Marcu 1
1
I. PREGĂTIREA ACTIVITĂȚII PUBLICE A LUI ISUS
Predica lui Ioan Botezătorul
(Mt 3,1-12; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28)
1Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu#1,1 În unele manuscrise lipsește: „Fiul lui Dumnezeu”.. 2Așa cum este scris în profetul Isaía:#1,2 Deoarece textul citat de Marcu provine din Cartea profetului Malahía, în unele manuscrise, în loc de: „în profetul Isaía”, apare: „în profeți”.
„Iată, eu îl trimit pe îngerul meu#1,2 Aici sensul este: „mesagerul”. Este singurul loc în Evanghelia după sfântul Marcu în care termenul grec „aggelos” are această semnificație.
înaintea feței tale;
el va pregăti calea ta.
3Glasul celui care strigă în pustiu:
«Pregătiți calea Domnului,
drepte faceți cărările lui!»”.
4Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5Întreaga regiune a Iudeii și toți cei din Ierusalím veneau la el și erau botezați de el în râul Iordán, mărturisindu-și păcatele.
6Ioan era îmbrăcat cu [o haină din] păr de cămilă#1,6 Lit.: „îmbrăcat în păr de cămilă”. Nu este vorba de piele de cămilă, ci de o haină lungă, împletită din păr de cămilă, folosită și ca haină de pocăință (sac). și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste#1,6 În Antichitate, ca și astăzi, unele triburi din Pustiul Aràbiei și din Africa de Nord obișnuiesc să mănânce lăcuste. Ele sunt consumate fie crude, fie prăjite sau fierte, separat sau în amestec cu miere și curmale. Talmùdul permite consumarea lăcustelor curate. Este subliniată lipsa de preocupare a lui Ioan pentru hrană. și miere sălbatică 7și predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg#1,7 „A se apleca și a dezlega cureaua încălțămintei” făcea parte din obligațiile unui sclav. După învățătura rabinică, numai sclavii păgâni, nu cei evrei, puteau fi obligați la acest serviciu. Faptul că Ioan nu se consideră vrednic pentru această acțiune scoate în evidență umilința lui și superioritatea fără limită a celui care este prevestit. cureaua încălțămintei. 8Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.
Botezul lui Isus
(Mt 3,13-17; Lc 3,21-22)
9În zilele acelea, a venit Isus din Nazarétul Galiléii și a fost botezat de Ioan în Iordán. 10Și îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. 11Și din cer a fost un glas: „Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea”.
Ispitirea în pustiu
(Mt 4,1-11; Lc 4,1-13)
12Și, îndată, Duhul l-a dus#1,12 Lit.: „l-a aruncat” în pustiu. 13Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele#1,13 Marcu descrie ambientul din pustiu: loc singuratic, departe de societatea oamenilor. Aici animalele sălbatice nu trebuie înțelese ca fiind periculoase, deoarece, contextul nu vorbește despre un conflict între Isus și acestea., iar îngerii îi slujeau.
II. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILÉEA
Începutul predicării lui Isus
(Mt 4,12-17; Lc 4,14-15)
14După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galiléea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15și spunând: „S-a împlinit timpul și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă și credeți în evanghelie!”.
Chemarea primilor discipoli
(Mt 4,18-22; Lc 5,1-11)
16Trecând pe lângă Marea Galiléii, i-a văzut pe Símon și pe Andrei, fratele lui Símon, aruncând năvodul#1,16 Termenul grec „amfiballo” are sensul de „a arunca năvodul”. Năvodul, înfășurat pe mână, era lansat în apă printr-o mișcare circulară a brațului în mare, căci erau pescari. 17Isus le-a spus: „Veniți după mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni!”. 18Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19Și, mergând puțin [mai departe], i-a văzut pe Iacób, fiul lui Zebedéu, și pe Ioan, fratele lui, reparându-și năvoadele în barcă. 20El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedéu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.
În sinagoga din Cafárnaum; vindecarea unui posedat
(Lc 4,31-37)
21Au venit la Cafárnaum. Și îndată, în [zi] de sâmbătă, a intrat în sinagogă și-i învăța. 22Și erau uimiți de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care are autoritate, și nu în felul cărturarilor. 23În#1,23 În text, există și adverbul „imediat, îndată”. sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat, zicând: 24„Ce ai cu noi#1,24 Lit.: „ce este între noi și tine?”., Isus din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. 25Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”. 26Iar duhul necurat, scuturându-l și strigând cu glas puternic, a ieșit din el. 27Atunci toți au fost cuprinși de teamă încât discutau între ei, zicând: „Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate! El poruncește până și duhurilor necurate și ele i se supun”. 28Și îndată i s-a dus#1,28 Lit.: „i-a ieșit faima”. faima pretutindeni în toată împrejurimea Galiléii.
Vindecarea soacrei lui Símon Petru
(Mt 8,14-15; Lc 4,38-39)
29Apoi, ieșind din sinagogă, a intrat în casa lui Símon și Andrei, împreună cu Iacób și Ioan. 30Soacra lui Símon zăcea [la pat], având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. 31El s-a apropiat și a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească.
Alte vindecări
(Mt 8,16-17.23; Lc 4,40-44)
32Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toți bolnavii#1,32 Lit.: „care aveau rele”. și posedații de diavol 33și toată cetatea era adunată la ușă. 34El i-a vindecat pe mulți care aveau rău de diferite boli#1,34 Lit.: „rele”. și a scos mulți diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoșteau.
35Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc retras și se ruga. 36Símon și cei care erau cu el l-au căutat 37și, găsindu-l, i-au spus: „Toți te caută”. 38El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am venit#1,38 Lit.: „ieșit”.!”. 39Și a mers prin toată Galiléea, predicând în sinagogile lor și scoțând diavoli.
Vindecarea unui lepros
(Mt 8,2-4; Lc 5,12-16)
40A venit la el un lepros, care, rugându-l și îngenunchind#1,40 Unele manuscrise omit „îngenunchind”, altele adaugă „în fața lui”., i-a spus: „Dacă vrei, poți să mă cureți”. 41Lui i s-a făcut milă și, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: „Vreau, curăță-te!”. 42Și îndată lepra l-a părăsit și a fost curățat. 43Atunci, avertizându-l#1,43 Lit.: „și răstindu-se la el, l-a alungat afară îndată, spunându-i”., îndată l-a trimis afară, 44spunându-i: „Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului și adu pentru curățarea#1,44 Lepra era considerată una dintre cele mai mari nenorociri care pot lovi un om. Cel atins de lepră era considerat ca un copil născut mort. Leprosul era declarat impur și exclus din comunitate. Trebuia să îmbrace haine rupte, să aibă părul neîngrijit și fața acoperită. Întâlnirea cu un lepros însemna contaminare. Vindecarea de lepră era considerată o minune. Preoții, constatând vindecarea, dădeau un document scris că omul a fost declarat curat și putea reintra în societate. ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei!”. 45Însă el, ieșind, a început să proclame tuturor și să răspândească vestea#1,45 Lit.: „cuvântul”., așa încât [Isus] nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii#1,45 Lit.: „în public”., ci stătea#1,45 Lit.: „era”. afară, în locuri pustii. Și veneau la el de pretutindeni. #Ex 23,20 gr #Mal 3,1 #Is 40,3 gr #In 1,23 #Fap 13,24; 19,4 #Fap 13,25 #Evr 2,18; 4,15 #In 3,24 #Gal 4,4 #Ef 1,10 #In 1,40; 6,8 #3,17 #Lc 9,54 #Mt 4,13; 9,1; 11,23 #In 2,12 #3,1-2; Lc 13,10 #Mt 7,28.29 #In 7,46 #5,2 #Lc 4,41; 5,14; 8,56 #Mt 4,24 #5,41; 9,27 #6,46 #6,6 #Mt 9,35 #Mt 9,36; 18,27; 20,34 #Mc 8,2 #Lc 7,13; 10,33; 15,20
Selectat acum:
Marcu 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
