Luca 12:1-34

În timp ce mulțimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alții, [Isus] a început să vorbească mai întâi discipolilor: „Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nici secret care nu va fi cunoscut! Prin urmare, ceea ce ați spus în întuneric se va auzi la lumină și ceea ce ați zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperișuri. Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic! Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheénă; da, vă spun, de acesta să vă temeți! Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Și niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Vouă însă chiar și firele de păr de pe capul vostru, toate, sunt numărate. Nu vă temeți! Voi valorați mai mult decât multe vrăbii. Vă zic dar, pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Și oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanților și autorităților, nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde sau ce veți spune, căci Duhul Sfânt vă va învăța în acel ceas ce trebuie să spuneți”. Atunci, unul din mulțime a spus: „Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!”. Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărțitor peste voi?”. Apoi le-a zis: „Fiți atenți și păziți-vă de orice lăcomie, deoarece chiar și atunci când cineva este bogat, viața lui nu constă în ceea ce are!”. Și le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelșugată și se gândea în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun roadele?». Apoi și-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele și îmi voi construi [altele] mai mari; voi aduna acolo tot grâul și toate bunurile mele și voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulți ani. Odihnește-te, mănâncă, bea și bucură-te [de viață]!». Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?». Așa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”. Apoi a spus discipolilor: „De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viață: ce veți mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca! Pentru că viața este mai mult decât hrana, iar trupul, [mai mult] decât îmbrăcămintea. Observați corbii: nu seamănă, nici nu seceră, nu au nici cămară, nici hambar, dar Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai mult valorați voi decât păsările! Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuși de puțin la durata [vieții] sale? Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteți face, de ce vă îngrijorați pentru celelalte? Observați cum cresc crinii: nici nu trudesc și nici nu țes. Totuși, vă spun că nici Solomón, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Așadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, [oameni] cu puțină credință! Nu căutați nici voi ce să mâncați sau ce să beți și nici nu vă frământați! Toate acestea le caută păgânii lumii; Tatăl vostru însă știe că aveți nevoie de acestea. Căutați mai degrabă împărăția lui și acestea vi se vor adăuga! Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția! Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu o distruge! Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.