Ieremia 49
49
Împotriva lui Amón#49,0 La fel ca și Moàb, Amòn are aceeași origine incestuoasă relatată în Gen 19,30-38. Ostilitățile cu Israèlul își au originea în ocuparea teritoriului pe care israeliții l-au luat de la amoreii lui Sihòn. În timpul independenței, Amòn avea teritoriul care se întindea de la Arnòn, în partea de sud, până la Iabòc, în partea de nord. La fel ca și Moàb (2Rg 3,4-27), și Amòn a încercat să-și recucerească teritoriul (cf. Jud 10,8; 1Sam 11,1). Davíd a reușit să-l supună pe Amòn definitiv (cf. 2Sam 12,26-31) și, mai târziu, în timpul unei tentative de răscoală, au fost liniștiți de Iosafàt (2Cr 20,1-2). Profeții (cf. Am 1,13) îi reproșează lui Amòn anumite episoade criminale, cum a fost răpirea femeilor din Galaàd. După deportarea israeliților făcută de Tíglat-Píleser al III-lea în 734-732 î.C. și apoi de Sàrgon în 721 î.C. (cf. 2Rg 14,29; 17,6), supraviețuitorii triburilor lui Ruben și Gad care au rămas în teritoriu nu au reușit să se opună ocupației din partea lui Amòn. În sfârșit, în 602 î.C., Amòn a invadat teritoriul lui Iùda la instigarea babilonienilor (cf. 2Rg 24,2). Ier 49 corespunde, în LXX, cap. 30.
1Către fiii lui Amón. Așa vorbește Domnul:
„Oare Israél nu are fii?
Nu are el moștenitor?
De ce moștenește Malcóm
[cetatea] Gad
și poporul lui locuiește în cetățile sale?
2De aceea, iată, vin zile
– oracolul Domnului –
când voi face să se audă
în Rabá#49,2 Capitala lui Amòn era Raba sau Rabat-Amòn, astăzi, Amàn. În timpul cuceririi Palestínei, teritoriul a fost atribuit tribului lui Gad (cf. Num 32; Ios 13,24-28). fiilor lui Amón
un strigăt de război;
va deveni o grămadă de ruine,
și satele#49,2 Lit.: „fiicele”. lui vor fi arse în foc.
Israél îi va lua în stăpânire
pe cei care-l moșteneau”,
spune Domnul.
3„Gemi, Heșbón, căci Ai#49,3 Întrucât nu se cunoaște nicio cetate cu acest nume în teritoriul lui Amòn, multe traduceri propun a se citi „ʿîr”, „cetatea”, adică Rabà, capitala. a fost devastat!
Strigați, fiice din Rabá,
încingeți-vă cu saci,
jeliți străbătând zidurile sale,
căci Malcóm#49,3 În 1Rg 11,5.7.33; 2Rg 23,13, este „Milcòm”, la fel ca și în unele versiuni vechi. va merge în captivitate,
și preoții, și căpeteniile lui împreună!
4Pentru ce te lauzi cu văile?
Valea ta se va scurge#49,4 Valea principală a regiunii lui Amòn este cea a râului Iabòc., fiică răzvrătită,
care te încrezi în vistieriile tale,
[zicând]:
«Cine va veni împotriva mea?».
5Iată, eu fac să vină asupra ta groaza
– oracolul Domnului
Dumnezeului Sabaót –
din toate împrejurimile tale.
Veți fi alungați, fiecare în direcția lui#49,5 Lit.: „fiecare spre fața lui”.,
și nu va fi cine să-i adune pe fugari.
6Dar, după aceea, îi voi face
să se întoarcă din captivitate
pe fiii lui Amón”
– oracolul Domnului.
Împotriva Edómului#49,7 Ocupa regiunea meridională a Palestínei, la sud de Iùda și Moàb, și valea Arabà, până la Golful Aqàba. Edòm este poporul cel mai apropiat de Israèl, întrucât este „fratele său geamăn” (cf. Gen 25,19-28). Contrastele dintre cei doi frați provin încă dinainte de nașterea lor, din sânul mamei, și durează toată viața (Gen 25,29-34; 27,1-45). Contactele dintre cele două popoare, înregistrate în Biblie, sunt toate de ostilitate (cf. Num 20,14-21; 2Sam 8,13-14; 2Rg 14,7; 1Mac 5,65). Oracolele profetice care vestesc pedepsirea Edòmului se află în Is 21,11-12; 63,1-6; Ez 25,12-14; 35; Lam 4,21-22; Am 1,11-12; Mal 1,2-5; Ps 60,10-11; 137,7 și toată profeția lui Abdía. Lipsind informațiile despre vreo campanie babiloniană împotriva Edòmului, se presupune că aceasta ar fi avut loc cu ocazia intervenției împotriva Moàbului și a lui Amòn (582 î.C.).
7Către Edóm.
Așa vorbește Domnul Sabaót:
„Oare nu mai este înțelepciune
în Temán#49,7 Faima înțelepciunii din Edòm, reprezentată aici de cetatea Temàn, era foarte răspândită în Antichitate (Abd 8; Bar 3,22-23; Iob 2,11).?
A pierit sfatul celor pricepuți?
A slăbit înțelepciunea lor?
8Fugiți, întoarceți-vă și ascundeți-vă
ca să locuiți în locuri adânci,
locuitori din Dedán#49,8 Probabil actualul El-Al, în apropiere de Petra.!
Căci voi face să vină catastrofa
peste Esáu
la timpul pedepsirii sale.
9Dacă ar veni la tine culegătorii,
nu ar face să rămână boabe;
dar dacă ar veni hoții în timpul nopții,
ar distruge după placul lor.
10Căci eu însumi îl voi despuia pe Esáu,
voi descoperi ascunzătorile lui
și nu se va mai ascunde.
Descendența lui va fi distrusă,
frații lui și vecinii lui nu vor mai fi.
11Abandonează-i pe orfanii tăi
și eu îi voi face să trăiască!
Iar văduvele tale se vor încrede în mine”.
12Căci așa vorbește Domnul:
„Iată, eu sunt cel care voi face judecata lor,
ca să bea cupa: de băut, o vor bea#49,12 Profetul se referă la Israèl, care, deși era poporul întâi-născut, binecuvântat de Dumnezeu, trebuie să bea cupa căderii Ierusalímului și a deportării (cf. Ier 25,15-29).!
Iar tu nu vei rămâne nepedepsit,
căci de băut, vei bea.
13M-am jurat pe mine însumi
– oracolul Domnului –
că Bóțra#49,13 Corespunde actualului Buseíra. Era principala cetate din Edòm (cf. Gen 36,33; Is 34,6; Am 1,12). va deveni obiect de dispreț,
de ocară, de dezolare și de blestem
și toate cetățile ei vor deveni
un pustiu pentru totdeauna”.
14Am auzit o veste de la Domnul
și un împuternicit a fost trimis
între neamuri:
„Adunați-vă, veniți împotriva ei
și ridicați-vă la luptă!”.
15„Căci, iată, te-am făcut mic între neamuri,
disprețuit între oameni.
16Înfumurarea ta, aroganța inimii tale
te-au înșelat
pe tine, care locuiești
în crăpăturile stâncii#49,16 Locuirea printre stânci este o referință la natura geologică a regiunii, unde așezămintele umane se află în strâmtori. Actuala localitate Pètra rămâne monumentul cel mai impresionant și mai bine conservat dintre aceste „cuiburi de vultur”.,
care te-ai așezat pe înălțimea colinei;
chiar dacă îți vei face cuibul
ca vulturul în înălțime,
de acolo te voi coborî”
– oracolul Domnului.
17Edóm va deveni o ruină și oricine va trece pe lângă ea va încremeni și va fluiera din cauza tuturor loviturilor lui. 18Cum au fost distruse Sodóma, Gomóra și vecinele ei – spune Domnul –, nu va mai locui acolo niciun om și nu va sta acolo ca străin niciun fiu al omului.
19Iată, ca leul care urcă
din [malurile] mândre ale Iordánului
spre pășunile mereu verzi,
pe neașteptate îl voi face
să fugă repede de acolo
și-l voi pune pe alesul meu peste el!
Căci cine este ca mine
și cine poate să dea mărturie
împotriva mea?
Cine este acest păstor
care să poată sta
în picioare înaintea mea?
20De aceea ascultați planul
pe care l-a făcut Domnul
cu privire la Edóm,
gândurile pe care le-a pus la cale#49,20 Lit.: „le-a gândit”.
împotriva locuitorilor din Temán:
sigur vor fi târâți
precum cei mici din turmă,
sigur va răvăși pășunile lor.
21De zgomotul căderii lor
se cutremură pământul,
strigătul glasului lor
se aude la Marea Roșie#49,21 Mai precis, brațul oriental (azi, Golful Aqàba), până unde se întindea teritoriul lui Edòm..
22Iată, ca vulturul#49,22 Referință la cuceritorul babilonian, evocat prin comparația cu cea mai maiestuoasă dintre păsările răpitoare (cf. 48,40-41). care se înalță,
se avântă și își întinde aripile
peste Bóțra,
inima vitejilor din Edóm va fi
ca inima femeii în durerile nașterii”.
Împotriva cetăților siriene#49,23 Menționând cele trei cetăți principale, oracolul este practic îndreptat împotriva Síriei. Aceasta a fost supusă pe rând puterilor dominante din Orientul Mijlociu: Asíriei, până la căderea ei, în 612 î.C.; Egiptului, în timpul Faraònului Nèco ( 2Rg 24,7); Babilònului, după bătălia de la Carchèmiș (605 î.C.).
23Către Damásc. „Hamát și Arpád#49,23 Amintite adesea împreună în Biblie, erau două cetăți importante în Síria de Nord, autonome și independente, fără a fi fost supuse Damascului.
au fost făcuți de rușine,
căci au auzit o veste rea
și s-au topit în mare:
este o agitație care nu poate fi liniștită.
24Damáscul a slăbit, s-a întors să fugă;
l-a apucat panica, strâmtorarea
și durerile nașterii l-au cuprins
ca pe femeia care naște.
25Cum, nu a fost abandonată cetatea gloriei,
cetatea bucuriei mele?
26De aceea, vor cădea tinerii ei în piețe
și toți oamenii de luptă vor fi reduși
la tăcere în ziua aceea
– oracolul Domnului Sabaót.
27Voi aprinde un foc la zidul Damáscului
și va devora palatele lui Ben-Hadád#49,27 Nume purtat de diferiți regi aramei din Damàsc. Aici este vorba de Ben-Hadàd al III-lea, fiul lui Hazaèl și rege la Damàsc către anul 840 î.C. (cf. 2Rg 13,24; Am 1,4).”.
Împotriva triburilor arabe#49,28 Sunt populații nomade din pustiul siro-arabic.
28Către Chedár#49,28 Această cetate nu se află pe lista din Ier 25,15-26, unde sunt indicate alte nume ale „tuturor regilor din Aràbia” (Ier 25,23-24).
și către regatele din Hațór#49,28 Nume colectiv care îi indică pe arabii semi-sedentari, în opoziție cu beduinii din pustiu. „Regat” este luat aici în sensul de grupare sub autoritatea unui cap de trib.,
cele pe care le-a lovit
Nabucodonosór,
regele din Babilón,
așa vorbește Domnul:
„Ridicați-vă și urcați
împotriva [cetății] Chedár
și nimiciți-i pe fiii din răsărit#49,28 Nume generic pentru triburile arabe care se aflau la marginile pustiului siro-arab. În 599 î.C., Nabucodonosòr a organizat o serie de incursiuni printre arabi. Oracolul de față este un ecou al acestor incursiuni.”.
29Vor lua corturile și turmele lor,
vor duce pânzele,
toate obiectele și cămilele lor
și vor striga către ei:
«Teroare de jur împrejur».
30Fugiți, mergeți mult,
ascundeți-vă să locuiți în adâncuri,
locuitori din Hațór
– oracolul Domnului!
Căci Nabucodonosór,
regele din Babilón,
a făcut un plan împotriva voastră
și a pus la cale#49,30 Lit.: „a gândit”. un gând
împotriva voastră.
31Ridicați-vă și urcați
împotriva unui neam liniștit
care locuiește în siguranță
– oracolul Domnului –,
care nu are porți, nici zăvoare
și locuiește singur!
32Cămilele lor vor fi pradă
și mulțimea turmelor lor, jaf.
Îi voi împrăștia în toate vânturile
pe cei cu părul tăiat
și voi face să vină din toate părțile
catastrofa lor – oracolul Domnului.
33Hațór va deveni locuința șacalilor,
va fi o ruină pentru totdeauna.
Nu va mai locui niciun om acolo,
nu va mai sta acolo
ca străin niciun fiu al omului”.
Împotriva cetății Elám#49,34 Elam este regiunea situată la est de Mesopotàmia și la nord de Golful Pèrsic. Supus asirienilor și apoi babilonienilor, a fost cucerit de Círus către anul 550 î.C. Elamiții sunt prezenți în armata asiriană în timpul lui Isaía (cf. Is 22,6) ca experți trăgători cu arcul. Nu este posibil a determina la care eveniment istoric se referă oracolul.
34Cuvântul Domnului care a fost către Ieremía, profetul, cu privire la Elám la începutul#49,34 Adică în 598 î.C. sau puțin după aceea. domniei lui Sedecía, regele lui Iúda.
35Așa vorbește Domnul Sabaót:
„Iată, eu voi frânge arcul Elámului,
puterea lor cea dintâi.
36Voi face să vină asupra Elámului
cele patru vânturi
din cele patru margini ale cerului:
îi voi împrăștia în toate aceste vânturi
și nu va fi niciun neam unde
să nu ajungă cei alungați din Elám.
37Voi face Elámul să tremure
înaintea dușmanilor săi
și înaintea celor care îi caută viața.
Voi face să vină răul asupra lor,
mânia mea aprinsă
– oracolul Domnului –
și voi trimite sabia în urma lor
până când îi voi termina.
38Voi pune tronul meu în Elám
și voi face să piară de acolo rege
și căpetenii
– oracolul Domnului.
39Dar în zilele de pe urmă,
voi face Elámul să se întoarcă
din captivitate” – oracolul Domnului. #50,15; Is 42,13 #Am 1,14 #4,8; Ez 7,18 #48,7 #21,13 #48,44 #Nah 3,18 #48,47 #Abd 8; Bar 3,22 #49,32 #Mal 1,3 #Abd 6 #25,29 #25,15.21; Is 63,6; Nah 3,11; Lam 4,21 #19,15; 34,1 #Abd 3 #22,8; 50,13 #50,40 #Sof 2,9 #49,33; 51,43 #50,44-46 #12,5 #10,6 #48,40 #48,41 #4,31 #50,43; Is 13,8 #50,23 #50,30 #4,20 #31,10 #49,8 #49,18; 50,40 #Is 22,6 #1,17 #12,13 #9,15 #48,47
Selectat acum:
Ieremia 49: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași