Ieremia 17
17
Vinovățiile cultuale ale lui Iúda
1Păcatul lui Iúda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant
este gravat#17,1 Metafora din acest verset nu este nouă în Biblie (cf. Iob 19,24; Prov 3,3); ea provine din Exod (cf. legea gravată pe tablele de piatră, Ex 24,12; 32,15-16) și subliniază caracterul de neșters și durabilitatea a ceea ce este gravat. Aici, profetul constată cu amărăciune că păcatul de idolatrie este înrădăcinat profund în popor, subînțelegând imposibilitatea unei convertiri fără intervenția Domnului. pe tabla inimii lor
și pe coarnele altarelor lor,
2în timp ce fiii lor
își amintesc de altarele lor
și de Așerele#17,2 Stâlpi sacri, simbol al divinităților canaaneene, ridicate aproape de altarele în aer liber, pe lângă arbori înverziți (cf. Ier 2,19-20; Ex 34,13; Jud 2,13). lor
de lângă copacul verde
și de pe înălțimea colinelor,
3pe munți și în câmpie.
Bunurile tale și toate vistieriile tale
le voi da jafului, din cauza înălțimilor
și a păcatului din toate hotarele tale.
4Tu vei pierde, din cauza ta, moștenirea ta
pe care ți-am dat-o și te voi face
să le slujești dușmanilor tăi
într-o țară pe care nu o cunoști,
pentru că ai aprins focul mâniei mele,
care va arde fără încetare.
Cuvinte de înțelepciune#17,5 Tema fragmentului este contrastul dintre cel care-și pune încrederea în Dumnezeu și cel care-și pune încrederea în om, dezvoltată pe metafora copacului irigat din Ps 1. Este imposibil de găsit aici vreo referință istorică.
5Așa vorbește Domnul:
„Blestemat este bărbatul
care-și pune încrederea în om#17,5 Încrederea în om este concepută în sensul de garanție a mântuirii și a succesului independent de Yhwh, singura mântuire a lui Israèl (cf. Ps 27,1).
și-și pune tăria într-un muritor#17,5 Lit.: „carne”. Termen care subliniază caducitatea, slăbiciunea și limitele umane.
și inima lui se îndepărtează
de Domnul.
6El este ca un ienupăr în Arabáh,
nu vede când vine binele.
Stă într-un loc uscat din pustiu,
în pământ sărac și de nelocuit.
7Binecuvântat este bărbatul
care se încrede în Domnul
și Domnul este cauza încrederii sale.
8El este ca pomul plantat lângă apă,
care-și întinde rădăcinile pe mal;
nu se teme când vine arșița,
frunzele lui sunt verzi,
în anul secetos nu se îngrijorează
și nu încetează să facă fructe.
9Mai înșelătoare decât toate
este inima și de nevindecat:
cine poate s-o cunoască?
10Eu, Domnul, cercetez inima
și observ rărunchii,
ca să dau fiecăruia după căile sale,
după rodul faptelor sale.
11Precum potârnichea clocește
ceea ce nu a depus, așa
este cel care adună bogății pe nedrept.
La jumătatea zilelor sale le lasă
și în cele din urmă devine nebun”.
Încrederea în templu și în Domnul
12Tron de glorie înălțat de la început
este locul sanctuarului nostru.
13Speranța lui Israél este Domnul.
Toți cei care te părăsesc
vor fi făcuți de rușine.
Cei care se îndepărtează de mine
vor fi scriși pe pământ#17,13 Adică în Șeol, printre cei morți. Ceea ce este scris pe pământ dispare ușor: așa va fi cu cel care se îndepărtează de Domnul. Este o aluzie la exil: Israèlul infidel va fi dus de pe pământul său la fel de ușor ca semnele scrise pe pământ.,
pentru că au părăsit locul apelor vii,
pe Domnul.
14Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat;
mântuiește-mă și voi fi mântuit,
căci tu ești lauda mea!
15Iată, ei îmi zic:
„Unde este cuvântul Domnului?
Să vină!”.
16Eu nu m-am grăbit
să fiu păstor#17,16 Expresia face aluzie la încercările lui Ieremía de a scăpa de vocația profetică (Ier 4,6). Paralelismul din Ier 2,8 arată că desemnarea profetului ca păstor este corectă. „A fi păstor după” presupune obligația de a interveni, de a mijloci, care, în cazul lui Ieremía, este exprimată cu claritate în 18,20 (cf. 14,11) și va fi amintită în 2Mac 15,14. după tine,
nici nu am dorit ziua fatală.
Tu cunoști ceea
ce a ieșit de pe buzele mele,
este clar în fața ta.
17Nu fi pentru mine motiv de spaimă,
tu ești refugiul meu în ziua cea rea!
18Cei care mă urmăresc
să fie făcuți de rușine,
dar eu să nu fiu făcut de rușine;
să se înspăimânte ei,
dar eu să nu mă înspăimânt!
Să vină asupra lor ziua cea rea
și să-i zdrobești de două ori!
Respectarea sabátului#17,19 Legea odihnei sabatului, formulată deja în Decalog (Ex 20,8-11), presupune practicarea ei în precedență. Alte texte arată evoluția acestei legi prin specificarea lucrărilor interzise și determinarea pedepselor (cf. Ex 31,12-17; 34,21; 35,1-3; Lev 19,3; 23,3; Num 15,32-36; Dt 5,12-15; Neh 13,15-22). În textul de față, observarea sabàtului este un element decisiv pentru mântuire (cf. 2Cr 36,21).
19Așa mi-a vorbit Domnul: „Mergi și stai la poarta fiilor poporului prin care intră și ies regii lui Iúda#17,19 Această poartă este necunoscută. Accentul pus pe „regii lui Iùda” dă posibilitatea de a face referință la 2Rg 11,16.19, unde este menționată o „Poartă a cailor” sau o „Poartă a alergătorilor” prin care regele putea să treacă direct la templu. și la toate porțile Ierusalímului! 20Spune-le: «Ascultați cuvântul Domnului, regi ai lui Iúda, întregul Iúda și toți locuitorii Ierusalímului care intrați prin aceste porți! 21Așa vorbește Domnul: ‹Aveți grijă de sufletele voastre și nu purtați vreo greutate#17,21 Adică a introduce mărfuri și elemente de aprovizionare în cetate. În afara faptului că munca este grea în sine, expresia face aluzie la comerțul care punea toată cetatea în mișcare. în ziua de sabát și s-o aduceți prin porțile Ierusalímului! 22Nu scoateți nicio greutate din casele voastre în ziua de sabát și nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua de sabát după cum le-am poruncit părinților voștri!› »”. 23Dar ei nu au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci și-au înțepenit grumazul ca să nu asculte și să nu primească mustrarea. 24Iar dacă mă veți asculta – oracolul Domnului – și nu veți aduce nicio greutate prin porțile acestei cetăți în ziua de sabát și veți sfinți ziua de sabát fără ca să faceți vreo lucrare, 25atunci vor intra prin porțile acestei cetăți regi și căpetenii care vor sta pe tronul lui Davíd, în care și călare pe cai [vor veni] ei și căpeteniile lor, oamenii lui Iúda și locuitorii Ierusalímului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26Vor veni din cetățile lui Iúda și din împrejurimile Ierusalímului, din ținutul lui Beniamín, din Șefeláh, de la munte și din Négheb aducând ardere de tot și jertfă, ofrandă și tămâie, dând laudă în casa Domnului. 27Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua de sabát și să nu purtați vreo greutate intrând prin porțile Ierusalímului în zi de sabát, atunci voi aprinde un foc la porțile lui și va devora palatele Ierusalímului și nu se va stinge. #Iob 19,24 #2,22; 6,7.29; 13,23 #2,20; Is 1,29 #Dt 28,48 #15,14; 16,13 #Ps 146,3 #2Cr 32,8 #Ps 34,13 #Iob 20,17; 39,6 #Ps 18,19; 34,9; 84,13; Prov 16,20; Sir 34,15 #Ez 47,12 #Iob 34,21; Evr 4,12-13 #25,14; 32,19; Ez 18,30, #Os 12,3; Ps 62,13 #Ps 39,7; 55,24; Prov 28,8 #Lc 12,20 #14,21 #50,7 #2,13; 5,19 #Ps 36,10; Bar 3,12 #31,18; 2Rg 5,3; Ps 6,3; 103,3; 147,3 #1Tes 2,10 #15,15; 20,11; Ps 35,4 #19,3 #19,15 #5,3; Sof 3,2 #18,11; 2Rg 23,2 #7,7; Il 4,20 #33,11 #21,12.14 #7,20
Selectat acum:
Ieremia 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași