YouVersion
Pictograma căutare

Ieremia 4:1-22

Ieremia 4:1-22 VBRC2020

Dacă te vei întoarce, Israél, – oracolul Domnului – dacă te vei întoarce la mine și vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea, atunci nu vei rătăci. Dacă vei jura: „Viu este Domnul” în adevăr, în judecată și în dreptate, neamurile se vor binecuvânta în el și se vor lăuda în el. Căci așa vorbește Domnul către oamenii lui Iúda și ai Ierusalímului: „Desțeleniți terenul, dar nu semănați între spini!”. Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, circumcideți-vă inimile, oameni ai lui Iúda și locuitori ai Ierusalímului! Ca să nu iasă mânia mea ca un foc, să ardă și să nu fie nimeni care să stingă din cauza răutății faptelor voastre. Faceți cunoscut în Iúda, faceți să se audă în Ierusalím și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară, strigați puternic și ziceți: «Adunați-vă ca să mergem în cetățile întărite!»! Înălțați un steag spre Sión, refugiați-vă și nu stați! Pentru că eu fac să vină din nord rău și nenorocire mare. Leul s-a ridicat din desișul său și distrugătorul neamurilor s-a ridicat și a ieșit din locul lui ca să dea țara ta devastării: cetățile tale vor fi ruinate și nu va mai fi niciun locuitor [în ele]. De aceea, îmbrăcați-vă cu sac, jeliți și gemeți, pentru că mânia aprinsă a Domnului nu se întoarce de la noi! În ziua aceea, se va pierde inima regelui și a căpeteniilor, preoții vor fi dezolați și profeții se vor îngrozi”. Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule, tu ai amăgit poporul acesta și Ierusalímul, zicând: «Pacea este cu voi». Dar sabia ajungea până la sufletul lor”. În acel timp, se va spune poporului acestuia și Ierusalímului: „Un vânt puternic vine de pe colinele golașe spre pustiu, pe drumul fiicei poporului meu, dar nu ca să vânture și nici ca să curețe. Un vânt mai puternic decât acela va veni pentru mine! Acum, și eu voi pronunța judecăți împotriva lor. Iată, se înalță ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai iuți decât vulturii. Vai de noi, pentru că suntem devastate! Curăță-ți inima de răutate, Ierusalím, ca să fii salvată! Până când vei lăsa să zacă în tine gândurile tale nelegiuite? Căci un glas este făcut cunoscut din Dan și o veste de nenorocire, din muntele lui Efraím. Amintiți neamurilor, iată, faceți să se audă împotriva Ierusalímului: «Străjeri vin dintr-o țară îndepărtată și-și ridică glasul împotriva cetăților lui Iúda»! Ca paznicii unui câmp vor fi împotriva ei de jur împrejur, pentru că te-ai revoltat împotriva mea – oracolul Domnului. Calea ta și faptele tale au făcut acestea împotriva ta. Această răutate a ta este amară, ți-a atins inima. Măruntaiele mele, măruntaiele mele! Mă doare inima-n piept! Freamătă inima în mine că nu pot să tac. Pentru că sufletul meu a auzit sunet de trâmbiță, strigăt de luptă. Dezastru peste dezastru se anunță, căci toată țara este devastată, dintr-odată sunt devastate corturile mele, într-o clipă, perdelele mele. Până când voi vedea steagul și voi auzi sunet de trâmbiță? Pentru că poporul meu este nebun, pe mine nu m-au cunoscut, ei sunt fii fără minte și nu pricep. Sunt înțelepți în a face rău și nu știu să facă bine.