Isaia 6
6
Vocația lui Isaía#6,0 Această viziune ar fi trebuit să se găsească, în mod normal, la începutul cărții, dar ea a fost compusă din colecții diferite.
1În anul morții regelui Ozía#6,1 Probabil anul 740 î.C., l-am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul#6,1 Lit.: „hêḵāl”, sala care se afla înaintea Sfintei Sfintelor („Dᵊḇîr”), cf. 1Rg 6,1-38..
2Serafimi#6,2 Etimologic înseamnă „cei care ard”. Aceste ființe înzestrate cu aripi au în comun numai numele cu șerpii care mușcă din Num 21,6 (cf. Dt 8,15) sau care zboară (Is 14,29; 30,6). Sunt figuri umane, înzestrate cu aripi, ce amintesc de ființele misterioase care poartă carul lui Yhwh în Ez 1 și pe care Ez 10 îi numește heruvimi, ca figuri analoge care se află în jurul arcei (Ex 25,18 șu). Tradiția ulterioară a dat numele de „serafimi” și „heruvimi”, două categorii de îngeri. stăteau deasupra lui; fiecare avea câte șase aripi: cu două își acopereau fața#6,2 De teama de a-l vedea pe Domnul față către față (cf. Ex 33,20 șu)., cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.
3Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt#6,3 Repetarea triplă a cuvântului arată gradul cel mai înalt al sfințeniei divine, una dintre temele centrale ale predicării lui Isaía, care îl numește des pe Yhwh „Sfântul lui Israèl” (Is 6,1.4; 5,19.24; 10,17.20; 41,16.20 etc.). Această sfințenie a lui Dumnezeu cere din partea omului ca să fie sfânt, adică separat de profan (Lev 17,1 șu), purificat de păcat (Is 6,5-7), participând la „dreptatea” lui Dumnezeu (cf. Is 1,26 șu; 5,16 șu).
este Domnul Sabaót!
Plin este tot pământul de mărirea#6,3 Sau „gloria”; manifestarea externă a maiestății și sfințeniei divine. Istoria Israèlului și a universului nu este decât actualizarea guvernării lui Dumnezeu. lui!”.
4Se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum#6,4 Semnul prezenței lui Dumnezeu pe Sinài (Ex 19,16 șu), în cortul din pustiu (Ex 40,34-35) și în templul de la Ierusalím (1Rg 8,10-12; Ez 10,4). Este o formulă liturgică (cf. Num 14,21), folosită uneori ca doxologie în Psalmi: 72,19; cf. 57,6.12; 108,6.. 5Și am zis:
„Vai de mine! Sunt pierdut,
căci sunt un om cu buze necurate
și locuiesc în mijlocul
unui popor cu buze necurate,
iar ochii mei l-au văzut pe rege,
pe Domnul Sabaót!”.
6Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi-a atins gura și a zis: „Iată, atingându-se acesta de buzele tale#6,7 Buzele reprezintă întreaga persoană. Profetul este mesagerul cuvântului lui Dumnezeu, este „gura lui” (cf. Ex 4,16). La fel, Yhwh îi atinge gura lui Ieremía (Ier 1,9), iar Ezechièl mănâncă sulul care conține cuvântul lui Dumnezeu (Ez 3,1-3)., vinovăția și păcatul tău sunt acoperite#6,7 Verbul „Kāpar”, „a acoperi, a ispăși”, este termen tehnic pentru a indica efectul sacrificiului de ispășire.!”. 8Am auzit glasul Domnului, zicând:
„Pe cine voi trimite
și cine va merge pentru noi#6,8 Este vorba de un plurale majestatis.?”.
Iar eu am răspuns:
„Iată-mă, trimite-mă pe mine!”.
9El a zis:
„Mergi și spune-i acestui popor:
«De ascultat, voi ascultați,
dar nu înțelegeți,
de văzut, voi vedeți, dar nu pricepeți».
10Împietrește inima acestui popor#6,10 Lit.: „fă-o grasă!”, deci mai mult sau mai puțin paralizată, incapabilă de a funcționa. Predica lui Isaía se adresează unor ascultători rebeli (Is 1,2-5.19-20; 3,8; 9,8-9; 30,1) și care nu vor să înțeleagă. De aceea are ca efect împietrirea inimilor (Is 29,9-12) și profetul face experiența acesteia cu regele Ahàz (Is 7,2.12-13; 8,6.14-15). Acest text va fi citat de mai multe ori în Noul Testament (Mt 13,14-15 și par; In 12,40; Fap 28,26-27), cu o aplicare specială la parabole (Mt 13,13).,
îngreunează-i urechile și leagă-i ochii,
ca să nu vadă cu ochii,
să nu audă cu urechile
și inima lui să nu înțeleagă,
ca să nu se întoarcă și să-l vindec!”.
11Dar eu am spus: „Până când, Doamne?#6,11 Profetul nu vrea să accepte ca această condamnare să fie definitivă. Fără să contrazică speranța lui, răspunsul lui Dumnezeu insistă asupra gravității încercărilor care vor preceda mântuirea.”. El a răspuns: „Până când vor fi cetățile pustiite, fără locuitori, casele fără oameni și pământul va fi devastat de pustiire”. 12Domnul îi va îndepărta pe oameni și țara va ajunge o mare pustiire.
13Și dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce și va fi consumată ca stejarul și ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiați, rămâne: sămânță sfântă este rădăcina ei#6,13 Verset dificil, ultima parte lipsind din LXX.. #2Rg 15,32; 2Cr 26,22-23; 1Rg 22,19; Am 9,1 #Ez 1,11 #57,15; Ap 4,8 #Ps 29,9 #1,16 #Jud 6,22; 13,22; Iob 42,5 #Ap 8,3-5 #40,6 #1Rg 22,20 #43,8; Mc 4,12 #Zah 7,11 #Ier 5,21 #7,16 #1Sam 11,8; 2Sam 19,44; 1Rg 11,31-32 #28,16-17
Selectat acum:
Isaia 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași