Iob 20
20
Intervenția lui Țofár#20,0 În termeni violenți, Țofàr reafirmă doctrina tradițională: fericirea celui rău este efemeră (v. 5-9); crimele se întorc împotriva autorului lor; oamenii se răzbună; cerul și pământul îl acuză și Dumnezeu își revarsă asupra lui mânia (v. 10-29). Discursul este pasional, iar stilul este greoi.
Ruina celui nelegiuit
1Țofár din Naamáh
a luat cuvântul și a zis:
2„Pentru aceasta
gândurile mele se întorc în mine
și din această cauză mă grăbesc#20,2 Lit.: „graba este în mine”.:
3Am auzit mustrări care mă înjosesc
și duhul priceperii mele mă face să răspund.
4Oare nu știi aceasta:
dintotdeauna#20,4 Apel la tradiția veche, ca normă a adevărului universal și perpetuu. Însă argumentul extras din experiență nu trebuie respins, întrucât, dacă este omnesc ca bucuria de bunuri să fie efemeră, nu este normal și faptul ca nelegiuiții să se bucure de fericire.,
de când omul a fost pus pe pământ#20,4 Aluzie la Èden (Gen 2,8), care reprezintă epoca de început a revelării lui Dumnezeu oamenilor (cf. Iob 15,7-8). Primul om cunoștea adevărul veșnic.,
5strigătul de bucurie al celor nelegiuiți
este scurt#20,5 Lit.: „din aproape”.
și veselia celui fățarnic
este doar pentru o clipă.
6Chiar dacă măreția lui
s-ar înălța până la ceruri
și capul lui ar atinge norii#20,6 Biblia face deseori aluzie la orgoliu, manifestat de om încă de la origini (Gen 11,4; Is 14,13-14; Ez 28,2.17). Această tradiție cu caracter mitologic este în acord cu tradiția din Gen 3 pentru a da o explicație căderii omului din cauza mândriei.,
7va pieri pentru totdeauna
ca excrementele sale,
iar cei care l-au văzut vor zice:
«Unde este?».
8Va zbura ca un vis și nu va mai fi găsit,
va fi alungat ca o viziune de noapte.
9Ochiul care-l căuta cu privirea
nu-l va mai [zări]
și nu va mai observa locul lui.
Renunțarea totală
10Fiii săi îi vor plăti pe cei săraci
și mâinile lor vor da înapoi bogăția sa.
11Oasele lui sunt pline
de vigoarea tinereții#20,11 Personificare curioasă a vigorii celui nelegiuit care moare de moarte prematură.
și se va odihni cu el pe țărână.
12Chiar dacă răul era dulce în gura lui,
îl va ascunde sub limba sa.
13Îl va păstra și nu-l va abandona,
îl va menține în cerul gurii sale.
14Hrana lui, în măruntaiele lui,
se va transforma în venin de viperă#20,14 În vechime, oamenii credeau că vipera poartă veninul sub limbă, nu în dinți.
în interiorul lui.
15A înghițit bogăția, dar o va vărsa,
Dumnezeu o va izgoni din sânul său.
16Va suge otravă de viperă
și limba de șarpe îl va ucide.
17Nu va mai vedea în văi râuri
și torente de miere și de unt#20,17 Împreună cu untdelemnul, mierea și untul sunt indiciul prosperității și al bogăției..
18El va da înapoi câștigul și nu-l va înghiți;
de bogăția schimbului său
nu se va bucura.
19Pentru că i-a zdrobit,
i-a abandonat pe cei săraci
și a jefuit casa pe care nu a construit-o.
20Pentru că nu a știut
să fie liniștit în sânul său,
de ceea ce el dorea, nu va scăpa.
21Nu s-a salvat nimic de la lăcomia lui:
de aceea nu va dura bunăstarea lui.
22În plinătatea abundenței sale,
va fi strâmtorat
și toate mâinile celui care suferă
vor veni peste el.
23Când își va umple sânul,
[Dumnezeu] va trimite împotriva lui
mânia sa aprinsă,
o va face să plouă peste el, în carnea lui#20,23 Aceleași imagini descriu pedeapsa colectivă a Israèlului și a popoarelor. Dumnezeu cel războinic utilizează armele (cf. Dt 32,41; Înț 5,18-20), trimite boli și diferite flageluri, iar pământul, cutremurat de mânia divină, se asociază la această operă de distrugere ca în timpul judecății escatologice (cf. Is 24,18)..
24Dacă va fugi de arma de fier,
îl va străpunge arcul de bronz.
25Trage și scoate [săgeata] din spatele lui.
Și când strălucirea [săgeții iese] din fierea lui,
spaimele vin asupra lui.
26Tot întunericul#20,26 Este vorba de întunericul Șeòlului, prefigurat de plaga din Egipt (cf. Ex 10,21-22), simbol al răului. se ascunde
peste ce a adunat#20,26 Lit.: „a ascuns”. el:
va devora un foc peste care nu s-a suflat#20,26 Modalitate de a exprima originea divină a focului, la fel ca în Dan 2,34.45, unde piatra se desprinde fără să fie atinsă de vreo mână de om.,
va fi distrus ce a rămas în cortul său.
27Cerurile vor dezvălui nelegiuirea lui
și pământul se va ridica împotriva lui#20,27 Cerul și pământul sunt martorii justiției divine. Toată creația îl persecută pe cel nelegiuit, a cărui răutate atinge proporții cosmice (cf. Înț 16,24)..
28Va descoperi produsele casei sale,
se vor scurge în ziua mâniei lui.
29Aceasta este partea omului nelegiuit
de la Dumnezeu,
moștenirea hotărâtă#20,29 Lit.: „cuvântului său; spusei lui”. lui de Dumnezeu”. #Ps 37,35; Gen 11,4; Is 14,13-14 #Ps 73,20; 90,5 #27,17 #21,24 #17,16 #Prov 20,17 #Dt 32,33; Ps 58,5 #29,6 #15,29 #Am 5,19 #15,21; 18,14; 27,20 #15,34 #Prov 11,4; Sof 1,18 #27,13; Ap 21,8
Selectat acum:
Iob 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași