Luca 1:5-17

Era în zilele lui Iród, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharía, din grupul [preoțesc] al lui Abía. Soția lui era dintre fiicele lui Aaròn, al cărei nume era Elisabéta. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greșeală în toate poruncile și prescrierile Domnului. Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabéta era sterilă și amândoi erau înaintați în vârstă. Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, după rânduiala slujirii preoțești, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. Și toată mulțimea poporului era afară rugându-se în timp ce se aducea [jertfa de] tămâie. Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharía s-a tulburat și l-a cuprins teama. Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharía, căci rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabéta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele «Ioan»! Vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin și nici altă băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale și pe mulți dintre fiii lui Israél îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lui cu duhul și puterea lui Ilíe pentru a întoarce inimile părinților către copii și pe cei rebeli la înțelepciunea drepților, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârșit”.