Leviticul 23
23
X. RITUALUL SĂRBĂTORILOR
1Domnul i-a zis lui Moise: 2„Vorbește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Sărbătorile Domnului#23,2 Lit.: „môʿeḏ” înseamnă „adunare”, de unde și expresia „cortul întâlnirii” (cf. Ex 33,7); se referă la sărbătorile celebrate la date fixate și în locuri prescrise, sărbători în timpul cărora se realizează întâlnirea între Dumnezeu și poporul său (Ex 29,43). Capitolul de față nu explică sensul sărbătorilor, care este presupus a fi cunoscut. El amintește ritualul din perspectiva sacrificiilor ce trebuie oferite și a odihnei ce trebuie respectată. pe care le veți vesti sunt adunări sfinte: iată, ele sunt sărbătorile mele!
a) Sabátul
3Șase zile să lucrați; iar ziua a șaptea este sabát, zi de odihnă și de adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare: este sărbătoarea Domnului în toate locurile unde veți locui.
4Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care să le vestiți la timpurile lor hotărâte!
b) Paștele și Ázimele
5În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara#23,5 Lit.: „între cele două seri”. Cf. Ex 12,6; 16,12; 29,39 etc., este Paștele Domnului. 6În ziua a cinsprezecea a lunii acesteia, este Sărbătoarea Ázimelor pentru Domnul; timp de șapte zile să mâncați ázime. 7În ziua întâi, să aveți o adunare sfântă: să nu faceți nicio muncă servilă. 8Să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc timp de șapte zile! În ziua a șaptea să fie o adunare sfântă: să nu faceți nicio muncă servilă!»”.
c) Primul snop
9Domnul i-a zis lui Moise: 10„Vorbește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Când veți intra în țara pe care eu v-o dau și veți secera holdele ei, să aduceți la preot un snop, primul rod al secerișului vostru! 11Să legene snopul înaintea Domnului, ca să fiți plăcuți; a doua zi după sabát, să-l legene preotul! 12În ziua când veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără meteahnă; 13[să adăugați] ca ofrandă două zecimi [de éfă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, jertfă prin foc Domnului, mireasmă plăcută, și o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin! 14Să nu mâncați nici pâine, nici boabe prăjite, nici boabe crude până în ziua aceasta, până când veți aduce dar pentru Dumnezeul vostru! Este o lege veșnică, din generație în generație, în toate locurile unde veți locui.
d) Sărbătoarea Săptămânilor
15Din ziua a doua după sabát, din ziua în care ați adus snopul ca dar legănat, să numărați șapte săptămâni întregi! 16Până în ziua următoare a săptămânii a șaptea, să numărați cincizeci de zile#23,16 Sărbătoarea celor „cincizeci de zile”, numită și „Sărbătoarea Secerișului” (cf. Ex 23,16) sau „Sărbătoarea Săptămânilor” (Ex 34,22), este o aducere de mulțumire la sfârșitul recoltării grâului.; atunci să aduceți o nouă ofrandă Domnului! 17Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca dar legănat; să fie făcute din două zecimi [de éfă] de făină aleasă și coapte cu aluat: sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18Să aduceți împreună cu pâinile șapte miei de un an fără meteahnă, un vițel și doi berbeci: să fie ardere de tot pentru Domnul cu ofranda lor și cu jertfa lor de băutură. Este jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului. 19Să aduceți și un țap ca jertfă pentru păcat și doi miei de un an ca jertfă de împăcare. 20Preotul să legene cele două pâini din primele roade ca dar legănat Domnului împreună cu cei doi miei: ele sunt consacrate Domnului [și sunt] ale preotului#23,20 LXX are: „sunt ale preotului care le oferă”..
21În aceeași zi, să vestiți: ‹este o adunare sfântă pentru voi›; să nu faceți nicio muncă servilă. Este o lege veșnică oriunde veți locui, din generație în generație.
22Când veți secera holdele țării voastre, să nu seceri colțul câmpului tău și să nu aduni ce rămâne de la secerișul tău! Să le lași săracului și străinului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
e) Luna nouă din luna a șaptea
23Domnul i-a zis lui Moise: 24„Spune-le fiilor lui Israél: «În luna a șaptea, în ziua întâi a lunii, să aveți o zi de odihnă, zi de amintire și de aclamație#23,24 Lit.: „memorial de aclamație”. Sărbătoarea este prezentată și în Num 29,1 și este o rămășiță a celebrării Anului Nou. Atunci când Anul Nou a început să fie socotit din lunile septembrie-octombrie, sărbătoarea a primit numele de „rōʾš haššānâ” sau sărbătoarea de Anul Nou, marcată în special prin sunete de trâmbiță., cu o adunare sfântă. 25Să nu faceți nicio muncă servilă și să aduceți jertfă prin foc Domnului!»”.
f) Ziua Ispășirii
26Domnul i-a zis lui Moise: 27„În ziua a zecea a acestei luni a șaptea, este Ziua Ispășirii: să aveți o adunare sfântă, să vă umiliți sufletele și să aduceți jertfă prin foc Domnului! 28Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, ca să se facă ispășire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru! 29Oricine nu se umilește în ziua aceea să fie nimicit din poporul său! 30Și oricine va face vreo lucrare în ziua aceea, îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31Să nu faceți nicio lucrare! Este o lege veșnică, din generație în generație, în toate locurile în care veți locui. 32Aceasta să fie pentru voi zi de sărbătoare, zi de odihnă: să vă umiliți sufletele; în ziua a noua a lunii, din seara [aceasta] până în seara următoare, să faceți sărbătoarea voastră!”.
g) Sărbătoarea Corturilor
33Domnul i-a zis lui Moise: 34„Spune-le fiilor lui Israél: «În ziua a cincisprezecea a acestei a șaptea luni, este Sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de șapte zile. 35În prima zi să fie o adunare sfântă și să nu faceți nicio muncă servilă! 36Timp de șapte zile, să aduceți Domnului jertfă prin foc! A opta zi, să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfă prin foc; este zi de adunare, de sărbătoare: să nu faceți nicio muncă servilă!
37Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să vestiți adunări sfinte, ca să fie aduse Domnului jertfe prin foc, arderi de tot, ofrande, sacrificii și jertfe de băutură, fiecare la ziua hotărâtă, 38în afară de sabáturile Domnului, în afară de ofertele voastre, de voturile voastre și de darurile voastre de bunăvoie pe care le aduceți Domnului.
39Dar în ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când veți strânge roadele țării, să faceți o sărbătoare în cinstea Domnului timp de șapte zile: cea dintâi zi să fie zi de odihnă și a opta să fie zi de odihnă! 40În prima zi, să luați fructe din pomii cei frumoși, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu și să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului vostru timp de șapte zile. 41Să o țineți ca sărbătoare a Domnului timp de șapte zile pe an! Este o lege veșnică, din generație în generație.
În luna a șaptea să o sărbătoriți! 42Timp de șapte zile, să locuiți în corturi; toți băștinașii din Israél să locuiască în corturi, 43pentru ca urmașii voștri să știe că i-am făcut pe copiii lui Israél să locuiască în corturi după ce i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
44Moise le-a spus fiilor lui Israél [care sunt] sărbătorile hotărâte de Domnul. #Ex 23,14-19; 34,18-23; Num 28–29; Dt 16,1-7 #Neh 8,15
Selectat acum:
Leviticul 23: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași