Habacuc 2
2
Al doilea oracol: cel drept va trăi prin credință
1Voi sta la locul meu de strajă
și voi ședea pe fortăreață.
Voi avea grijă să văd ce-mi va spune
și ce va trebui să răspundă
la reproșul meu#2,1 Atitudinea profetului care așteaptă oracolul divin apare și în istoria lui Balaàm (cf. Num 21,15; 24,1). Profetul stă pe o stâncă, asemenea lui Moise (cf. Ex 33,21), pentru a arăta că el primește din înălțime oracolele sale. El trebuie să fie atent ca să poată percepe glasul Domnului care trece (cf. Ex 34,6-8; 1Rg 19,11-13), întrucât este sigur că Domnul va răspunde lamentației sale (cf. Hab 1,12-17)..
2Domnul mi-a răspuns și a zis:
„Scrie viziunea și graveaz-o pe tăblițe#2,2 Folosirea mai multor tăblițe nu înseamnă că ar fi vorba de un oracol lung, ci exprimă necesitatea de a se face mai multe copii, așa încât toți să poată citi oracolul, întrucât profetul nu s-a plâns în numele său propriu, ci în numele lui Iuda în întregime (cf. Hab 1,12).,
ca să poată alerga
cel care o vestește!
3Căci va mai fi o viziune
la timpul hotărât.
Ea va fi exprimată la sfârșit
și nu va înșela.
Dacă întârzie, așteapt-o,
pentru că va veni și nu va întârzia#2,3 Porunca de a scrie oracolul presupune folosirea cuvântului Domnului pentru un timp viitor (cf. Dt 8,19.26; 10,14; 11,27.35), când se va împlini în mod infailibil (cf. 2Pt 2,3). Cuvântul lui Dumnezeu are o eficacitate intrinsecă, realizând ceea ce semnifică (cf. Is 55,10-11), dând, așadar, certitudine absolută.!
4Iată, el s-a îngâmfat
și sufletul#2,4 Sufletul poate să reprezinte fie toată persoana, fie gâtul, așa cum reiese din versetul următor (cf. Ct 1,7). Este vorba de asupritorul al cărui comportament este descris în continuare. lui nu este drept în el.
Dar cel drept va trăi
prin credința lui”#2,4 Cel drept e cel care îi este fidel Domnului. Fidelitatea constă în împlinirea poruncilor sale (cf. Ier 5,1.3; 7,28; 9,2; Os 2,22). Fidelitatea față de legea Domnului este izvorul oricărei reușite (cf. Ps 119). În contextul de față, cel îngâmfat este Babilonul, în timp ce dreptul este Iùda. Răspunsul Domnului vestește ruinarea opresorului babilonian și supraviețuirea celui oprimat, Iùda. Sfântul Paul (Rom 1,17; Gal 3,11) și autorul Scrisorii către Evrei (cf. Evr 10,28) citează Hab 2,4b pentru a arăta că cel drept este mântuit prin credință, nu prin faptele Legii. Această afirmație diferă de cea a profetului din trei motive: a) înainte de toate, în timp ce în Habacùc termenul „cel drept” are o semnificație colectivă, în textele Noului Testament are un sens individual; b) în al doilea rând, în timp ce în Habacùc este vorba de supraviețuirea dintr-o catastrofă în sens fizic, în Noul Testament mântuirea este escatologică; în sfârșit, în timp ce în Habacùc supraviețuirea este atribuită fidelității („ʾémûnâ”) celui drept, în textele neotestamentare mântuirea este lucrarea credinței în Isus Cristos. Această triplă diferență a apărut în Noul Testament datorită traducerii LXX, care are, în loc de „fidelitate”, termenul „credință”. Totuși, diferența gândirii din Habacùc față de cea a autorilor din Noul Testament nu este atât de categorică. Fiind vorba de o afirmație generică, textul se poate referi atât la o colectivitate, cât și la fiecare membru al ei. În afară de aceasta, mântuirea despre care vorbesc autorii Noului Testament este lucrarea lui Dumnezeu, la fel ca și supraviețuirea dintr-o catastrofă fizică despre care vorbește Habacùc. Aceasta nu este decât prefigurarea celeilalte, plinătatea celei precedente; c) în al treilea rând, la fel ca fidelitatea pentru Habacùc, tot așa și credința pentru autorii neo-testamentari este o lucrare a omului care merită o recompensă de la Dumnezeu, așa cum afirmă sfântul Paul când vorbește despre credința lui Abrahàm (cf. Rom 4,1-4)..
