Ioel INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Numele „Ioèl” înseamnă „Yhwh este Dumnezeu”. Tatăl profetului se numea Petuèl și acest nume apare doar aici. Nu există nicio altă informație cu privire la persoana lui Ioèl. Din studiul cărții, se deduce că profetul locuia în Iudèea (Il 1,6; 2,1.15.23), probabil la Ierusalím, și avea legături strânse cu templul, unde cunoștea bine personalul și riturile care aveau loc acolo (Il 1,1.9.13.14; 2,1; 4,17). Era la curent cu fenomenele din natură și din viața agricolă, pe care le descrie în culori vii și atrăgătoare.
Mesajul lui Ioèl a fost rostit, probabil, în templul din Ierusalím, de aceea nu uimește prezența elementelor unei liturgii penitențiale, ale unei lamentații populare, ale unei rugăciuni, precum și invitația la rugăciune publică și la post.
Nu există în carte nicio referință precisă la faptele istorice relatate. Menționarea fiilor lui Iavàn (Il 4,6) nu este în mod necesar o aluzie la popoarele ionice prospere în sec. VIII-VI î.C.
Textul ebraic al Cărții lui Ioèl este bine păstrat. Textul grecesc al LXX, însă, se îndepărtează uneori destul de mult de TM. Acest fapt poate fi explicat de motive proprii traducătorului, cum ar fi actualizarea geografică sau istorico-politică, precizarea obișnuințelor liturgice adaptate la situația din mediul alexandrin, căutarea sinonimelor pentru a reda expresiile ebraice în limba greacă.
Teologia.
Punctul de pornire al profeției lui Ioèl este o catastrofă teribilă venită asupra țării: invazia lăcustelor, care cauzează multe dezastre, printre care o secetă înspăimântătoare. În această calamitate, Ioèl recunoaște pedeapsa lui Dumnezeu, care, în ziua mâniei sale, umilește poporul. Catastrofa națională cere o ispășire pe măsură. Dacă Israèlul se căiește și îl imploră pe Domnul, acesta este dispus să-l ierte și să schimbe flagelul în binecuvântare. De aceea, profetul îi invită pe preoții templului să organizeze un post solemn de pocăință, în care rugăciunea se confundă cu promisiunea convertirii. Pentru Ioèl, actele exterioare ale cultului îi sunt plăcute lui Dumnezeu, întrucât reflectă schimbarea interioară a inimii și întoarcerea sinceră la Domnul (Il 2,13).
De la acest mediu liturgic, profetul se înalță cu imaginația la conceptul „Zilei Domnului”, pentru care invazia lăcustelor este prefigurare și prevestire. Intervenția amenințătoare și salvifică a lui Dumnezeu în istorie ia aspectul unei judecăți provizorii împotriva Israèlului; în cele din urmă, Domnul va aduce fericirea acestui popor și nefericirea neamurilor străine. Adunate în Valea Sentinței, ele vor fi condamnate din cauza răului făcut lui Israèl (Il 4,2-6.14). Nu toți israeliții vor fi mântuiți, ci numai cei care vor invoca numele Domnului (3,5). x, ferit de orice contaminare păgână (4,17), va fi locuința permanentă a Domnului (4,21).
O trăsătură specială a escatologiei lui Ioèl este „revărsarea Duhului”, prevăzută într-un viitor nedeterminat, dar anterior sfârșitului timpurilor (Il 3,1-5). Toți israeliții, fără deosebire de vârstă, sex și condiție socială, îl vor primi din belșug și vor deveni profeți. Atunci se va realiza dorința exprimată de Moise în Num 11,29.
Ioèl este profetul convertirii, al eficacității rugăciunii comunitare și al riturilor penitențiale; este vestitorul darului Duhului în era escatologică.
Structura.
Scurta Carte a profetului Ioèl poate fi împărțită astfel:
I. FLAGELUL LĂCUSTELOR (1,1–2,27).
II. ERA CEA NOUĂ ȘI ZIUA DOMNULUI (3,1–4,21).
Selectat acum:
Ioel INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași