mâncat pâinile punerii înainte#2,26 Cele douăsprezece pâini nedospite care erau puse în fața arcei alianței în fiecare sâmbătă (Ex 25,30; 35,13; 39,36; 40,23). Instrucțiunile lui Moise pentru cortul din pustiu cereau ca aceste pâini să fie puse pe o masă din lemn de salcâm, în fața Domnului, și să fie reînnoite săptămânal ca o jertfă adusă lui Dumnezeu, în semn de recunoștință pentru darurile primite și ca un sigiliu al alianței, însă nu erau considerate ca servind drept hrană pentru Dumnezeu. Numai preoții puteau să consume pâinile după ce le înlocuiau cu cele proaspete (Lev 24,5-9). care nu era permis [nimănui] să le mănânce decât preoții, și le-a dat și celor care erau cu el?”. 27Și le-a spus: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, și nu omul pentru sâmbătă; 28pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”. #Lc 7,48 #Ps 103,3 #Is 43,25 #1In 1,9 #Mt 12,25 #In 2,25 #Mt 9,33 #3,7-8 #Mt 4,25 #1,22; 6,2 #Mt 11,9 #Lc 7,34 #Dt 23,26 #Ex 20,8-10 #Dt 5,12-14
Selectat acum:
Marcu 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