II. BLESTEME ÎMPOTRIVA OPRESORULUI
Preludiu
5Într-adevăr, vinul îl înșală
pe cel viteaz
și pentru cel mândru nu este liniște.
Sufletul lui se lărgește ca Șeólul#2,5 Șeolul, sau locuința morților, este reprezentat ca o gură nesătulă care îi înghite pe muritori (cf. Ps 49,15). În Hab 2,5, Babilònul este personificat, propriu-zis ca o națiune care își extinde stăpânirea și tirania asupra tuturor popoarelor apropiate sau îndepărtate și le subjugă la carul tiraniei sale asemenea sclavilor.,
este ca moartea și nu se satură.
Adună la el toate neamurile,
reunește la sine toate popoarele.
Cinci blesteme
6Oare niciunul dintre aceștia
nu va înălța proverb,
satiră și ghicitoare împotriva lui?
Se va zice: „Vai de cel care adună,
dar nu pentru sine!”.
Până când va fi cel care
îngreunează povara peste el?#2,6 Este o metaforă cu referință la cel lacom care, deși acumulează bogății, se încarcă de credite față de cei care îi dau împrumut. Profetul indică astfel situația Babilònului, care a făcut orice pentru a acumula bogăție și putere.
7Oare nu se vor ridica
pe neașteptate creditorii tăi,
nu se vor trezi executorii tăi?
Atunci vei fi pradă pentru ei.
8Întrucât ai jefuit multe neamuri,
te va jefui pe tine
tot restul popoarelor,
din cauza sângelui oamenilor
și a violenței asupra țării,
asupra cetății
și a tuturor celor care locuiau în ea#2,8 Țara, cetatea și locuitorii reprezintă toate popoarele supuse de Babilon..
9Vai de cel care adună câștiguri rele
pentru casa lui,
ca să-și pună pe înălțime cuibul
și să scape de mâna#2,9 Lit.: „palma”. celui rău.
10Ai dat sfaturi de rușine
pentru casa ta,
ai nimicit popoare multe
și sufletul tău a păcătuit.
11Căci piatra zidului strigă
și bârna din acoperiș îi răspunde.
12Vai de cel care clădește cetatea
pe sânge#2,12 Metafora se inspiră din realitatea acelora care-și construiesc casa pe cadavrul unui sacrificiu uman, uzanță condamnată în mod explicit de Biblie (cf. Ios 6,26; 1Rg 16,34; Ier 22,13). Dincolo de metaforă, ar putea să fie vorba despre cei care construiesc prin violență, adică folosesc forța pentru un succes oarecare.,
de cel care stabilește localitatea
pe fărădelege.
13Iată, oare nu este
de la Domnul Sabaót
ca popoarele să trudească
pentru foc
și neamurile să se ostenească
pentru nimic?
14Pământul se va umple
de cunoașterea gloriei Domnului
așa cum apele acoperă marea#2,14 Este o citare din Is 11,9 (cf. și Num 14,21; Is 6,3; Ps 72,19). Distrugerea cuceritorului babilonian puternic va face ca lumea întreagă să cunoască gloria lui Dumnezeu, învingător asupra tuturor și a toate..
15Vai de cel care îl face să bea
pe aproapele,
de cel care amestecă otrava ta
până la beție,
ca să privească la goliciunea lor#2,15 În beție, și Noe s-a dezgolit, devenind obiectul disprețului din partea fiului său, Ham (cf. Gen 9,22), iar fiicele lui Lot (cf. Gen 19,31-38) s-au pătat de incest, culcându-se cu propriul tată. Babilònul, care a violat celelalte națiuni prin masacre, se aseamănă cu aceștia. Va avea, la rândul lui, aceeași parte de la Domnul. Cupa vărsată de Domnul ca simbol al mâniei care se revarsă asupra celor nelegiuiți este frecventă (Is 51,17-21; Ier 25,1.15-29; 49,25; Lam 4,21; Ez 23,32-34; Abd v. 16; Ps 60,5; 75,9)..
16Te-ai săturat de blestem
în loc de glorie.
Bea și tu și arată-te necircumcis!
Învârte deasupra ta
cupa dreptei Domnului
și ocara va fi peste gloria ta!
17Căci violența Libánului#2,17 Libanul era punctul de trecere pentru armatele invadatoare și, de aceea, era supus încontinuu devastărilor. Animalele țărilor cucerite erau printre primele lucruri prădate de cuceritori (cf. Is 33,24). Referitor la Nabucodonosòr, acest lucru este dezvăluit de Is 14,8. Aici, Libànul poate fi luat ca simbol al tuturor pădurilor lui Iùda sau chiar pentru Iùda însuși (cf. Is 33,9; Ier 21,14; 22,6-7.13-15.20-23). te va acoperi
și nimicirea animalelor
te va înspăimânta,
din cauza sângelui oamenilor
și a violenței asupra țării,
asupra cetății și asupra tuturor
celor care locuiesc în ea.
18La ce este util un chip cioplit,
ținând cont că l-a cioplit
cel care modelează, chipul turnat
și cel care învață minciună,
pentru că cel care modelează
se încrede în ce a modelat
atunci când face zei muți?
19Vai de cel care zice lemnului:
„Trezește-te!”
și „Ridică-te!” pietrei mute!
Va învăța el?
Iată, este acoperit cu aur și cu argint,
dar nu este nicio suflare
în interiorul lor#2,19 Tema inutilității idolatriei (așa cum se dovedește a fi religia babiloniană) este dezvoltată în multe locuri: cf. Dt 4,28; 1Rg 18,25-28; 2Rg 19,18; Is 21,9; 40,18-20; 41,6-7; Ier 2,26-28; 10,2-16; Bar 6; Dan 5,4; Os 8,4-6; Ps 115,4-8; 135,4-18.!
20Domnul este în templul său cel sfânt#2,20 Este templul din Ierusalim sau, mai degrabă, locuința cerească de unde vine Domnul (cf. Hab 3,2-4; 1Rg 8,30; Mih 1,2-4 etc.)..
Să tacă înaintea lui tot pământul! #Is 21,8 #Dt 27,8; Is 8,1; 30,8; Ier 30,2; Ap 1,19 #Dan 8,19.26; 10,14; 11,27.35 #Evr 10,37 #2Pt 3,9 #Rom 1,17; Gal 3,11; Evr 10,38 #Is 14,4; Mih 2,4 #Is 5,8 #Is 33,1; Ier 50,29; Abd 18,6-7 #2,17 #Num 24,21; Is 14,13; Ier 49,16; Abd 4 #1,17; 2,8; Is 10,7 #Lc 19,40 #Ier 22,13; Mih 3,10 #Ier 51,58 #Is 11,9 #Gen 9,20-25 #Iob 10,15 #Lam 4,21 #2,8 #Is 40,19-20; 41,6-7; 44,9-20; 46,6-7; 10,3-5.14-15; Zah 10,2; Ps 115,4-8; 135,15-18; Înț 13,10-19; 1Cor 12,2 #Dt 26,15; 1Rg 8,30; Is 40,22; Mih 1,2; Ps 11,4 #Sof 1,7; Zah 2,17; Ap 8,1
Selectat acum:
Habacuc 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași